Deci...pe 8 iulie e ziua mea...mama trebuie sa plece la o instruire la Busteni fix in perioada in care e ziua mea...noi suntem din Bucuresti...nu stiu cum sa fac sa ramana acasa...nu am mai stat impreuna de ziua mea de cand am trecut in clasa a2a iar acum trec a8a....tot atunci a fost si singurul meu tort de ziua mea pe care mi-l amintesc... poate am mai avut cand eram mica, dar...deci cum o fac sa stea acasa? Si da, poate sa amane dar nu vrea...
Mergi tu cu mama (si poate si cu tata) la Busteni daca se poate. Incearca sa nu mai dai atata importanta aniversarii tale ci sa te bucuri de o vacanta la munte cu ambii parinti. Ar fi multe locuri frumoase de vazut la Busteni. Daca ai ajunge intr-o zi frumoasa la Crucea Caraimanului, nu vei regreta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Cine zice că trebuie să plece? E o mamă sub orice critică dacă pleacă tocmai de ziua ta. Rușine ei.
Răspunde Nu am servici dar am părinți pe care dacă i-aș întreba asta mi-ar spune același lucru. Doar un cretin imoral ar pune serviciul pe primul plan în detrimentul copilului său. Ăsta este adevărul. Sacrificiul este cel mai important lucru pentru un părinte. Și o zi poate să o facă, indiferent de situație. Părinții mei îți garantez că sunt oameni deosebiți și am avut de unde lua exemplu și am aflat că nu există "nu se poate". Mă mândresc cu asta.
Foarte bine. Daca parintii tai nu aveau servici tu poate ca nu iti pemiteai un pc ca sa imi dai replica aici.Vei vedea mai tarziu ce inseamna sa ai servici.Si sa te tii agatat de el sa poti crea copiilor conditii decente.Succes pe viitor iti doresc!
Mă doare în... de el de pc. Aș renunța oricând la el pentru timp petrecut cu părinții mei. Tu habar nu ai ce este mai important în viață, bag seamă.
Și cine vorbea ceva de a renunța la servici? O dăm cam pe lângă problemă.
Nu greșesc. Nu îmi pasă. Ți-am spus am avut de unde învăța și timpul petrecut cu cei dragi este mult mai important decât lucrurile banale, materiale, că așa le numesc eu, banale. Acum sunt oameni și oameni. Oameni materialiști și oameni care se bucură mai mult de ceva superior. De exemplu câți copii suferă că părinții lor pleacă în străinătate? Cu ce îi ajută un Iphone 6 dacă acolo nu-s părinții? Gândești într-un hal...Acum dacă nu ai trecut prin asemena situații și nu ești în stare să vezi că lucrurile care se leagă de sentimente, căci scopul nostru în viață este chiar dat de acestea, sunt cele mai importante, asta e. Decât să încerc să te mai conving pe tine mai bine mă lupt cu morile de vânt.
Nu spun ca nu gandesti bine.Dar nu e vorba de strainatate.E vorba de faptul ca, aici, in tara, daca nu faci ce iti spune(sau ce vrea)patronul, poti ramane fara serviciu rapid. Poate acum ai inteles la ce am vrut sa ma refer.
Pentru o zi nu cred că există persoană care să rămână fără serviciu mai ales dacă e ziua fiului său.
Sunt situatii din care efectiv nu poti iesi. Iar ziua copilului tau, din pacate, nu reprezinta un motiv suficient pentru a fi scutit de munca.
Ia spune niște situații. Dă exemple. Nu se pune problema așa. Nu te dă nimeni afară pentru o zi, dacă știi tu situații, și nu vreau să îmi prezinți acuma d-alea izolate, să îmi spui. Este o alegere pe care ești stăpân. Ori cea mai importantă zi din an a copilului tău, ori o zi de lucru care poate fi neplătită. Acum conștiința fiecăruia alege care lucru este moral și care nu.
