Sa ma mut cu persoana iubita intr-un oras departat unde o sa stam doar noi doi?
eu am 18 ani iar el 20 iar peste cateva luni, dupa ce termin cu BAC-ul ne casatorim si vrem sa plecam doar noi doi, el are o casa lasata de un unchi, deci am sta singuri
mentionez ca ai mei nu sunt de acord cu relatia noastra si vrem sa ne casatorim pe ascuns si apoi sa plecam
sa fac pasul asta?
care sunt riscurile la care ma supun?
as dori un sfat de la persoane care au plecat departe de familie si de tot si cum s-au decurcat
va multumesc anticipat
Pai acum sase ani am trecut si eu prin asta.eu sunt din tl iar baiatul era din baia mare.ai mei nu-l placeau si ne-au interzis orice relatie.am fugit de acasa lasandu-le doar un bilet si dupa 7 luni ne-am casatorit.intre timp am stat la parintii lui si a fost un cosmar.ai mei nu au venit la nunta si pe moment incercam sa nu stric cea mai frumoasa zi din viata mea(de pana atunci)gandindu-ma la ei.ne-am distrat f bine! apoi ne-am mutat in chirie si desi nu aveam f multi bani, lucrand amandoi am facut si rate pentru cele necesare in casa.la inceput mancam pe o lada de plastic in loc de masa si aveam cutii taiate in loc de pahare.si sa stii ca din cauza banilor nu ne-am certat! dupa nunta ai mei au inceput sa ne sune si ne-au chemat in concediu, acasa in tl si ne-am impacat.Acum,ai mei il plac, tin destul de mult la el, pentru ca au vazut ca e un barbat serios, dar eu am observat ca noi 2 nu ne potrivim mai deloc. iar de cate ori avem discutii eu cu ai mei(de exp cu mama sau cu sora mea)nu pot vb pentru ca mi-au zis o data:tu l-ai ales, acum de ce te plangi? asa ca inghit si tac.relatia nu e roz dar nu din cauza banilor.am avut f multe certuri si din cauza fam lui(el e sg baiat intre 3 surori)care considera ca e cel mai cel si pe mine m-a luat de pe marginea santului, desi eu cand am plecat de acasa aveam servici, masina, prieteni, de toate.si renuntasem la tot pentru el! a fost mai mult un act de teribilism, sau vazand ca filmele se term cu ei 2 impreuna, am crezut ca asa e si in viata! in 6 ani am trecut prin fffmulte greutati, a fost mereu langa mine, dar nu e ce credeam eu si cand te gandesti ca e pentru toata viata... Sfatul meu:incearca sa vezi cum e viata alaturi de el fara sa faci nimic oficial! nu ai putea sa ii convingi pe ai tai sa te lase sa stai cu el... spunandu-le ca vrei sa vezi daca o sa mearga, ca nu te grabesti, si nu te grabi, ca mie imi lipsesc anii aia asa de frumosi, risipiti asa(eu aveam 21 cand m-am maritat)! iti urez succes s sper sa fi inteleapta si sa iei cea mai buna hotarare! sa ne scrii ce ai rezolvat! pup!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Eu cred ca este o decizie prea radicala. Tu esti mica, de-abia termini liceul, nu ai prea multe studii si iti va fi greu sa-ti gasesti un serviciu bun, mai ales intr-un oras strain. Nu poti sa traiesti ca o intretinuta, asa ca s-ar putea sa fi nevoita sa te multumesti cu o slujba grea si neplacuta (femeie de serviciu, ceva). In plus, voi inca nu ati locuit impreuna, nu stiti daca cu adevarat va veti intelege. E prea repede sa va casatoriti. Si in plus e urat si de rau augur sa va incepti viata in doi sub semnul fugii si minciunii. Asa o sa va mearga toata viata.
E mult mai bine ca tu sa-ti continui studiile, eventual sa te angajezi cu norma partiala si sa vezi cum te descurci pe banii tai. Abia apoi e normal sa te gandesti la maritis.
Răspunde
Asteapta sa termini scoala.Casatoreste-te si apoi pleaca daca ai mijloace de trai.
