| Elbereth a întrebat:

Povestea mea este poate una banala, dar lucrurile stau altfel cand sunt privite de aproape.
Cand am terminat liceul erau foarte entuziasmata si credeam ca imi voi petrece urmatorii ani invatand lucruri care sa ma pasioneze cu adevarat, insa nu a fost asa. Inca de la primul curs din prima zi de facultate mi-am dat seama ca am facut o alegere total gresita. Am iesit plangand si in ziua respectiva nu am mai venit la niciun curs. Cand mi-am sunat cea mai buna prietena (mama) si i-am povestit ceea ce mi se intamplase ea nu m-a luat deloc in serios. Intr-un fel ii dau dreptate, era totusi prima zi, iar eu nu cunosteam pe nimeni, eram intr-un oras nou fara niciun prieten. Am fost de acord sa nu renunt deocamdata la facultate. Intelegerea initiala era sa astept sa se termine primul semestru. Au urmat nenumarate nopti in care plangeam de una singura pentru ca nu faceam fata cu invatatul unor lucruri care nu imi trezeau in niciun fel interesul, pentru care nu manifestam nicio placere si despre care sunt sigura ca nu ma vor ajuta niciodata cu nimic. Depresia mea era cu atat mai mare cu cat ma gandeam ca ai mei muncesc pe rupte sa imi asigure conditiile necesare ca eu sa pot invata. Am intrat la facultate pe un loc la buget, iar incercarea de a ramane la "fara-taxa" era o presiune in plus. Ma sinteam mereu vinovata de faptul ca nu mai sunt aceeasi din liceu, cand eram printre primii din clasa. Ai mei au fost mereu mandrii de mine, iar acum simteam ca ii dezamagesc, ca nu sunt ceea ce ei isi doresc, simteam ca ei muncesc sa tina in facultate o persoana care nu merita. A venit si sesiunea. 10 examene. Cu chiu cu vai le-am trecut pe toate, in afara de unul la care pur si simplu nu m-am prezentat. Am preferat sa il dau in toamna. A venit apoi vacanta de Craciun. Bucurie, cadouri, pereceri, rude. Pentru o vreme m-am mai relaxat putin, dar problemele erau mereu prezente in mintea mea. Cand am deschis subiectul, mama mi-a spus ceva de genul "Lasa ca o sa treci tu peste toate, o sa vezi ca o sa termini facultatea. Ai vazut cat de repede a trecut primul semestru, mai e unu' si termini primul an". Si uite asa nu am renuntat la facultate dupa cum vorbisem la inceput. Semestrul doi a fost la fel ca primul, cu o singura exceptie: acum nu ii mai spuneam mamei temerile mele pentru ca de fiecare data incepea sa planga la telefon si asta ma facea sa ma simt si ma vinovata. In sesiunea din al doilea semestru am avut 9 examene si de data asta am picat unul. Dar atunci nu prea mi-a mai pasat de nimic. Stiam ca vine vacanta de vara si ca pot in sfarsit sa ma detasez de tot si de toate. Totusi, ca de obicei, problemele erau mereu prezente in mintea mea si mi-a luat cam o jumatate din vacanta sa ma pot detasa asa cum am sperat. Iar cand in sfarsit am reusit, a trebuit sa incep sa invat pentru cele doua restante. In toamna am reusit sa iau examenul la care nu ma prezentasem pe primul semestru, insa la celalalt am picat din nou, fapt care m-a rascolit complet.
Acum stau tot timpul cu teama ca nu voi mai prinde un loc la buget din cauza restantei. Plata taxei anuale ar fi o enorma greutate in plus pentru parintii mei care sunt deja afundati in datorii. Mi-as dori sa fiu mai curajoasa. De ce nu am renuntat la facultate in acea prima zi? Am o multime de prieteni care au stat un an acasa pentru a da la facultate apoi. Acum cred ca e totusi prea tarziu. Deja sunt in anul II.
Probabil ca lucrurile nu sunt atat de grave precum le vad eu, insa tot stresul primului an a lasat ceva urme. Am cautat pe mai multe site-uri de specialitate informatii despre depresie si am constatat ca am toate simptomele. Nu am pofta de nimic. Toate lucrurile pe care le iubeam nu-mi mai trezesc niciun interes. Imi placea sa dansez, sa ies cu prietenii. Acum prefer sa stau in casa la PC. Am impresia ca i-am dezamagit pe toti. Ca toti au asteptari mari de la mine, la inaltimea carora nu ma voi putea ridica niciodata. Tin sa mentionez ca tatal meu nu stie nimic despre aceste probleme. A fost dorinta mamei sa ii ascundem totul pentru a-l menaja deoarece are si el, la randul lui, parte de foarte multe probleme si foarte mult stres. Nu stiu ce sa fac... Ce ma sfatuiti?