De aceea devenim sclavii acestui sistem în care trăim. Era un filmuleț pe facebook în acest sens. Ar trebui să avem discernământul în a alege ceea ce este mai important.
Nu, nu esti stapan. Si eu la mine la munca am deplasari pe care efectiv nu am cum sa le refuz.
Sunt de acord ca faptul ca parintii pleaca cu anii peste hotare este un lucru rau care nu ar trebui sa se intample.
Ai dat exemplu ca "Cu ce îi ajută un Iphone 6 dacă acolo nu-s părinții?" - dar cu ce te ajuta sa fie acolo si tu sa nu ai ce sa mananci sau ce sa imbraci sau posibilitati sa faci o scoala. E mai bine asa?
In toate lucrurile trebuie sa existe un echilibru. Sunt de acord ca cel mai bine ar fi sa fii acolo la zile importante. Dar exista efectiv situatii in care iti e imposibil.
Ce ma socheaza pe mine la povestea de mai sus este ca de 6 ani nu si-a mai facut ziua impreuna cu mama. Asta da, este prea mult. La asta nu gasesc scuza.
Dar si eu am avut zile de nastere la care mama mea era plecata in delegatie pe la mama naibii prin Londra sau mai stiu eu pe unde. Si nu am mai ramas traumatizata. Am inteles ca asta e si ca atunci cand vine imi aduce ceva frumos si imi face toate poftele.
"dar cu ce te ajuta sa fie acolo si tu sa nu ai ce sa mananci sau ce sa imbraci sau posibilitati sa faci o scoala. E mai bine asa?"
Nu se pune problema așa. Există și mereu vor exista locuri de muncă care nu necesită deplasări, plătite mai modest în unele cazuri, dar chiar nu se pune problema de așa ceva cât timp ai o școală. Prezența părinților e mai importantă decât un Iphone 6 și poate fii chiar și împreunată cu o pâine pe masă și haine. Nu se pune problema de așa ceva, repet. Încep să cred că nu trăiești în această lume.
"In toate lucrurile trebuie sa existe un echilibru. Sunt de acord ca cel mai bine ar fi sa fii acolo la zile importante. Dar exista efectiv situatii in care iti e imposibil."
E o zi în an. Despre ce vorbim? Mi se pare sub orice critică să nu putem face un sacrificiu o zi din an. Echilibrul trebuie să existe dar ca să existe, trebuie să punem pe cântar mai mult timp cu copiii. După vă plângeți că nu vă ascultă și că devin "rebeli". Este mare parte vina părinților aici, și asemenea scuze mi se par patetice de-a dreptul. Eu am părinți și știu despre ce vorbesc. La mine nu s-a pus niciodată problema așa. Părinții nu câștigă mult, și au avut șanse să plece, nu au plecat. Eu mă bucur, chiar și o condiție financiară modestă. Mă bucur că îi am alături destul de mult și îi am când trebuie.
"Ce ma socheaza pe mine la povestea de mai sus este ca de 6 ani nu si-a mai facut ziua impreuna cu mama. Asta da, este prea mult. La asta nu gasesc scuza."
Sunt situații mai grave și mai puțin grave, dar mi se pare că toate sunt negative. Copilul tău și timpul petrecut cu el, să fim serioși, e mai important de 100 de euro sau câți poți câștiga maxim într-o zi. Hai totuși să ne raportăm la realitate. Situațiile care necesită deplasări nu apar pe o zi pe alta, asta dacă lucrezi unde trebuie, sunt planificate. E o alegere, sclavul sistemului sau copilul tău. Părinții mei mă întrețin și și-au ocupat și timp cu mine. Cum se poate? Cum la unii se poate? Sunt scuze ieftine.
"Dar si eu am avut zile de nastere la care mama mea era plecata in delegatie pe la mama naibii prin Londra sau mai stiu eu pe unde. Si nu am mai ramas traumatizata. Am inteles ca asta e si ca atunci cand vine imi aduce ceva frumos si imi face toate poftele."
