Pana la urma e normal sa reactionezi asa daca de n ori te enerveaza. Daca de doua ori zici pe cale amiabila ajunge.
Bine, sincer mie nu mi s-a intamplat din astea, ca nu stiu cum as reactiona. Am stat printre oameni normali, fie parinti, rude, prieteni, cunostinte. Dar si pe mine ma iau dracii daca e la o adica.
Credeam ca din prima, dar daca nu faci din prima, e cam normal.
Ma, vad ca unii tot in mine arunca cu noroi. De ce va ambalati asa? Nu sunt o psihopata care 24/24 numai tun si fulger doar de placere! Voi v'ati gandit vreo secunda ca orice persoana, oricat de buna ar fi, se manie cand e provocata? Numai ca reactioneaza in feluri diferite ca suntem diferiti. Nu ma enervez din senin, sunt de treaba cu cine merita, dar daca sunt buna asta nu inseamna ca ma las calcata in picioare!
Esti si tu printre ei o ciudata si vai de tine. Mi scarba de persoane din astea. Te mai si lauzi ca esti buna si vai cine esti mvai dar la ce buna esti sa gasit un prost ca tine sa ma injure pe privat ca sunt rasista si ca ma blestemi tiganco. Ma mir ca va suporta pamantul.
Dacă le povesteai această parte din viața ta, exact ca la întrebare, dar în realitate, pun pariu că îți aruncau o privire din aia mad .
Spui tu? Eu ti'o spun ca omenia ii mai importanta inainte de toate! Aia DA, mai zicem subiect de lauda. Suna mai important sa fi BUNA la suflet decat BUNA la corp. Ca poti sa arati bine si sa fi ultimul gunoi. Si cine cum te'a injurat, bine ti'a facut daca iti place sa jignesti!
PS. Nu sunt tiganca, sunt romanca cu un sfert sange unguresc. Si mai usor cu rasismul ca nu'i sanatos.
Buna
Din nefericire problemele neamurilor merg in lant incontinuare pana un urmas se trezeste si isi da seama, ceea ce cred ca e si cazul tau, realizezi ca ai ajuns copia parintilor / bunicilor tai.
Acum fiind mare, trebuie sa stii ca tu devii propriul tau parinte, iar toata viata este o viata de experiente si lectii.
Treptat, treptat, vei reusii sa te controlezi mai bine, dar ramanand in acelasi mediu nu vei reusii in totalitate sa te schimbi, avand in vedere faptul ca mediul tau este unul foarte agitat si tie nu ti-l place.
Daca vrei sa fii puternica cu adevarat, devin-o independenta. Ia-ti job, mutate singura, si fa-ti viata in felul in care doresti.
Nu este usor, dar este un pas mare spre schimbarea in bine a ta si spre maturizare.
Eu cred ca asta inseamna sa fi puternic sau "smecher". Sa fi pe picioarele tale si sa fi o persoana respectata si apreciata de catre oameni.
Vei invata cu timpul sa-ti impui reguli / limite / pareri intr-o haina frumoasa si pe un ton rezonabil dar nu uita ca nici tu nu esti perfecta, si poate uneori inconstient si tu superi / deranjezi pe altul.
Succes si numai bine!
Cum ziceam, sa fii cum esti este o alegere.
Desi suna urat, ma bucur ca nu te cunosc.
Eyy usor sa judeci pe cineva, mai greu sa cunosti si sa ajuti Daca traiesc in asemenea mediu, nu am nici o vina ca parintii mei m'or crescut in dezastru pentru ca nu eu mi i'am ales, asa cum nici tu!
Nu sunt de acord nici o clipa cu ceea ce iti scrie Anastasia.Nu ia in considerare in ce mediu ai crescut.E usor sa se poarte frumos un copil crescut in mediu adecvat.Tu va trebui sa depui efort daca vrei sa iti schimbi viata.Eu in prima faza cand sunt nervoasa as merge la plimbare sau m-as retrage in toaleta -daca in camera mea nu sunt lasata in pace si as citi (sau mi-as pune in casti muzica)si nu as iesi pana nu m-i se promite ca pot iesi intr-o atmosfera calma
(asta daca nu pot merge la plimbare).Dar cu timpul cand o sa poti fa rost de un servici si muta-te in chirie daca nu mai suporti atmosfera.
Nu ma intelege gresit, nu te judec in nici un fel. Faptul ca ai crescut intr-un mediu mai altfel ar trebui sa te faca mai buna.
Inteleg ca ma repet, dar cineva spunea ca mizeria sau evolutia, ambele sunt alegeri. In functie de ceea ce alegi, iti vei creiona destinul.
O floare miroase mai bine si este mai stralucitoare cand creste dintr-un pamant in care pui balegar sa se hraneasca.
Dar nu am vazut inca vreo floare careia sa ii pui balegar sa se hraneasca si sa arate ca un balegar.
De aceea tot repet si consider ca este doar o scuza sa dai vina pe mediul. Da, isi pune amprenta. Dar tu alegi daca esti floare sau nu.
Nu e repros, e doar o constatare.
Daca te sperii asa pai atunci daca vezi un om ranit grav, intri in coma? Daca moare cineva in fata ta ce faci, mori si tu acolo?
Și eu am crescut într-un mediu aiurea, dar sunt foarte calmă. Problema ta e de temperament mai degrabă. Încearcă să nu pici într-o mentalitate de victimă și să-ți găsești scuze în greșelile părinților tăi pentru comportamentul de acum, pentru că de la o vârstă e numai responsabilitatea ta să te autoeduci, tu alegi cum îți gestionezi traumele și nu zice nimeni că e ușor, dar ține-te departe de gândurile astea de milă față de propria persoană pentru că nu sunt constructive.
