Cum definiti moartea? de ceva timp de cind mi- murit un var sunt foarte ne la locul meu, ma gindesc ca nu avea cum sa moara un baiat asa de tinar dar totusi parca atunci cind ma gindesc la el parca vorbeste aievea cu mine, ieri noapte eram la servici si am atipit dar el prin vis m-a trezit, lucrez la I. S. U. Bucuresti, cu toate ca am alarme de alarme linga mine el mi s-a aratat in vis razind si -mi spunea sa fiu atent, o fi vreo obsesie de-a mea sau faptul ca am fost foarte apropiati mi se intimpla asa ceva?

Eu am ajuns la concluzia ca ( lasand la o parte cazurile unei morti datorate batranetii sau unor boli incurabile, cunoscute), mor numai cei buni.Nu ca "despre morti numai de bine"-dar asa am observat eu.Parca sunt oameni predestinati sa moara mai devreme, parca li se citeste pe chip, dar acest lucru il constati dupa ce au disparut.

Undeva in biblie scrie ca, atat timp cat esti viu, stii macar ca vei murii, dar in locuinta mortii nu este nici o simtire. Apoi ar mai fi de dat exemplele acelea cu invierile din Biblie, in toate arata ca s-au bucurat atat cei inviati cat si cei apropiati lor. Oamenii sunt facuti sa traiasca, sa se bucure de viata, iar cei care merg dincolo, in general, se duc cu speranta in inviere. Moartea este ceea ce tranforma focul vietii in cenusa si praf si, fie din instinct, fie din credinta, omul se opune cu toata energia aceste transformari in neant.

Fiecare avem, din nefericire macar o experienta in acest sens. Ne moare cineva drag, sau extrem de drag. Imediat dupa nefericita intamplare, avem o ciudata reactie: ne intrebam foarte des pe unde este acea fiinta in acele momente. Apoi, durerea, nu ca ar trece, dar se imbina cu viata pe care o mai avem de trait. Si percepem aceasta pierdere, cu timpul, altfel. Cu cat mai mult ne gandim la cei plecati (nu imi place sa spun "disparuti " si nici "in neant", caci aceasta ar insemna nefiinta, ori acum se poate demonstra cu usurinta, stiintific, ca nimic nu se pierde, ci totul se transforma), cu atat mai des ii visam. Deopotriva, visele sunt influentate si de intensitatea cu care acea persoana ne-a iubit cat timp a fost in viata si cu care desigur ne iubeste si acum. Nu este deloc o obsesie in ceea ce te priveste, ci este doar deschidere sufleteasca si mult dor. Te sfatuiesc sa incerci sa te bucuri ca ai privilegiul sa il visezi, poate mai des decat reusesc rude mai apropiate, si sa te bucuri totodata ca el doreste si reuseste sa vina din cand in cand in vis la tine. Si incearca sa privesti aceasta trecere astfel (si aici il parafrazez pe John Edward, ale carui emisiuni te sfatuiesc de asemenea sa le vizionezi): "Sufletul si trupul pot fi asociate cu un pahar plin cu apa. Paharul este trupul, iar apa este sufletul. Cand omul moare, este ca si cum apa s-ar evapora. Paharul ramane. Ea nu mai este palpabila pentru noi si nici vizibila, dar undeva, in atmosfera, exista cu siguranta." Iti doresc multa putere si seninatate in suflet. Daca reusesti, apoi totul iti va aparea in alta lumina.

Trebuie sa te detasezi de sentimente si sa accepti ca nu mai este printre noi. O veche zicala zice asa : Mortii cu mortii si vii cu vii.
Nu putem sa aducem pe nimeni inapoi.Si ca o definitie a mortii: Curva cu coasa.

Salut Marian
In primul rand lasa-ma sa iti spun ca eu personal cred ca moartea e o trecere dintr-o etapa in alta.Referitor la visul tau, daca tu si varul tau ati fost apropiati, atunci probabil ca ti sa aratat.Si mie mi s-a intamplat sa mi se arate in vis o persoana draga mie care a murit, ma avetizat de un lucru si culmea a fost ca s-a intamplat exact cum mi se spusese in vis.
Nu stiu daca tu crezi in asa ceva, sincer sa fie inainte de intamplarea asta nici eu nu am crezut, dar acum sunt de alta parere.Salutari si condoleante

Cred ca moartea e o eliberare. Cand te gandesti la cat de grea este viata... Moartea trebuie sa fie usoara in comparatie, nu? Eu mereu m-am gandit la moarte ca la o transformare, o trecere catre ceva superior. Probabil ca dupa ce murim o sa aflam raspunsurile tuturor intrebarilor la care in timpul vietii nu a stiut nimeni sa ne raspunda. Acum, in legatura cu visul tau, e posibil ca subconstientul tau sa fi declansat totul (tu fiind atat de afectat de moartea lui si gandindu-te in acelasi timp si la faptul ca esti la serviciu). Dar eu una iau intotdeauna visele in serios. Fie ca au o explicatie stiintifica sau una mistica, visele sunt mereu mesaje (ale subonstientului sau ale altcuiva). Un om mare a crezut in lucrurile astea si chiar a conceput un dictionar al viselor. Numele lui era Sigmund Freud. Asa ca ar fi bine sa cauti un astfel de dictionar pe net (popate chiar al lui Freud) si sa incerci sa descifrezi ce ai vazut. Eu una am trecut prin momente foarte grele si mi s-a intamplat sa o visez pe bunica mea, de care am fost foarte apropiata. Ne intalneam undeva, la un fel de hotar, si ea imi dadea tot felul de sfaturi despre cum sa ies din buclucul in care eram.

...stii cum se spune:viata-i doar un drum spre moarte.
Am trecut prin aceeaasi situatie anul trecut, si 6 luni de-abia am putut sa ies din casa, sa vorbesc, de-abia ma abtineam sa nu plang. Si eu il visam aproape in fiecare noapte si mereu imi zicea ca e bine acolo unde e si sa nu ne facem griji.
Acum sunt sigura ca e bine, oriunde ar fi, chiar daca nici acum nu m-am obisnuit cu gandul ca nu mai e si nici nu cred ca o sa ma obisnuiesc vreodata... pentru ca inainte eram in fiecare zi impreuna si acum...

Din moment ce te gandesti toata ziua la el e clar ca il visezi deja si noaptea, dar iti va trece cu visele.

Ai tinut la el si e normal sa te gindesti in continuare la el ca si cind n-ar fi murit.

Da du-te la sapoca du-te cu domnu inainte te rog frumos ca ne molipsim si noi uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo sa fi de **** ca de baliga ai fost mereu

Sincer degeaba facem noi filozofie aicia... Dar visurile sunt nelinistirile noastre, ceva de care ne temem...fiecare vis semnifica ceva =) Parerea mea ♥
Tu vezi-ti de viata si stai linistit...=)

Buna si eu am patit asa ceva si vb cu el imi spune ca are nevoie de mine imi zice ce sa fac dar sunt ok