Răspuns Câştigător
| CarmenR a răspuns:

E o poveste care poate avea un sfârşit fericit. În loc să te stresezi gândindu-te la ce aşteptări au alţii de la tine, mai bine calmează-te şi reîncepe să te gândeşti la tine şi să reevaluezi situaţia. Nu e prea târziu să renunţi la facultatea asta care te-a dezamăgit atât. Însă fi atentă! Oriunde vei merge la orice facultate, vei fi dezamăgită. Cursurile sunt de cele mai multe ori nefolositoare, colegii foarte reci, iar pe profesori nu îi preocupă problemele studenţilor, cum era la liceu, pentru că sunteţi consideraţi adulţi. Pe de altă parte, pe lângă facultate gandeşte-te şi la nişte activităţi în plus care te-ar putea energiza sau relaxa. Nu trebuie să mergi doar la cursuri, trebuie să te implici. Îţi recomand o asociaţie studenţească unde îţi vei face mulţi prieteni, muncă de voluntariat sau un job part time, sau toate o dată dacă le poţi face faţă. Spuneai că îţi plăcea să dansezi, înscrie-te la nişte cursuri de dans. E foarte important să consulţi şi un psiholog şi să nu uiţi că atâta timp cât eşti în viaţă şi sănătoasă trebuie să lupţi şi speranţa nu e pierdută.

6 răspunsuri:
| rosto a răspuns:

Draga mea, de ce nu ne spui si facultatea la care esti ca sa putem fi un pic mai la obiect? Oricum, depinde mult si ce note ai in ce priveste repartizarea la camin. La cum vorbesti tu, pare fie o facultate din Politehnica, fie ceva de la medicina. Daca e de la Universitate se complica putin lucrurile, dar daca e de la Politehnica niciuna din tenerile tale nu au fundament. Asta daca e in Bucuresti. Hai fa-ti curaj si zi-ne ce facultate si universitate, iti vom da sfaturi poate mai avizate. happy

| чnÐяч a răspuns:

Gandeste pozitiv si numai fi asa stresata ca nu ai de ce, iesi la un suc du-te la un film.thinking

| Tiberius a răspuns:

De unde esti? Si la ce facultate?

kongeriket
| kongeriket a răspuns:

Ei iaca... iei la anul restanţa aia şi gata, mare stress.
Şi nu cred că se pică la taxă de la O restanţă, dar depinde la ce facultate eşti.
Scrie-mi pe privat, poate dacă asculţi o poveste de vreo două ori mai complicată decât a ta, ai să te mai înveseleşti.
Salutări.

| Madlene a răspuns:

In primul rand te SFATUIESC SA NU MAI FII ASA DRASTICA CU TINE! Eu vin tot anul II si fii sigura ca pentru o restanta nu ai cum sa treci la taxa daca la restul ai note mari, cu siguranta sunt altii mult mai slabi decat tine. Faptul ca te afunzi in calculator e o mare greseala(opinia mea) incearca sa faci ceva util pentru tine, ceva cu care sa te mai relaxezi.pentru ce ai patit acum fii ambitioasa la anul si nu mai lasa sa se intample una ca asta(sunt intr-o situatie asemanatoare:-s), lupta ca sa ajungi unde iti doresti si nu te lasa doborata la prima prapastie. poate ca nu e facultatea pe care ti-o doresti, dar daca te vei muta la o alta facultate nu stiu ce posibilitate ai la buget(ai un an de invatamant la buget si am inteles ca statul asigura doar 3 ani sau 4, depinde de fac)important e sa o termini pentru ca nu stii cand iti va folosi si daca termini fac asta ai sansa de a te inscrie la o a doua facultate pe banii tai si nu va mai trebui sa fii stresata. ce zici? asa-i ca merita sa lupti?

| Dyva a răspuns:

Trebuie sa te gandesti ca totul va fi bine nu trebuie sa mai dai vina pe tine fiindca iti faci rau