|

Salutare(Am aproape 18 ani)! Am si eu o intrebaretonguearca nu am niciun sentiment pentru parintii mei.
Am mai multe chestii:Ma bucur cand taica-miu este plecat sau amandoi parintii,cand am plecat la scoala de vara(tabara de vara)nu am vrut sa le raspund la telefon ca nu am vrut sa ii vad sau sa vorbesc cu ei la telefon, eu parca ma saturam să ii mai vad, eu cred ca din cauza ca mama mereu tipa la mine, tata si el.Eu mereu traiam cu frica de taica-miu sa nu ma bata, acum ceva timp cand aveam 10 ani ma batea cu furtunul si m-a dezbracat si spunea ca ma duce la tigani, apoi cand aveam 12 ani a aflat ca ma uitam la Satana Cartoon de la Codrin Bradea (parodii desene animate cu injuraturi)m-a batut cu un cablu si m-a pus cu capul intre piciore si dai cu cablu la fund si la 13 ani a aflat de alte prostii pe care le faceam la 10-11 ani ca ii dadeam la... lui varmio. Eu eram tot la el si cu familia lui si m-a sunat taica-miu si mi-a spus hai acasa ca te trimit la lidl sa cumperi paine si am ajuns acasa si era si unchi-miu si i-a spus tot ce faceam si era si mama acasa. Taica-miu imi verifica mesajele pe care eu le stergeam si nu a gasit nimic. Taica-miu imi spunea incet incet sa ma dezbrac pana sa fiu gol pusca si m-a aruncat putin in strada pe timp de iarna si eu voiam sa vin la bunica-mea asa.Si a fugit dupa mine si m-a prins.Incerca si unchi-miu sa ma apere dar el era furios si a spus ca mi-o taie.A reusit unchi-miu sa il mai calmeze.La 14 ani in vara am fost la biserica cu taica-miu la Sf Anton (sunt catolic) si eu nu am stat toata slujba (m-am invoit de la scoala sa scap de niste ore)si am ajuns acasa inaintea lui si a sunat pe telefonul fix si am raspuns si nu stiu cum a spus sa intorc fundu si speriat am fugit acasa la bunica-mea si mi-a fost frica sa mai vin acasa si a venit bunica-mea cu mine.In clasa 5 a taica-miu iar m-a amenintat ca daca raman corigent ma incuie in camera de la vale si sa invat toata vara si nu a fost asa, a spus asta doar din nervi.Acum taica-miu ma enerveaza ca mereu ma pune sa joc sah cand nu vreau, de exemplu cand nu am chef si ma obliga sa joc cand am eu,, Survivor".Acu nu ma mai bate ca am crescut mare. Oare nu am sentimente pentru ei din cauza ca au fost plecat in strainatate?
Ei au plecat in strainatate de cand eram eu mic pana cand am fost eu in clasa a 4a. Cand aveam 4-5 ani a avut grija de mine un strain si taica-miu ii dadea 100 de euro si dupa a avut bunica-mea grija si ei ii dadea 150 de euro.Una era daca imi lua bani pentru spital sau sa imi cumpere nu stiu ce.Numai ca sa ma tina mi-a luat bani dar tot trageam la ea ca a stat mai mult cu mine cand eram mic.V-as spune mai multe dar e foarte mult de scris.

5 răspunsuri:
| a răspuns:

E normal sa te simti asa, cand ajungi independent si ajung la mana ta le readuci aminte de trecutul tau sa se descurce, mai rau va fi cand o sa ajunga batrani si nimeni nu se ocupa de ei.

| a răspuns:

Poate ca părinții tăi au exagerat, însă intenția lor era sa te educe. Nu ti au vrut raul. Nu te au tratat cu indiferență. Asta este opusul iubirii. Ei au avut grijă de tine cum au știut mai bine. Se putea si mai rau. De multe ori, tu ai privit greselile lor poate prea dure, deși nu sunt cele mai primitoare metode de disciplinare, totusi tu le ai vazut mult prea dure decât erau ele de fapt. Gândește te ca sunt părinți care si au omorât proprii copii iar tu nu esti unul dintre acele cazuri. Ar trebui să ți respecți părinții asa cum sunt. Alții ar da orice să aibă o familie. Nici în centrele de reeducare sau în orfelinate nu e mai bine sa stii.

| a răspuns:

Daca părinții tai au fost plecați cand erai mic si aveai cel mai mult nevoie de ei, e normal ca acum sa simti ca ai nevoie de ei. Totuși incearca sa te înțelegi bine cu ei pentru ca pana la urma sunt părinții tai

| a răspuns:

E normal ca după atâta chin să nu mai simți nimic. Ei au lipsit de lângă tine când aveai nevoie de ei să le arăți ce ai învățat să le arăți jocurile și gândurile tale. Fii puternic!

| a răspuns:

Bună Antonio! Și eu am trecut prin ceva similar. Părinții mei nu erau plecați în străinătate, dar până la vârsta de 5-6 an am fost crescută de bunicii din partea mamei. Când m-am mutat cu ai mei m-am simțit ca o străină, mai ales că ei erau mult mai severi comparativ cu bunicii care îmi făceau toate poftele. Și tata mă bătea. Nu ca pe tine, dar până pe la 15-16 ani nu am fost foarte atașată de ei și nici de bunica din partea tatălui meu. Îi iubeam, dar nu conștientizam. A fost o schimbare prea mare pentru mine. Când mi-am dat seama că ți cu adevărat la ei? La 16 ani, când a murit bunicul meu. Pierderea lui, pentru mine a fost îngrozitoare, dar totuși acela a fost momentul în care mi-am dat seama că nici bunicii și nici părinții mei nu sunt nemuritori și că într-o zi ei vor... Gândul acesta m-a doborât și m-a făcut să înțeleg cât de importanți sunt pentru mine. E normal să fie o răceală între voi. Presupun că ești la adoleșcență, nu? Timpul le rezolvă pe toate. Incearcă să le dai o șansă, încearcă să fi prietenul lor.