Sfatul meu este sa discuti cu parintii tai, situatia ta chiar daca ei nu sunt de acord cu alegerea facuta de tine. Nu uita ca ei te-au crescut pana la aceasta varsta si nu poti fugi ca o lasa. Ei sunt singurii din viata ta care in orce situatie te pot ajuta atat cat traesc. Sunt parinte si am doi copii, sunt casatoriti dar sa nu crezi ca nu am avut situatii dificile, in final alegerea lor am respectato.
Eu am plecat la 18 ani si ceva, dupa terminarea liceului mai exact, departe de familie.
Mi-am continuat si facultatea, asta a fost conditia impusa partenerului meu, care avea deja facultatea terminata si mi se parea si i se parea normal sa nu ma opreasca in a o face si eu.
Ce sa-ti zic... a fost greu.
Eu plecand in alta tara, nu in Romania, sa te trezesti doar cu un singur om cunoscut intr-o alta tara, nu-i deloc usor.
Parintii mei insa, nu s-au opus. Mi-au spus doar : " Mama, esti majora, tu stii cum e mai bine pentru tine. Vreau doar sa faci facultate. Si desii mi-ar fi placut sa mergi si tu la o facultate mai ok, nu sa platesti mita ca sa iei examenele pentru ca n-ai timp sa inveti, e decizia ta si oricand vei avea nevoie poti apela la noi ".
Tot respectul pentru parintii mei, care mi-au lasat drumul liber spre a face ce m-a taiat pe mine capul la momentul ala.
Eu nu locuisem cu respectivul in mom in care ne-am mutat impreuna afara si ne stiam doar de 4 luni. Era primul barbat din viata mea si probabil si s-a nazarit ca el trebuie sa fie si ultimul.
Totul a fost roz vreo 2 ani. Ne intelegeam bine, eu facusem un curs acolo, ma angajasem pe post de translator la politia nationala si judecatorie, el lucra si era platit si el f bine.
Imi cumparasem o masina, veneam destul de des acasa sa-mi vad parintii. Viata mea se impartea intre servici si casa!
Nu pot sa spun ca, ma simteam frustrata ca altele la 19-20 de ani bat discotecile si eu lucrez, intretin o casa si am o viata de familie.
Dar ...vezi tu, la un moment dat relatia mea a inceput sa scartaie, si dupa ce am tras de ea 1 an, ne.am despartit.
Eu m-am mutat singura, continuam sa lucrez in acelasi loc.
Atunci m-am trezit chiar singura intr-o tara straina!
Prieteni aveam, dar nu-i poti numi prieteni pe romanii de dincolo. Cine a stat printre ei, stie care le sunt interesele.
Si sincer...nici timp de iesit nu mai aveam. Lucram cate 11 ore pe zi. Veneam acasa obosita franta.
Am realizat in jumatate de an ca, orice mi-ar oferi tara asta, eu am lasat in urma ceva lucruri neterminate.
M-am adunat si intr-o noapte mi-am reorganizat tot viitorul 
De aici incolo incepe prezentul...
Probabil ai urma acelasi curs ca si mine, probabil al tau ar putea fii diferit si sa ramaneti impreuna. dar ia in calcul ca, o relatie pornita la 18 ani sub aceste auspicii nu are mari sanse de reusita.
Greu de spus. crezi ca daca are casa e suficient? din ce traita? serviciu? nu vrei sa mai faci nimic decit liceul? crezi ca daca faci pe ascuns rez ceva? nu uita ca vei deveni parinte si asa cum tu vrei sa i faci sa sufere parintii s ar putea sa se repete istoria la tine. E bine sa te gindesti de 2 ori sa nu te arunci cu capul inainte. dragostea trece prin stomac si apoi acum sunteti indragostiti sp voi dar peste 2 ani s ar putea sa nu mai fiti asa si unde vei pleca. acasa mai ai curaj? mediteaza bine SITIU ei parintii cde ce nu sunt de acord poate [ dar tu mai gindeste te si daca vezu ROZ e ok ] sa nu dai gres
Si eu am plecat departe de familie, (in alta tara) si am ramas cu persoana iubita. dar diferenta este ca noi nu mai avem 20 de ani. la acesta varsta nu prea stii ce-i bine sau rau. amadoi aveam de lucru si chair daca s-ar fi intamplat ceva puteam trai destul de bine doar cu un singur salariu. veti fi bine un timp dar daca veti avea probleme tot la parinti veti apela. in momentul asta ar trebui sa gandesti cu capul si nu cu inima. inima ne zice intotdeauna ca totul este roz dar creierul vede toate partile rele, cheltuielile intretinerii, cheltielile mancarii, telefoanelor, etc. in primul rand ar trebui sa te gandesti daca esti dispusa sa-ti petreci tot restul vietii alaturi de el, daca s-ar intampla o nenorocire ai accepta sa mai fiti impreuna, daca nu ati sta chiar bine cu partea financiara ati cauta o solutie a problemei si nu ati incepe sa va certati, etc.
