Ei bine am cateva probleme cu sinele si sincer nu stiu in ce parte sa ma uit pentru a primi un sfat de la cineva care intelege si poate a trecut prin ceea ce trec eu.
Am taiat toate legaturile cu familia. Am o relatie de un an si cateva luni. Am avut o copilarie urata, neavand parte de ceea ce are un copil in mod normal. Deci sunt multe lucruri despre viata si despre relatii pe care nu le stiu.
In fiecare seara plang si ma intreb care poate fi scopul meu in viata fiindca nu reusesc sa fiu fericita. Prietenul meu are foarte multe amice pe retelele de socializare, un timp statea si pe aplicatii gen dating. Iar asta ma facea sa ma simt rau. Ma gandesc constant ca nu sunt destul de buna pentru el si in general. Sunt mica de inaltime, sunt grasuta (nu e ca si cum mi-as fi dorit sa fiu asa) si foarte neindemanatica. Am devenit paranoica in ultima vreme mai ales ca el e plecat in strainatate la munca. In fiecare seara plang si ma intreb cat insemn pentru el, sau cine stie ce face. Stima mea de sine e foarte scazuta. Ma simt ca un personaj negativ, anxios si nu stiu cum sa scap de asta. Cand mi se spune ca am facut ceva gresit sau cand il supar, lucrul acesta ma marcheaza foarte tare. Mi-e si foarte greu sa formulez fraze (fata in fata) si mi-e teama sa spun ce gandesc ca sa nu supar. Nu prea stiu ce pot sa fac...

In fiecare seara plang si ma intreb care poate fi scopul meu in viata fiindca nu reusesc sa fiu fericita.

scopul nu trebuie sa fie fericirea si sa te accepti asa cum esti ca persoana,esti mica de inaltime =nu ai ce face,asta e,dar inaltimea nu conteaza la fete din contra alea mici sunt mai atractive,esti grasuta slabeste, fi mai rationala,nu te grabi in ceea ce faci,cu calm judeca totul, cu ratiune, isi este frica sa dezamagesti pe cineva asa ca numai incerci nimic, te consideri inferioara lui, o jucarie, eu spun sa vezi de altul ca daca te iubea cu adevarat erai fericita

Cred ca cea mai buna idee pentru tine ar fi sa te axezi pe tine.Sa te accepti asa cum esti si cel mai probabil sa iti scoti din cap ca aceia e viata pe care o meriti.
E clar si de la sine inteles ca posibilitatea ca iubitul tau sa te insele este imensa, si ca lui ii convine ca esti asa ca poate sa faca ce vrea cu tine.
I-ati gandul de la el si lasa-l sa faca ce vrea ca oricum o face deja si oricum e plecat deci nu te mai afecteaza atat de tare pentru ca nu il vezi. Ocupate de tine: gasesteti un loc de munca sa iti castigi bani, fa-ti prieteni noi cu care sa vorbesti si care sa te aprecieze iar treptat despartete de el si refati viata pentru ca meriti.Sunt o gramada de oameni ce ar putea sa "te adopte", si o gramada de barbati ce te-ar accepta si iubi asa cum esti.

Dacă îți vei îndrepta privirile către Dumnezeu, atunci lucrurile ar sta altfel în viața ta. Pentru că fericirea noastră este legată de El, fie că ne place sau nu acest lucru.
Toți oamenii trec prin astfel de situații, pentru că ei să cunoască dependența lor de Dumnezeu, pentru că așa așa am fost creați.
Este adevărat că omul poate să trăiască și fără Dumnezeu; dar fericirea, pacea și bucuria de a trai cu adevărat se găsesc numai la Tatăl nostru ceresc care dorește să ni l-e ofere cu bucurie mai mult decât ni l-e dorim noi. Este timpul deci să cauți să cunoști pe Dumnezeu.
În felul acesta te vei cunoaște pe tine, vei ști de unde vii, care este rostul tău pe pământ, și încotro te îndrepți.
Dacă nu știi de unde să începi, iată un indiciu:
https://m.egwwritings.org/ro/book/2010.348
Duhul tău, conștiința însăși îți va spune dacă aceste lucruri sunt adevărate sau nu.
"Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine." (Ioan. 7:17)

"In fiecare seara plang si ma intreb cat insemn pentru el, sau cine stie ce face. Stima mea de sine e foarte scazuta."


Nici tu pentru tine nu insemni mare lucru, asta e problema.
Ma intreb cum te poate aprecia un alt om daca tu nu te apreciezi.

Scopul tau in viata, tu trebuie sa cauti asta, nu fa mare caz ca nu l-ai gasit inca, probabil nu l-ai cautat suficient, sau stii deja care e scopul tau in viata, insa nu esti constienta de asta, tu cautand un scop maret.

Cat despre fericire, daca esti mereu in cautarea ei, nu o vei gasi niciodata. E un paradox.

The Pursuit of Happiness Makes You Unhappy.