''Are un talent extraordinar de a judeca omul, de a vedea numai defectele altuia, dar ale lui niciodata.''
Am avut și eu un exemplar în familie, exact așa, toți erau proști și ratați, el era sfântul lui pește. Soluția este să-l ignori, nu o să se schimbe, dă-i dreptate că nu câștigi nimic dacă te războiești cu el, în mintea lui, orice feedback o să-i dai, tot el o să fie învingătorul. Psihologia lor e simplă, de clasa a 2-a: dacă se enervează, înseamnă că am dreptate, dacă e indiferentă, la fel . Vrei să ai dreptate sau să fii liniștită?
Intr-adevar, oricat ar discuta amandoi, tot el va vrea "sa conduca" in familie. Nu ai decat sa il mai suporti putin pana iti iei un job...sau pana iti vei construi o familie.
Din raspunsurile tale reiese ca nu ai o problema foarte mare cu agresivitatea. Ai acumulat mai multa ura pentru tatal tau si de aceea reactionezi asa cand va certati. Sigur poti sa iti controlezi nervii cand esti cu altcineva. Pana la urma toti suntem oameni si exageram uneori. Conteaza doar sa nu fii tot timpul nervoasa deoarece pot aparea probleme de sanatate din cauza asta (ex: durerile de cap).
Nu sunt perfecta, stiu, ca nimeni altul. Deocamdata nu pot face mare lucru, dar mai am 1 an si plec la faculta, aia e singura salvare. Din pacate ff greu de supravietuit
Acum depinde de situatie. Daca ma enervez peste masura nu gandesc pe moment si numai prostii fac.
Da dar mi'e greu sa ii dau unuia care se da mare cocos, ca nu o pus el coada la pruna. Si cum trece timpul tot mai nebun devine. Ca aia de la spital. Ma mir ca nu l'o internat la de'aia. Nu ma victimizez, doar spun adevarul ca nu mi se pare normala treaba. E tot mai evident ca are probleme, o spun sincer. Tot noi sa fim sclavii lui sa ii inghitem iesorile, ti se pare legal?
Bine, nu te contrazic, mai sunt si cazuri cum spui tu, dar iti dai tu seama 18 *** ani sa traiesc in casa cu ala, sa il vad toata ziua turbat si mare cocos... nu numai eu sunt victima, mai ii si maicamea cu bunica'mea( din partea ei). Sufera enorm sa vada cum ii jigneste mama, fata. De mica m'or marcat astea, acum are efecte negative. Crezi ca eu as fi vrut sa fie asa?
In rest sunt o persoana ok, de treaba, numai ca la nervi, acolo reactionez urat.
Of. Greu. Dar se mai indulceste situatia ca termin scoala ca vin a 12a si ma duc la faculta. Acolo nu mai stau cu ei. Pana una alta mi'e greu sa ii rezist. Referitor la Anastasia, probabil ea nu stie sau nu ma crede, ca nu a trait in asemenea mediu.
Stiti, eu cred ca oamenii trecuti prin experiente de tot soiul sunt de 10.000 de ori mai puternici decat unii care traiesc in puf. Cand is prea incocolositi ii prea de tot, nu pot face fata problemelor vietii, ca viata nu e intodeauna asa de roz.
Cam asta ar fi avantajul nostru
Nu este ok sa injuri, nu este ok sa te enervezi indiferent de motiv.Practic le dai putere celorlalti sa-ti strice ziua sau sa te manipuleze.
Scuip organe genitale la orice ora si minut din ziua daca am motive.Nu sunt mandru, dar asta's eu.De fel sunt cam extrem de prost de sincer.Cum spuneam, sunt eu insumi, si nu ma feresc sa imi spun parerea.De cele mai multe ori sunt pus la zid, domne sunt sincer, si spun sincer ce parere am de o chestie.Iar genu de persoane care au ochelari de cal care vad doar inainte, au probleme cand sunt persoane care nu sunt de acord cu ei.Iar eu fix de asta numai pot.Am pierdut multe in viata cu sinceritatea, incepand de la joburi, prieteni, familie, iubite, si voi mai pierde.Trebuie sa intelegi ca asta esti tu, daca nu te accepta cineva, salut.In plus tu ai o problema mai adanc inradacinata.Din pacate nu vei rezolva nimic.Am incercat sa discut cu tine,nu a dus nicaieri, trebuie sa intelegi ca ai nevoie de ajutor, si de cineva care sa te inteleaga, si sa iti inteleaga durerea.Dar tu nu comunici, tie greu, sau deloc.Aici e de fapt problema, prima data trebuie sa constientizezi ca ai o problema, si e la tine. Apoi rezolvarea va veni de la sine.Ai tai te fac sa crezi ca e doar vina ta, la fel era si la mine.Pana am crescut, si am intrat in societate, si am inceput sa vad si alte familii cum sunt.Am inteles ca de fapt era vina tatalui meu, si am inteles ca eu sunt ok, si doar ca problema mea era ca ii spuneam ce gandeam, nu il minteam cum vroia.Acum se rezolva usor, ii spun ce vrea sa auda, si aia e.Problema mea e ca nu prea pot sa imi vad de treaba mea cand sunt pus la zid, si reactionez intr-un mod nu tocmai ok.
Daca constientizezi ca injuri prea mult de ce nu incerci sa te controlezi si sa nu mai injuri, sa ai un autocontrol mai mare, stiu ca e greu dar nu ai alta optiune, totul depinde de tine.
LisaJulie întreabă: