Soţia mea mi-a recomandat sa ies cu o alta femeie.
"Tu ştii ca o iubeşti!" - îmi zise intr-o zi, luându-mă prin surprindere. "viata este foarte scurta, dedica-i timp "...
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Ştiu, dar o iubeşti si pe Ea, de asemenea".
Cealaltă femeie pe care soţia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, văduvă de nişte ani, dar serviciul si copiii mei făceau ca sa o vizitez numai ocazional.
In seara asta am sunat-o sa o invit la cina si la film.
- "Ce s-a întâmplat? Eşti bine?" m-a întrebat.
Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara târziu, noaptea, sau o invitaţie surpriza este un indiciu de veste rea.
- "Am crezut ca ar fi plăcut sa petrec ceva timp cu Tine", am răspuns, "amândoi, singuri... ce părere ai?".
Reflectând un moment la asta, zise:
- "Mi-ar place foarte mult"...
Vineri, in timp ce conduceam, după serviciu, sa o iau, mă simţeam nervos, nervozitatea care precede o întâlnire... Si, pentru Dumnezeu!, când am sosit la casa ei, am văzut ca si Ea era foarte emoţionată!
Mă aştepta in poarta, îmbrăcată în vechiul ei palton, îşi încreţise părul şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare de nunta; faţa ei râdea si iradia lumină ca un înger.
"Le-am spus prietenelor mele că o sa ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate" - îmi povesti urcând in maşină.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de braţul meu ca si cum era "Prima Doamna a Naţiunii".
După ce ne-am aşezat, a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai literele mari.
Pe la mijlocul listei, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea, aşezată pe partea cealaltă a mesei, doar mă privea. Un surâs nostalgic se vedea pe buzele ei.
-"Când erai micuţ, eu eram cea care iţi citea meniul. Iţi aminteşti?".
- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiţi sa-ti înapoiez favoarea", am răspuns.
In timpul cinei am avut o conversaţie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atâta, ca am pierdut filmul.
- "Voi ieşi cu tine altădată, dar numai daca mă laşi sa te invit eu ", spuse mama mea.
Când am dus-o acasă îmi părea rău ca ne despărţeam, am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.
- "Cum a fost întâlnirea?" a vrut sa ştie soţia mea când m-am întors in noaptea aceea.
- "Foarte plăcuta, iţi mulţumesc", am privit-o recunoscător spunându-i, mult mai mult decât mi-am imaginat".
Câteva zile mai târziu Mama mea muri de un infarct; totul a fost atât de rapid, ca nu am putut face nimic.
După puţin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Conţinea o nota care spunea :
-Cina este plătită anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am plătit pentru tine si soţia ta..., niciodată nu vei putea înţelege ce a însemnat noaptea aceea pentru mine... TE IUBESC! Mama ta.
In acest moment am înţeles importanţa de a spune la timp TE IUBESC si de a le oferi fiinţelor noastre dragi timpul (spaţiul) pe care îl merita. Nimic in viata nu este mai important decât Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru că ei nu pot aştepta.
Vrei sa spui si altora ce fiinta deosebita este mama?
M-ai facut sa plang. Da, mama este deosebita. Mie mi-a lut 34 de ani sa remarc acest lucru. Atunci cand a murit tatal meu. Cat timp afost in viata era confidentul, prietenul meu. Ma intrebam pe cine iubesc mai mult:sotul sau tatal. La cine as putea renunta. Mi-a dat Dumnezeu parte de doi barbati(tata si sot) cum cred ca si-ar dori oricine. Dar orice e bun si frumos are si un sfarsit. Cand a murit tati, i-am multumit pentru viata frumoasa pe care mi-a ofert-o. Acum ma gandesc ca nu i-am spus cat de mult il iubeam de atatea ori cat ar fi meritat. Dar dupa moartea lui am invatat sa-mi pretuiesc mama. Si de 4 ani merg aproape in fiecare saptamana la ea(uneori si de 2, 3 ori pe saptamana-si sta la 60 km de mine). Dar incerc sa recuperez toti anii in care era doar cea care spala, facea mancare, avea grija de noi. Si ma doare cand mai zice ca erau vremuri in care nu ma uitat la ea. Dar incerc sa fac astfel incat sa nu se gandeasca ca are doar o fata, ca nu vine nimeni pe la ea. Si este o femeie care munceste atat de mult...Mama mea nu poate sa stea o clipa locului. Si fata mea ii seamana. Nu cred ca sunt cuvinte care sa exprime recunostiinta pentru dragostea neconditionata a mamei.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Dragul meu, iti raspunde o mama. Ai atins cu multa sensibilitate toate punctele care trebuiau atinse.Nora,care nu se implica, baiatul care uita, mama care asteapata. Din fericire, nu sunt intr-o situatie atat de dramatica ca cea pe care ai relatat-o(nu stiu daca-ti apartine sau nu ), dar am cunoscut si eu timp de 5 ani lipsa familiei. La tinerete, ne gandim numai la sex, cand devenim parinti, ne gandim numai la odraslele noastre, totul se dilueaza in jurul nostru. Cand ajungem la maturitate, cand scapam de griji si poveri, cand lucrurile sunt asezate, incepem sa traim parca o a doua viata, uitam de toti si de toate, devenim un pic egoisti. Uitam de parintii care zi si noapte ne-au vegheat, care au facut tot ce le sta in putinta pentru a ne fi noua bine. Tineri de pe acest site, nu uitati nici un moment de parintii vostri, mame si tati, nu uitati de copii vostri.Veti vedea ca intr-adevar familia si credinta sunt totul pe pamant.
