Cum pot sa simt cumva ca bunica mea care a murit este langa mine? Cum sa ii spun mamei ca am plans dupa bunica toata dimineata

ESte normal sa plangi dupa cineva drag!
Poti sa-i spui mamei ce simti si ce vrei, de aceea iti este mama!

Cat priveste bunica, intreab-o in soapta daca este langa tine.
Daca nu-ti raspunde, inseamna ca nu este!

Îmi pare rău de pierderea suferita.E foarte bine sa te descarci prin plâns și sa vorbești cu mama ta de ceea ce simți. Bunica ta acum nu mai simte nimic și nu suferă. Conform Bibliei când omul moare nu mai știe nimic. Așadar, nu trebuie să te îngrijorezi.

Imi pare rau pentru ce ti s-a intimplat.
Se pare ca ai un fel de blocaj in tine de care trebuie sa te eliberezi. Accepta ca viata poate avea si momente dure. Stiu, nu erai obisnuita sa o vezi pe bunica ta in postura asta. Dar nu trebuie sa iti schimbi felul in care o vedeai. Nu trebuie sa simti nici spaima, nici vinovatie (cum simt unii care supravietuiesc celor dragi). Bunica ta e aceeasi, doar ca a mai facut un pas in ordinea vietii. Si trebuie sa faci si tu pasul acesta.
Cred ca singurul lucru pe care il poti simti despre ea este duiosie si nostalgie pentru cum ti-o amintesti.
Cu mama poti sa discuti exact lucrurile astea. Doar mama nu e o fortareata baricadata. Sau poate e, dar uite ca apare un moment sa spargi gheata.
"Mama, sunt plina de simtiri contradictorii de cand bunica nu mai e. As fi vrut sa stiu, tu ce simti?"
Ce zici de acest exemplu de inceput de dialog? Nu e condamnabil nici ca ai plins dupa bunica. Oare mama ar crede altfel? Poate. Dar, in cazul asta, se mai poate schimba si ea.
Cu toate gindurile bune!