Nu vreau sa luați întrebarea asta ca pe ceva horror, ci pur și simplu sa fiți sinceri.
Ce părere aveți despre persoanele (barbati/femei, în special femei) ce își părăsesc familia? Pur și simplu o persoana ce spune ca nu mai poate psihic/fizic cu copilul și sotul/soția lasă tot și pleaca...Nimic din ce a plănuit sau a vrut nu s-a întâmplat, ba din contra si pur și simplu se simte depasit/a și prefera sa plece decât sa recurgă la vreun gest urat fata de familie, sau unul necugetat fata de el/ea.

Insemna ca femeia aia este disperata daca alege sa plece.
Ceva din viata ei o distruge, sotul, alcoolismul lui sau violenta lui, ori familia lui care-si baga coada urat in relatia lor samd.

Cand esti adult nu poti pur si simplu sa spui ca iti iei jucariile si pleci.Nu asa functioneaza! Dar daca e vorba de abuz si violenta domestica, situatia se schimba in functie de caz.

La începuturile regimului bolșevic din URSS - o descreierată: Alexandra Kolontay - a propus ca in fabricile socialiste să trăiască toți muncitorii la comun: să se culce cine vrea cu cine vrea și când vrea, iar copiii rezultați să fie ai statutului - crescuți în creșa fabricii.

Văd că genul ăsta de idei nu au dispărut. Ba chiar sunt promovate de către soroșiști și unii dintre adepții lor din Românica. O fi useristă/userist specimenul la care te referi.

Poate chiar nu se mai poate și vorba ta,decât să facă ceva necugetat,mai bine sa lase pe altcineva care e capabil sa ofere ceva acelui copil și ție,ca om pentru că da și un adult are nevoie de validare, atenție, iubire și respect.
Așa că mi se pare o idee înțeleaptă, cu condiția să nu te întorci și să scoți ochii, că deja sunt penibile astfel de persoane.

Nimic nu este alb si negru in viata. E usor sa arati cu degetul si sa arunci cu pietre cand nu stii despre ce vorbesti si cand nu ai trecut prin asa ceva.

Totusi, sa parasesti un copil care nu are nicio vina pentru greselile tale, inseamna egoism in primul rand. Iar orice parinte trebuie sa-si puna copilul pe primul loc. Asta e o conditie care nu se poate negocia. Sau ar trebui, intre oameni.

Un om care isi paraseste copilul nu are nicio scuza in ochii mei.

Sa faca actele de divort si gata. E o decizie inteleapta daca simte ca nu poate trai in armonie cu familia.

Nu am o parere anume. Pe taica-meu l-am judecat ani la rand ca a plecat de acasa, dar acum ceva vreme, cand ma simteam uneori depasita de situatie cu copiii si sotul, mi-am adus aminte de taica-meu si am incetat sa il mai judec.
Este clar ca unii nu au, pur si simplu, capacitatea de a face fata unei familii.

Sunt puține situații în care acesta decizie e acceptabilă.

A părăsi un soț sau sotie, treacă meargă, e la ordinul zilei, dar a părăsi un copil?

Nu prea știu! Nu îi pot invinui deoarece societatea le cere prea mult! Și sa muncească, și sa aibă grija de copii, și sa se aranjeze, și sa fie o mama bună, iubitoare,! Pur și simplu e prea mult!

E destul de sensibila situatia. Si cum o sa pleci? Iti faci bagajul noaptea sua cum? Si la copii ce le zici? Fugi cand ei sunt la scoala? Eu iti tin pumnii dar nu prea ai cum sa scapi de familie o sa te gaseasca si o sa te streseze continuu. Ce o sa le zici? Ca nu mai poti psihic? Asta nu e ceva ce se spune la famile ca poate sa te bata.

Doar respect decizia fara sa judec.Este o decizie dificila care necesita mult curaj.

Sunt niste lasi, atat pot sa spun.

Perfect normal. Se numeste progresism.

Dc sa isi paraseasca familia? Ar fi trebuit sa si asume cat de mult inseamna o familie si ca nu e usor de greu sa ai grija de una, fuge de ceea ce si a dorit? Dc sa parasesti? Iei pauza, discuti, te retragi, dar sa părăsești...

Oricum ca sa nu se ajunga in situatia asta mai bine te gandesti foarte, foarte bine, inainte sa intemeiezi o familie, este un gest imatur, plus ca, parasesti pe saraca femeie sau pe cine lasi tu "povara" ca te simti tu depasit, si aia sa se chinuie singura ca ea nu se simte deloc depasita?