Fiica-mea e adolescenta si, pana acum, am crezut-o cel mai fericit si mai implinit copil. Ieri seara insa, cand am intrat la ea in camera uitand sa ciocan, am gasit-o in chiloti, pe pat, plangand de mama focului. S-a uitat la mine si mi-a urlat sa ies imediat din camera...Nici nu am stiut cum sa reactionez, fiindca am ramas socata, asa ca am iesit. Numai eu stiu ca n-am inchis un ochi toata noaptea si abia am putut sa schimbam doua vorbe de dimineata, inainte sa plec eu. Ce sa fac? Pare ca nu vrea sa vorbim despre problemele ei, dar simt ca trebuie! Totusi, nu vreau s-o fortez!
Adolescenta este o perioada a transformarilor morfopsihofiziologice. Corpul si mintea fetitei tale este sub asediul hormonilor. Schimbarile de dispozitie, trecerea de la ras la plans, de multe ori fara motive serioase, sunt normale la aceasta varsta..., daca nu intrec limitele... ajungandu-se la depresii, isterii, consum de alcool, fumat, droguri.etc.in anturaj.
Este varsta la care adolescentii isi cauta identitatea in procesul firesc al maturizarii care trebuie atent supravegheat de parinti.
Si daca este comunicare intre parinte si copil, adolescentii tot au momentele lor in care se simt "la pamant", neintelesi.
In cazul de fata, nu ai cum sa te prefaci ca nu ai vazut nimic...
Las-o sa se linisteasca si cand prinzi momentul ca e calma si vesela, sau chiar maine daca iti da martisor, cauta un prilej sa fii doar tu cu ea si spune-i ca o iubesti din tot sufletul, ca este totul pentru tine si ca orice ar avea pe suflet, daca are nevoie de ajutor tu ii esti alaturi... Si atat. Daca iti spune, bine., daca nu...continua sa ii arati incredere si toata dragostea ta... Cand va putea sa se deschida, iti va spune...
Adolescentii nu spun intotdeauna ce au pe suflet, oricat de prieteni le-ar fi parintii, oricat de bine s-ar intelege cu ei..., nu e neaparat lipsa de incredere sau lipsa de comunicare sau comunicare ineficienta...ci pur si simplu au trairi emotionale pe care nu le pot sau nu le vor a le impartasi nimanui...Sunt experiente pe care le traiesc, mici sau mari dezamagiri sentimentale... mici sau mari prostioare pe care le fac si despre care le este frica sau rusine sa vorbeasca...Fii alaturi de ea cu toata dragostea, va incepe sa se confeseze de la un timp..., dar totusi esti mama, si poate avea jena sa iti spuna anumite lucruri.inca...
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Subsriu la cele afirmate de Bula, plus,... cred ca ar fi bine si sa cauti un moment f. potrivit in care sa-i spui ca mama, care ti-a dat viata, e, sau ar trebui sa-i fie cea mai aproape, in orice situatie, pentru kl ii brea firesc, numai Binele, ORICE ar fi, si ca nu trebuie condamnata, orice ar fi facut, ci ajutata sa depaseasca situatia, s-o inteleaga si sa-i fie invatatura de minte pentru viitor! Cu tata nu se are mai bine? Poate nu e o kestie strict femeiasca in cauza... Daca nu rezolvi, (ai vb cu sotul, calm, etc?) mai scrie-ne. Succes! psiho
Răspunde
Doamna Elena...motivele comportamentului fiicei dv. pot fi multiple...si raspunsul, in parte, dv. trebuie sa-l gasiti, pentru ca o cunoasteti cel mai bine.
Sau poate n-o cunoastesteti suficient de bine...de aici si situatia in care va aflati.
De cele mai multe ori intentiile bune ale parintilor nu sunt intelese fara argumente, apoi tinerii observa ca parintii nu au suficienta incredere in ei, simtind ca sunt nedreptatiti, vor comunica mai putin cu ei.
Lipsa de comunicare si de incredere in faptul ca parintii isi cunosc copiii, ii inteleg si ii sustin este, de fapt, factorul care determina cele mai multe probleme ale adolescentilor. In general, nu anturajul este vinovat pentru acest comportament rebel, ci lipsa atentiei pe care ar fi trebuit sa o primeasca din partea parintilor.
Daca suntem un bun exemplu pentru ei, tinerii vor intelege care sunt pericolele de evitat, importanta pretuirii de sine si grija sanatatii.
Poate fiica dv. este indragostita, dar nu ii este impartasita dragostea... poate i s-a intamplat ceva neplacut, chiar grav...si asta trebuie s-o aflati cat mai repede pentru a nu lasa urme adanci in sufletul ei...
Parerea mea este sa gasiti momentul potrivit, dar nu prea tarziu...pentru a nu gasi rezolvare in alta parte...si ca o prietena sa fiti alaturi de durerea ei sau neimplinirile ei si s-o ajutati cat mai bine. Niciodata nu-i prea tarziu pentru o punte intre voi. Cu blandete, intelegere si iubire puteti trece de aceasta situatie. NU O BRUSCATI IN NICI UN FEL...CU VORBA SAU FAPTA...ARATI-I CAT DE MULT O IUBITI.
oARE A FOST FERICITA SI IMPLINITA PANA ACUM? Asta poate ai crezut... dar pentru ea putea fi cu totul altceva...