"One important thing I have learnt on my journey of inner-exploration is that happiness can never be pursued. The more you chase it, the more it runs away. Pursuing happiness makes you anxious and frustrated. In fact, happiness only comes when you’re relaxed, when you’re not pursuing it, and it’s always the by-product of another activity – usually something that brings meaning or joy to our lives."

Ai traume. Si esti dependenta emotional de prietenul tau, ceea ce nu e ok, dar e normal, avand in vedere situatia ta.
In primul rand, scopul tau in viata nu este sa fii un catelus, care face pe plac tuturor. Relatia nu iti face bine, asta e clar. Faptul ca te intrebi cat insemni pentru el, nu e doar un semn ca nu ai incredere in tine, dar ceva sigur se intampla acolo. Analizeaza-ti relatia si gandeste-te: chiar asta e ceea ce iti doresti? Pentru ca intuitia feminina nu greseste niciodata si faza cu,, cand imi zice ca am facut ceva gresit'' nu suna bine, poate anxietatea ta porneste de aici. Erai asa si inainte sa-l cunosti?
Sa fii mica nu e un defect si putina grasime se poate da jos, de ce spui ca esti neindemanatica?

PersonajFictiv ti-a dat un raspuns foarte bun, te rog sa-l iei in considerare!

Cu siguranta ai o gramada de calitati pe care nu le vezi pentru ca nu te cunosti suficient de bine. Trebuie sa iti dai seama ca esti OM. Ca oamenii au si calitati, si defecte. Ca nu se poate ca tu sa fii o mare de defecte, ai calitatile tale, trebuie sa le descoperi si sa te concentrezi pe ele. Invata din greseli si ce crezi ca e defect incearca sa repari. Exista solutie la orice problema.

Ai mare grija sa nu ajungi in depresie. capu in fata si gandeste ca poti sa faci multe lucrui.

Gandeste-te ca nu esti singura care se confrunta cu astfel de probleme. Asa ca nu esti cu nimic mai speciala.
Neincrederea in sine este, intr-adevar, o problema de anxietate, dar tratabila. Programeaza-ti niste sedinte la un psiholog (nu mori daca nu faci asta). Dar sa nu crezi ca doar el te va vindeca. Te va ajuta doar sa-ti pui lucrurile in ordine si iti va arata cu ce sa incepi.
Totul vine de la tine. Lasa paranoia si timiditatea, pentru ca ai numai si numai de pierdut! Nu mai pune la suflet ce spun altii, pentru ca iti faci un rau pe care nu-l meriti. Incepe prin a te impaca cu parintii tai ( stiu, pare aberant). Asa vezi cum e si "cealalta parte" de care nu ai beneficiat. Vei vedea ca, la randul lor, ei te vor accepta, pentru ca le faci un bine, iar binele se rasplateste tot cu bine.
Iar daca reușești sa capeti increderea de sine, lumea te va privi cu alti ochi, indiferent cum arati, te va accepta, te va respecta, ba chiar de va invidia.
DU-TE LA PSIHOLOG SI NU-I ASCUNDE NIMIC!

Poti sa te pui pe tine pe primul loc, poti sa cauti o activitate care iti face placere cum ar fi cititul, plimbarile sau poate altceva. Pentru mai multa incredere in tine poti apela si la sfatul unui psiholog iar in privinta problemelor cu paranoia o sa scapi de ea in momentul in care constientizezi faptul ca o persoana daca vrea sa insele inseala indiferent daca esti tu paranoica sau nu si indiferent de ce faci tu. Nu tot ce se intampla rau in viata ta este din cauza ta, unele lucruri se intampla pentru ca asa este dat sa se intample. Daca prietenul tau te face fericita si crezi ca poti sa iti faci o familie alaturi de el continua cu el, daca nu gândește-te serios. Legaturile cu familia eu zic ca inca mai pot fi remediate, familia este tot timpul acolo trebuie doar sa stii cum sa ii abordezi si sa le ceri ajutorul daca ai nevoie.

Daca nu exista nimeni sa te sustina incearca un psiholog (asta ar fi ultima solutie) dar pana atunci fa altceva care te face sa te simti bine.citeste carti despre respectul de sine in care poate te regasesti. Accepta-ti familia, accepta-ti aspectul, concentreaza-te sa fii mai indemanatica, reneaga-ti iubitul (daca nu te face fericita din toate privintele). Solutia e sa te corectezi la ce crezi tu ca gresesti. Ce mai simpla metoda e sa pui pe foaie tot ce simti sau ce faci in fiecare zi si peste o saptamana, o luna sau cat vrei tu sa citesti ce ai scris si ai sa vezi ca o sa gandesti altfel ce trebuia sa faci in ziua aia. Asa poate te corectezi pe viitor si nu te mai desconsideri asa mult cum ai scris mai sus. In concluzie fii mai optimista chiar daca viata e grea.ok? Asta e parerea mea. poate iti mai da si alti membri TPU pareri mai bune