Ce as putea sa fac cand am ajuns sa o urasc pe cea care mi-a dat viata, pe asa zisul tata si pe sora mea mai mare...credeam ca am cui sa ma plang si sa cer sfaturi dar pana si cei mai buni prieteni pe care ii stiu de aproape 10 ani au ajuns sa ma respinga, asa am ajuns sa scriu asta pe TPU. Poate vi se pare copilaresc dar daca a-ti fi in situatia mea nu stiu cum a-ti reactiona, m-am lasat si de droguri pentru parinti..pentru ca odata si odata s-ar fi aflat si poate i-ar fi "deranjat"...azi nu am mancat nimic, n-am avut voie decat sa stau pe un pat si sa dorm, am avut acces doar la acest telefon care nu mi l-au putut lua deoarece este al bunicului. Am 16 ani si mai am ceva timp pana sa plec din casa asta dar si cand se va intampla nu vreau sa mai aud in veci de "familia mea".

Intr-o alta intrebare, o mama se plangea ca fiul ei este rebel, ca nu se mai poate intelege cu el, ca el nu este preocupat de scoala decat de jocuri pe calculator si alte prostii. Este cumva mama ta?
De fapt nu am citit asa ceva aici, sau poate am citit si am uitat, dar ce vreau sa spun, te-ai gandit cum stau lucrurile si din perspectiva lor?

Macar e bine ca te-ai lasat de droguri.Doar vezi sa nu te apuci din nou din cauza stresului provocat de familia ta.Si de ce ai ajuns sa o urasti pe mama ta atat de mult? Nu cunosc situatia in care esti destul de bine, asa ca nu o sa ma apuc sa-ti spun ca pe mama trebui sa o iubesti tot timpul etc., stiu ca in unele cazuri ura asta e indreptatita.
Oricum, ai spus ca si prietenii tai vechi au inceput sa te respinga, asta inseamna ca probabil nu erau prieteni adevarati.Eu zic sa incerci sa-ti limpezesti mintea o vreme, daca simti ca prietenii te-au parasit lasa-i in pace, o sa-ti faci si altii.
Intai de toate ar trebui sa iti rezolvi conflictele cu familia ta.Asa cum ai spus si tu, va mai trebui sa locuiesti cu ei cel putin 2 ani, deci macar prefa-te ca tii la ei si incerca sa mai lasi de la tine.

Sa o luam de la inceput... De ce ai fost pedepsit sa stai doar in pat, fara sa mananci nimic?

Salut. Voi fi franc: asta seamănă mai mult cu cuvinte spuse la mănie decât cu concluzii bine gândite.
De fapt, majoritatea adolescenţilor au neînţelegeri cu părinţii iar tu probabil nu faci excepţie de la regulă. De obicei astfel de experienţe mai puţin plăcute trec cu timpul iar tinerii realizează cât de mult înseamnă părinţii pentru ei. Sper că ăsta va fi şi cazul tău.
Aici poţi găsi câteva sugestii utile despre cum te poţi înţelege mai bine cu părinţii:
http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011121

Sper să te ajute.

Cele bune!

Buna,

Vrem sa te ajutam. Hai sa stam de vorba despre situatia pe care o traversezi.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Ia o pauza si gandeste-te ce conteaza si mai lasa si de la tine.

Relaxeaza-te un putin,profita (chiar daca e greu) de timpul in care esti singura si nu ai altceva de facut decat sa te gandesti. Gandeste-te ca nu este sanatos sa iti urasti familia,indiferent de situatie. Nu este sanatos pentru tine,pentru dezvoltarea ta. Ia o gura de aer si du-te de vorbeste si cu ei, spune-le ce ai pe suflet cu toata sinceritatea din tine. Chiar daca nu vor intelege si nu vor aprecia, faptul ca ai putut vorbi si descarca iti ia parca o mare povara de pe suflet. Incearca sa intelegi cum de s-a ajuns la situatia asta si lasa deoparte gandurile negative, caci nu iti aduc decat probleme. Cel mai bun remediu pentru o asa situatie dificila este sa vorbesti. Plangi, descarca-te si lasa timpul sa iti vindece ranile.

Parerea mea este ca cei apropiati iti vir binele trebuie sa gandesti pozitiv, nu mai spune astfel de lucruri roaga-te la dumnezeu si ai sa vezi ca te va ajuta mult si consulta un medic psiholog

Nu stiu ce sa zic dar cred ca ar trebui sa ceri sfatul unui specialist.

Eu cred ca ar trebui sa analizezi situatia atent.Eu nu stiu ce fel de om esti tu dar daca parintii nu sunt instare sa te ajute nici macar cu un sfat inseamna inseamna ca sunt foarte indiferenti fata de tine.

Cel mai bine dupa parerea mea e sa te rogi la Dumnezeu si el te va duce pe calea cea buna !

Parerea mea este sa consulti un psiholog si sa ii povestesti in lux de amanunte povestea ta.

Lasa timpul sa treaca. Se ocupa el de toate, crede-ma.