Uneori ești obligat de situație să înțelegi acea situație sau de limitele tale care nu îți permit să conștientizezi ceea ce este mai important. Eu nu zic, supraviețuiești, nu rămâi traumatizat. Și dacă îți fură cineva pe stradă telefonul, supraviețuiești. Dar e frumos? Nu pui problema cum trebuie. Știi cum e faza? Tu te regăsești în asemenea situații și de aceea cauți să te justifici pe tine în primul rând prin cadrul acestui subiect. Eu îți spun că ar trebui să judeci mai bine. Nu cred că te vei schimba și discuția asta e inutilă. Eu doar ți-am prezentat argumentele mele și te asigur că se poate. Chiar se poate. Acum și tu ar trebui să îți vezi lipsa de valoare din scuzele pe care le găsești, asta dacă ai puțină deschidere.
Acum faza e că toți apreciem lucruri diferite. Tu apreciezi un cadou scump, eu apreciez prezența persoanelor potrivite de ziua mea. Suntem diferiți.
De aici incolo refuz sa mai comunic cu tine pe motiv ca nu reusesti sa ai o conversatie fara sa jignesti interlocutorul. Nu am nici chef si nici timp de stupizenii de genul.
Spune cu ce te-am jignit.
Dacă nu ai argumente valabile și dacă situațiile reale te contrazic nu înseamnă că e cel mai ok lucru să găsești pretexte pentru a încheia o conversație.
Ești un părinte, dacă ești, iresponsabil, ce să mai, ca mulți alții. Nu sunt situații izolate, dar nu avem ce face.
"Încep să cred că nu trăiești în această lume."
"Hai totuși să ne raportăm la realitate"
"Nu cred că te vei schimba și discuția asta e inutilă."
"Acum și tu ar trebui să îți vezi lipsa de valoare din scuzele pe care le găsești, asta dacă ai puțină deschidere."
Dacă și astea sunt jigniri 
Consultă DEX-ul. Știi e cartea aia puțin mai groasă. Te va ajuta.
Am spus fix ceea ce cred. În multe situații nu te-ai raportat la realitate și am spus de ce. Asta înseamnă că te-am jignit cu ceva?
Dacă am spus că nu te vei schimba, care este jignirea? Eu nu înțeleg. Mă depășește.
Păi da, scuzele sunt fără valoare. Ceva greșit? Ceva JIGNITOR? Îți trebuie deschidere. De ce spun asta? Pentru că acesta e singurul element care poate să te facă să privești din perspective și situații multiple. Nu te raporta numai la tine.
Acum eu te las să cercetezi acea carte groasă.
Știi cum e, nu îi spune Madonei că e frumușică că o ia ca jignire.
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Du-te si tu cu ei si poate dupa ce rezolva mergeți undeva, daca nu-ti convine ramai.
Darrio2007...te rog taci pentru ca nu stii mai bine decat mine ce e la mine in familie!
Daca erai atenta, acest raspuns nu era pentru tine. Daca nu ai fi vrut sa stiu/sa stim nu mai puneai aceasta intrebare.Iti rezolvai aceasta problema in familie.Ok?
Va rog nu va mai certati aici... Oricum am rezolvat problema...merg cu mami la Busteni...
Incearca sa vorbesti deschis cu mama ta. Spune-i ce te framanta, ce iti doresti, etc. E bine sa aveti o relatie deschisa mama-fiica. Si sigur ajungeti la un acord comun. 
Comunicarea conteaza f mult in orice relatie. Succes!
Nu vreau sa fiu rea dar daca se poate amana atunci ar trebui sa faca tot ce ii sta in putinta ca sa fie langa tine. Incearca sa faci tu sacrificiul de a fi langa ea ca sa vezi daca in cele din urma vei fi rasplatita pentru efortul tau.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