daca esti convinsa ca puteti trece peste tot doar sa fiti impreuna eu te saftuiesc sa nu te casatoresti acum, mutate cu el dar lasa sa mai treaca timpul, sa va cunoasteti mai bine, toti ne schimbam cand locuim cu alta persoana.
E bine ca aveti o casa unde sa puteti sta singuri, ca sa nu apara discutii cu membrii familiei. Legat de munca, sigur se poate gasi ceva si pentru voi si nu va impiedica nimeni sa urmati si o facultate.
Daca sunteti siguri pe iubirea voastra si va cununati la biserica (nu doar asa in acte, ca nu au decat valoare oficiala) si v-ati hotarat sa va casatoriti e mai bine asa decat o "casatorie de proba", adica un fel de concubinaj ca sa zic asa (doar sa va mutati impreuna).
Uite aici un articol interesant:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/12/programul-caminul/#more-14729
Pe scurt:"Lumea ne invata sa construim o casa, iar nu un camin. Ne invata sa avem o viata trainica material si nu o casatorie trainica. Ne invata in mod constant sa punem mereu lucrurile materiale inaintea celor sufletesti care ne implinesc cu adevarat. Dar aceasta trebuie sa stim, ca in orice casa fericita, locuieste un camin! Si o casa fara un camin in el este o casa pustie, o casa fara suflet!"
Iti recomand sa citesti si "Cartea nuntii", de Danion Vasile (un teolog), in care la sfarsit autorul spune si povestea vietii sale, cum a cunoscut-o pe Claudia, actuala sa sotie, si cum dupa ce s-au casatorit au stat pe gratis in casa unui prieten, pana cand au primit apartamentul in casa stau acum. Deci Dumnezeu i-a ajutat. Cartea se poate descarca de aici:http://danionvasile.ro/cartea-nuntii.php sau se poate comanda aici:http://librariasophia.ro/......-347.html.
Numai bine!
Ce zici daca iti termini liceul cum trebuie, faci o facultate, iti asiguri un viitor, o cariera, apoi te gandesti sa te muti cu iubitul tau? Intr-un oras in care nu cunosti pe nimeni si nu ai loc de munca ce o sa faci? viata nu e roz... o casa trebuie intretinuta, nu mai e mama care face de mancare, spala haine si face curatenie... plus ca trebuie bani pentru orice. eu zc sa te mai gandesti, asigura-ti o baza economica inainte sa te muti cu iubitul tau; si mai intervine un factor: daca dupa 2-3 ani va certati? tu ar trebui sa pleci; cum te-ai intoarce acasa dupa ce ti-ai infruntat parintii? mai gandeste-te
Eu cred ca te pripesti din punct de vdere al casatoriei, nu totdeauna curge miere, si cum voi aveti totusi o virsta va sfatuiesc sa dramaluiti bine ori ce decizie ati lua, in legatura cu parintii tai probabil nu relatia ta ii deranjeaza ci faptul ca voi ati luat decizii ce se rasfring asupra lor prin prizma faptului ca totusi sint parinti tai, incercati o comunicare mai in amanunt dinspre ambele parti
Casatoria nu presupune numai dragoste.presupune si anumite responsabilitati.care vin peste altele ce le ai deja.beleste bine ochii ce vrei sa faci si mai ales vorbeste si cu el despre asta.vedeti-va viata in perspectiva si unitiva impotriva lumii care este rea si face rau. uneori si pariintii fac rau. fara sa-si dea seama.hotarati-va soarta singuri dar sa nu uitati niciodata ca depindeti unul de altul chiar daca nu mai e iubire dupa un timp. iubirea trebuie sa se transforme in ceva mult, mult mai trainic.sunt multe de spus, dar aveti grija, si mai mult tu ca femeie, fiindca voi femeile, aveti mult de munca si acasa si la serviciu.si daca mai dati si peste niste idioti care nu va ajuta, va mai si bat, si mai si beau, se mai duc si la curve a-ti pus-o.
