Tinerii se întreabă: "Este greşit să-mi doresc mai multă intimitate?" De ce părinţii tăi au dreptul să-ţi pună întrebări pentru a afla ce se întâmplă în viaţa ta? Cum te vor ajuta eforturile de a comunica cu părinţii să comunici eficient şi cu alţi adulţi în anii ce vor urma?
Pentru părinţi:
- Fiul vostru este în camera lui, iar uşa este închisă. Ar trebui oare să intraţi fără să bateţi?
- Fiica voastră şi-a uitat celularul acasă fiindcă a plecat în grabă la şcoală. Ar trebui oare să aruncaţi o privire peste SMS-urile ei?

Părinţii mei nu mai au de mult dreptul să-mi pună mie întrebări de orice fel vis-a-vis de viaţa mea personală. Iar atunci când uită de asta, uneori (rar) au surpriza să le răspund dar, de cele mai multe ori, reacţionez extrem de dur şi închid brusc subiectul sau chiar conversaţia în sine (întorc spatele şi plec sau închid telefonul).
Sub nicio formă nu le permit alor mei să intre în camera mea fără să bată la uşă (şi ce dacă e casa lor? Şi eu am adus bani în casa aia şi am muncit efectiv la consolidarea ei!).
Sub nicio formă ai mei nu se ating de telefoanele mele (aşa cum de altfel nici eu de ale lor, niciodată) şi, din experienţă îţi spun că o comunicare eficientă cu părinţii nu te va ajuta prea mult în legarea de comunicări eficiente cu alţi adulţi.
Alţi adulţi sunt doar "alţi adulţi" iar părinţii sunt părinţi.
Salut!

Din punctul meu de vedere, ai mei pot sa ma verifice oricand.Nu am nimic de ascuns

Asa cum parintii nostri pot avea parte de intimitate asa trebuie sa avem si noi, parintii care nu inteleg acest lucru inseamna ca nu isi inteleg copii!

Si tu ai dreptate. Si parintii au dreptate.

Tinerii au nevoie de intimitate. Dar cata libertate sa le fie oferita?

Tinerii au nevoie de intimitate, dar cand se simt presati de parinti incearca sa dobandeasca tot mai multa si intra in anturaje proaste care nu le fac decat rau, ii fac sa fuga de acasa noaptea, sa inceapa a fuma de stresul parintilor.
Nu te uita in telefonul copilului tau. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Copilul tau iti spune numai ceea ce considera ca este necesar, pentru ca asa l-ai educat TU.
E enervant cand intra parintii mei in camera fara sa bata sau fara sa-i aud, pentru ca e deranjant sa stau mereu sa pazesc fiecare pagina de internet pe care sunt. Ma documentez despre anumite lucruri, despre corpul uman, mai stau pe TPU si chiar nu as vrea sa se afle din motive personale, oarecum.

Daca vrei sa-ti urmaresti copiii cauta indicii cand nu sunt acasa. oricum, daca se comporta suspect poti observa ca ceva nu e in regula.prea mult control strica.copilul poate deveni frustrat!

Eu sunt o persoana mai melancolica, imi place sa fiu singura, nu mereu dar am momente.Parintii mei ma cunosc si niciodata nu au depasit limita cu intrebari.
E important ca parintii sa stie ce si cum despre copil.
Daca te-ar vede ca esti suparat cand vi de la scoala sau de afara, e normal sa-si faca griji si sa te bombardeze cu intrebari, pentru ca dintr-o prostie exista riscul sa te lase in durerea ta si sa te gaseasca spanzurat in baie peste juma de ora, si ar traii toata viata cu gandul ca daca te-ar fi intrebat macar de ce plangi ar fi contat.
Sau sa vii la 12 ani, gravida, sau drogata sau cu o tigara in mana sau de ce nu sa devii pur si simplu un om nenorocit, pe toata viata.
Exemple sunt multe, pe care toti le stim dar nu vrem sa ne gandim la ele.Majoritatea adolescentilor se cred buricul pamantului si au "calitatea" de a exagera lucrurile.Parintii nostri ne iubesc si ne vor doar binele.(sau asa ar trebui)

Ai in oarecare masura dreptate. Tinerii au nevoie de intimitate. Dar nu ti se pare oarecum deplasat sa bati la usa in casa ta? Poate doar in cazul in care asa e regula casei sau fiecare membru al familiei are ceva de ascuns fata de ceilalti. In ceea ce priveste celularul ai dreptate. Nici mie nu imi place sa imi verifice cineva mesajele sau sa imi umble in geanta de exemplu. Dar parintii fac aceste lucruri ca sa ii protejeze pe copii. Mai ales daca e vorba de fete deoarece ele sunt mai vulnerabile. Solutia e simpla: stabiliti niste reguli ale casei pe care sa le respectati si voi tinerii dar si parintii. Asa nu vor mai exista discutii.

Parintii unui coleg stiu totul despre el. Saracul copil nu are voie sa aiba o prietena, nu are voie sa iasa in club [ de fapt nicaieri ], nu are voie sa plece de acasa fara sa spuna, nu are voie sa stea mai mult la scoala fara sa sune acasa si toate asta pana implineste 18 ani. Au zis ca il vor lasa liber cand implineste 18 ani. Pai copilu' ala ce-o sa faca cand o sa aiba 18 ani? N-o sa stie nimic.
Eu le-am cam impus parintilor mei sa-mi dea cata intimitate am nevoie si m-au ascultat abia dupa ce am facut crize. Mi-e frica sa nu ajung si eu ca saracul copil. Zici ca e marioneta.

Nu sunt parinte, deci nu stiu cata intimitate i-as putea oferi copilului. Insa le multumesc parintilor ca nu mi-au oferit toata intimitatea si libertatea pe care o doream la varsta adolescentei. Nu sunt de acord nici cu exagerarile unor parinti dar nici cu pretentiile pe care le au multi din tinerii de azi.

Parintii isi fac griji de asta ne bombardeaza cu intrebari si da ne dorim intimitate dar ne dorim si sa stim ca ei en iubesc si ca le pasa de noi.

Fiecare dintre noi aveam intimitatiile noastre, da, normal ca ar trebui sa-si faca aparitia prietenos, batand la usa, nimanui nu i-ar convenii ca cineva sa-i incalce "proprietatea", orice s-ar intampla parintii trebuie sa-i dea putina incredere adolescentului ca sa nu trebuiasca sa se inchida in el insusi. Orice parinte trebuie sa "coopereze" des cu copilul sau, sa-i devina un prieten, cel mai bun prieten, aratandu-i ca nu-i singur si ca e iubit de ei.

Alex nu dreptul parintilor conteaza.ci neascultarea voastra, a sfaturilor ce le primiti.asta duce la ratarea drumului vostru in viata. o faceti pe rebelii adolescenti in fel si chip timpul trece repede si viata pe langa voi.va treziti majori, si fara nici o sansa sau cu sanse mai putine decat unul care a ascultat sfaturile celor maturi.

Mi-e mi-ar placea sa am intimitatea mea...sa nu ma bombardeze cu intrebari de genul,, cine te-a sunat",, ce ai facut[cu cine ai vorbit]in par sau altundeva... daca au incredere in copilul lor e totul ok

Nu suport asta sa-mi unble parinti in telefon nu-mi place de multe ori in lua telefonul pentru ca aveam securtate si daca nu spunem parola mi-l lua pentru ca nu le spuneam nu pot suporta asta sa sfiu controlata in telefon ma sinmt sufocata de chestia asta in momentul asta se intampla la fel nu stiu cand se va termina...