Buna seara, si eu sint mama a 2 copiii(fata si baiat)dar intre mine si copiii mei exista comunicare, spre exemplu eu cu fiica mea vb orice si nu e tare mare are doar 12 ani, stiu absolut tot ceea ce tine de ea de anturajul ei si pot sa va spun ca ai dau chiar si multe sfaturi, care dupa cit se vede dau rezultate. Sfatul meu este ca las-o un pic pina isi revine si ai sa vezi ca ai va trece si va veni ea la tine sa vb, atunci adopta atitudinea de prietena nu cea de mama, incearca sa o intrebi ce si cum si ai sa vezi ca asa incet incet va avea curaj si incredere in tine si iti va spune ceea ce se intampla de fapt cu ea.Succes.
Vorbindui frumos, comunicare, oferindui sprijin si ajutor cand are nevoie si vil cere.
Nu intotdeauna un copil e fericit daca are tot ce-si doreste. Nimic nu poate inlocui dragostea, atentia ai prezenta parintilor. Poate ca nu i-a fost acordata destula atentie din partea ta si atunci e normal sa se comporte asa. E putin cam dificil acum dar incearca sa-i castigi increderea, dovedeste-i ca poti fi prietena cea mai buna a ei inainte de a fi mama ei iar apoi vei vedea cum va veni singura sa-ti impartaseasca problemele ei. Bafta.
Trebuie sa discutati cu fata dv, dar atunci cand o veti face sa o faceti cu calm si cu tonu jos, chir daca ei nu prea o sa ii convina, nu trebuie sa o fortati ci sa ii spuneti ca va trebui sa aveti o discutie si asta cu cat e mai repede cu atat mai bine. Nu intrati in greseala celor care au raspuns azi aici in afara de oliana, toti v-au certat ca nu ati discutat cu fata dv la timp, indifernt ce va va spune trebuie sa cautati sa rezolvati problema si nu sa puneti intrebari cum ar fi de ce, cum, cand ci sa ii repetati la fiecare fraza daca se poate ca santeti alaturi de ea si ca indiferent ce se intampla ii vreti binele si veti rezolva orice problema impreuna. S-ar putea sa nu fie o problema prea mare dar adolecentii in general isi amplifica problemele si daca nu sunt supravegheati cad din greseala in greseala. Acum tot ce puteti face e sa fiti alaturi de fiica dv si datorita apropierii sa incercati sa o ajutati atat cu u sfat cat si material, daca e cazu poate are vreo datorie de platit sau cine stie ...Va urez mult succes in discutii si sa fiti calma cat se poate de calma.
Scuze, dar mi e mila de voi, amandoi!
La voi pana acum nu prea a existat comunicare intre voi!
Acum fiica ta incepe sa se maturizeze si, in loc sa-si discute problemele cu tine, cu o prietena apropiata si de incredere, nu are cu cine vorbi!
Probabil, problema ei ar fi mica pentru experienta ta, dar ea ori nu are incredere sati-o expuna, ori ii e frica de tine!
Ce poti face acum?
Mergi la ea (cand este mai linistita) si explica-i ca tu nu doresti sa-i fii doar mama, dar si o prietena de incredere! Scoate-o la shoping, plimbati-va cateva ore.
Dar, ATENTIE!
Sa nu cumva s-o intrebi de ce a plans aseara!
Iti va spune ea, dupa un timp si dupa niste "testari" la adresa ta, cand va avea suficienta incredere in tine!
Tu poti sa-i amintesti O SIGURA DATA ca, ai o vasta experienta de viata si la nevoie o poti ajuta, mai mult ca sigur!
Imi pare rau... dar ce fel de relatie a fost intre voi doua? si eu am o fata de 19 si un baiat de 18 ...mereu am fost mama dar si prietena lor...incearca sa alungi tensiunea dintre voi si incet, incet luand-o usor sa afli ce o preocupa...incepe prin a-i destainui tu ei o problema sau un gand al tau si cere-i parerea... poate asa va incerca si ea sa caute un raspuns la tine.
E o adolescenta tipica, acum o sa zica la toti ca va uraste. ea iubeste. ea iubeste cum iubeam si noi la varsta asta. e o dragoste trecatoare dar din asta o sa invete cevca. amintiti-va ca asa eram si noi. si pentru tine draga indragostita: marea este plina de pesti
Vorba Gabytzey .Comunicarea e sfanta. ar trebui sa vorbiti serios cu ea deoarece nu se stie ce i s-a intamplat.luatio pe alta parte, luatio cu o problema care vi s-a intamplat dumnavoastra cand erati de varsta ei si deschideti subiectul. Succes!
Trebuie sa vorbiti cu ea. Am mai spus si o sa mai spun COMUNICAREA este foarte importanta. II puteti spune ca va pare rau ca ati intrat peste ea dar ca sunteti ingrijorata si sa va spuna care este problema si daca vrea sa o ajutati in vreun fel. Dvs. trebuie sa simtiti cand este momentul cel mai bun pentru discutie dar lucrurile oricum nu pot ramane asa. Daca spune ca nu vrea sa vorbiti acum intrebati care ar fi momentul potrivit. Poate apreciaza ca aveti totusi incredere in ea si va veni sa stati de vorba.
Cine o poate ajuta pe aceasta mama, elena_tataru, cu un sfat? de certat o putem certa mai tarziu, haideti sa vedem ce poate face? cum poate recupera ceea ce nu a facut cu fata ei?
parerea mea doamna, este ca daca nu vrea sa te asculte, sa ii scrii o scrisoare in care sa iti ceri scuze ca nu ai fost mai aproape de ea, ca iti pare rau si, ca vrei sa recuperezi. ai inteles ca are nevoie de tine acum si ca nici o prietena nu ii va da un sfat mai corect si mai bun decat tine indiferent daca este vorba de iubire, sex, daca e insarcinata sau are alte problema. o rogi sa aiba incredere in tine de acum si te vei stradui sa fii linga ea si sa o sprijini. asta este...
...si ati reactionat bine
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