Dragutzo eu iti spun foarte direct nu o fa! eu am 21 d ani si sunt cu iubitu meu d 6 ani si doar in la anul facem nunta. si eu puteam fugi d mii d ori dar acum ma gandesc ca c faceam fara scoala? sau el acum e plecat cu serviciu in alta tara p timp d 6 luni trebuie sa vina d craciun. daca ma mutam cu el faceam si copii c faceam acum singura? si cu copil? d unde bani d cheltuieli? si parerea mea e ca daca el e d acord sa pleci asa nu te iubeste destul. daca zici ca a tai nu-s d acord inseamna ca va vedeti mai rar sau p ascuns. asa e cel mai fain cel mai intens. da c faci cand te trezeste nu in cel mai frumos mod sa-i faci cafeaua? sau iti pleaca cu baieti la bere la fotbal si iti vine noaptea beat si mai face si scandal si u stai acasa singura? nu e totu ca la inceput.cand stati non stop impreuna apare stresu disconfort probleme. cel mai usor mod te desparti d el si cell mai destept act e asta in cazu unu esec.si c faci? mergi la a tai. te vor primi ca is parinti si te iubesc oricum da cum o sa te simti? si p viitor o sa mai incredere in tine sau in alti? daca va iubiti cu adevarat veti rezista si asa si odata c o sa ai o situatie buna si o sc gata atat u cat si eu iti pot garanta ca a tai vor fi d acord cu relatia voastra. noi am stat 2 ani jumate la 200km distanta si ne vedeam in week-end si concedi da acum el are un servici bun eu gat cu sc acum si ne putem vedea d viata noastra si cel mai importat am sta si numa noi doi imp sa vedem cum reactionam impreuna tot timpu.asta e ff important. sper sa fii inteles ceva desi e cam tarziu ras meu si sper sa nu fi facut pasu asta. iti doresc cele bune
Mama mea a lasat totul pentru tata iar acu regreta totul, lasa maritisul ca daca lasi scoala cum a facut mama o sati scoata el ochii toata vita si crede-ma ca asa sunt toti barbati.
Fa-ti un viitor si apoi maritatete, trebuie sa ai o casa a ta ca daca iti da papuci dupa ce te-ai maritat unde te mai duci incotro o ei.
si plus ca nu o saati mearga bine daca nu ai acordu parintilor o sa spui cas doar superstiti dar nu-i asa cunosc o multime de persoane care a facut asa si acu duc o viata!
Treaba ta, faci ce vrei eu mi-am spus parerea
Crezi ca te ubeste cu adevarat? Dar parinti tai, ei ce o sa simta? nu as face niciodata asta.parintii tai au motivele lor.Gandeste-te bine! Adica el maine-poimaine te poate insela, il pierzi, dar parinti? parinti raman mereu aceeasi, poate in unele momente simti ca "parinti mei sunt niste prosti, ce treaba am eu cu ei"(nu ti-am facut parinti prosti, am dat un exemplu)dar mereu ei iti vor fi mai aproape. Bunica mea s-a casatorit tot la 18 ani, dar parinti ei au stiut, si uite acum are 66 si inca e impreuna cu bunicu.consulta-te cu ei.fi sireata, daca chiar vrei sa te casatoresti incearca sa ii convingi jy pe ei ca este bine(ca el e dintr-o familie buna, ca va putea intretine viitoare familie etc)ai inteles u
Nu te grabi sa faci pasul asta.Casatoria este un lucru important si trebuie sa te gandesti bine la lucrul asta.Totul este bine 1-2 ani iar dupa aia cand apar probleme si nu le poti rezolva apelezi la parinti.Parinti iti vor binele...asa am crezut si eu despre parinti mei...la fel am vrut sa fac si eu iar acum stau in dubii. Acum ma gandesc sa fac o facultate dupa liceu ca sa am un viitor.Gandeste-te bine inainte sa faci pasul asta si nu uita ca parintii iti vor binele iar daca nu sunt de acord probabil ei vor altceva pentru u.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
