Intrebarea asta este in special pentru cei de peste 18 ani (nu,nu intra in categoria aia
).
Saptamana viitoare am in plan sa le fac cunostinta parintilor cu iubitul meu si evident,am emotii foarte mari.E prima data cand aduc un baiat acasa si nu stiu cum vor reactiona ai mei pentru ca au si niste caractere destul de dificile (daca n-am fost prea clara pana acum,sa stiti ca nu-mi duc iubitul cu forta la "taiere" si nici n-o sa-mi surprind parintii aparand cu el din neant la usa,deci sa se inteleaga ca toti sunt de acord sa se intalneasca)
Acum,problema cea mai mare e alta (o mica atentionare: daca nu aveti chef sa cititi un soi de roman opriti-va AICI!).Deci eu si iubitul meu avem in plan ca de sarbatori sa plecam la Suceava o saptamana din mai multe motive: un motiv ar fi ca varul lui ne-a invitat la un revelion "in gasca",dar cel mai important motiv e ca bunicul lui are nevoie de ajutor pentru ca se descurca greu singur,iar iubitul meu tine mult sa-l vada pentru ca,vorba aia "nu stii ce va fi maine",d-apai in conditiile astea (dar tine foarte mult sa merg si eu cu el). Stiu sigur ca mama m-ar lasa,dar "problema" e tata...e foarte imprevizibil, adica azi vorbesc ceva cu el iar maine e foarte posibil sa uite si ca am vorbit...plus ca e genul "imi fac griji pentru tine/e zapada/poti face accident/e lung drumul etc etc" si ma ia cu replicile astea de cate ori o sa incerc eu sa-i spun ca o sa fiu bine.Si nici "nu-mi pasa ca-ti faci tu griji, eu plec oricum" nu pot sa ii zic.Acum,nu inteleg de ce ar refuza categoric: majora sunt,nu planuim vreo fuga gen Bonnie&Clyde,parintii lui stiu/au planuit toata treaba asta,ba chiar sunt dispusi sa vorbeasca cu ai mei ca sa ii linisteasca, deci nu inteleg care ar fi problema.
Ideea romanului astuia era sa va intreb si sa-mi spuneti voi cum au decurs intalnirile cu parintii si iubitii/iubitele vostri/voastre si eventual sa imi dati niste idei/sfaturi in legatura cu problemele astea ale mele (problema "intalnirii de gradul 0" si problema plecarii mele la Suceava cu iubitul).
PS: Ca sa va faceti o idee cam de ce ar fi ingrijorat tata ca drumul e lung, va spun ca eu sunt din Braila.
PS2: Stiu ca nu am pus semnul intrebarii,dar eu tot am nevoie de ajutorul vostru (asta pentru ca stiu ca mai sunt carcotasi care zic "unde e intrebarea?", doar pentru ca n-au vazut semnul intrebarii)
PS3: Desi am scris un roman si putin,se prea poate sa fi omis ceva si sa n-aiba logica vreo chestie, dar puteti sa ma intrebati daca aveti vreo nelamurire.
Va multumesc!
).
Ordonare:
După relevanţă
Salut.pai eu cand am fost prima data la prietena acasa am mers pur si simplu acasa la ea ma astepta in curte si am intrat direct in camera la ea
nu am mers din prima la parintii ei sa zic hello eu sunt alesul bla bla, pur si simplu ne-am facut comozi amandoi in camera ei iar dupa aia a venit mama ei si a discutat cu noi, mi se pare o idee buna prima data sa il obisnuiesti cu atmosfera iar apoi sa iti chemi parintii la voi in camera.iar legat de partea cu plecarea ta impreuna cu el in vacanta ar fi mai indicat sa te ceara el de la parinti si sa promita ca va avea mare grija de tine astfel tatal tau va prinde incredere in si o sa fie de acord. bafta
Răspunde
Eu prima data am dus-o acasa i-am aratat bucataria masina de spalat baia si am lasto sa se acomodese singura! era un meci tare la tv
dai de baut tatalui tau in seara cind trebuie sa plecati si ai rezolvat toata traba.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