Răspunde
Foarte emotionanta povestirea ta! Esti un om fericit daca s-a intamplat asa in realitate. De obicei mamele batrane asteapta in zadar si cu resemnare un semn de la baietii (si nu numai, dar baietii sunt lipiti de sufletul mamei mai tare ca fetele) pe care i-au crescut si care acum, la apusul vietii lor, nu-si mai aduc aminte de mama lor decat in treacat.Adrian Paunescu a scris poezie foarte sensibila despre asta, numita "Repetabila povara". Si noi, atata timp cat "avem parinti pe pamant nu in gand" suntem inca copii! Mama mea s-a stins de 10 ani la o varsta memorabila, dar niciodata nu m-am impacat cu plecarea ei din viata mea! Si, cred ca pentru orice copil, indiferent ce varsta are acesta, pierderea mamei este cea mai mare durere! Uite poezia lui Paunescu:
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/povara.php
Extraordinara povestea ta! E bine ca ai avut ocazia sa o lasi sa mearga impacata, ca are un copil ce nu a uitat ca are mama! Si noi suntem parinti, si vom astepta asa ceva peste ani si ani! Sa simtim ca mai avem un loc in inima copiilor nostri! Eu mi-am pierdut mama la 19 ani, si nu voi avea NICIODATA ocazia sa fac ce ai facut tu! Dar sper sa-ti urmeze sfatul toti care au citit masajul tau! Si cel al sotiei tale! FELICITARI!
Foarte emoționant, mi-a plăcut foarte mult. Chiar ți-am dat un 10!
Da, de acum o sa-mi prețuiesc mama mai mult!
Da și la început crezusem ca soția ta a aflat ca ai o alta iubita!
Ciudat 
Dupa, mi-am dat seama
@GyorgyanaFluturashInoccent
Mama mea nu a murit, inca mai traieste si ma bucur de compania, sprijinul, prietenia si intelepciunea ei!
Dar e o poveste care ar putea fi a fiecaruia dintre noi, e bine de stiut si tinut minte ...cine astazi poate spune:"Te iubesc!" sa o faca!
@Beatrice multumesc pentru nota, la randul meu as vrea s-o dau celui care m-a invatat aceasta lectie de viata, dar din pacate nu pot...
@SyN sa nu uiti sa-i spui cat de mult o iubesti in fiecare zi de-cum incolo...mama e cea mai minunata fiinta care ne poate iubi oricand, oricat si oriunde neconditionat si fara sa astepte nimic in schimb...
@Elianna multumim pentru poezie, e minunata si plina de intelepciune, imi pare rau pentru pierderea mamei...nu-mi pot imagina durerea ta, dar stiu ca la randul tau vei fi o mama minunata si toata dragostea de care ai fost privata o vei revarsa din plin peste copiii tai, acestea iubindu-te la randul lor, nespus de mult.
@RockLover94 pretuieste-ti mama, la fel cum te-a pretuit si ea pe tine si bucura-te de timpul care i-a mai ramas ca tu sa poti sa-i spui cat de mult o iubesti!
@Andrei, din fericire nu e povestea mea, dar ar fi putut fi.
@Gigiro, intr-adevar familia si credinta sunt totul pe pamant. Daca printr-un singur cuvant, fapta sau zambet am putut schimba destinul cuiva inseamna ca nu am trait degeaba... iar cat despre corzile sensibile atinse... sper ca constientizam cu totii cat de mult ne-a dorit, ne-a iubit si s-a daruit pentru noi, mama.
@Morena, repet ce am spus mai devreme...nu e povestea mea, din fericire... dar daca azi mama mea ar pleca dintre noi, vreau sa cred ca ar pleca impacata si stiind cat de mult o iubesc, iar despre parintii de azi, cred ca foarte mult isi va spune cuvantul, sistemul de valori ce il implementam in mintea si sufletul copiilor nostri.
Cam asemanatoare povestea asta ( sper sa nu fie a ta) cu a mea
numai ca eu nu i-am zis ca o iubesc si ca era bunica mea pe care o iubeam(si acum o iubesc) la fel ca pe mama
Mama.Mama mea e o femeie care a avut puterea sa divorteze la 42 de ani de un sot alcoolic si sa ia viata de la capat, avand doi copii.Munceste enorm, 12 ore pe zi, lucreaza la tura de noapte, si cu toate astea are grija de casa, de mine si de sora mea.
Chiar a murit de infarct? Naspa
Mama mea e foarte deosebita o iubesc enorm de mult! Nu se supera niciodata p mine! Intotdeauna mama trebuie sa fie cea mai buna prietena a ta! Si tata cel mai bun! Trebuie sa le spui tot ce ai pe suflet deoarece ei ti-au dat viata! Daca nu erau ei, tu nu ai fi existat!
Doamnemama e cea mai buna prietena a mea...Nu stiu ce as face daca as pierde-o.
Răspunde 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
