Tot îl visez pe soţul meu care a decedat avea 26 de ani, cand a decedat acum 3 luni în ziua în care faceam 2 ani de căsnici în accident rutier, eu am 22 de ani şi îmi e dor de el, dupa moartea lui am vrut să mă sinucid pentru ca îmi era dor de el şi acum cand mă închid în camera singura. Parinţii mei şi ai lui sunt îngrijoraţi le e frica să nu îmi fac ceva.Eu cu parinţii lui sunt în relaţii bune.Ce pot face să renunţ la gandurile de sinucidere? Ce pot face sa nu îl mai visez desi mi-e dor de el?

Trebuie sa te gandesti la ce si-ar dori el. Si-ar dori sa il plangi tot restul vietii, si-ar dorisa te sinucizi sau si-ar dori sa te stie fericita, iar clipele frumoase e care le-ati avut împreună sa ramana ca o amintire placuta in viata ta.

Caută o mănăstire de maici și vorbește cu maica stareță despre această problemă. Vorbește inclusiv, dacă se poate pentru o lună de exemplu, poți rămâne la mănăstire.
De ce spun mănăstire?
Pentru că alternativa la problema ta, este spitalul de boli psihice. Ori, ar fi păcat la vârsta ta să fi internată și îndopată cu medicamente.
Iar, medicamentele de la psihiatrie dau dependență precum drogurile și te transformă în cârpă.
Deci, ai de ales între o mănăstire și un spital de nebuni, cum se numește în popor.
Spun unii că timpul vindecă. Nu astfel de situații niciodată timpul nu le vindecă mai ales când este vorba de o dragoste sinceră, lucru greu de găsit în ziua de azi.
Sănătate!

Condoleante!
Trebuie sa vorbesti cat mai mult cu persoane dragi, cu parintii tai de exemplu si cu parintii lui.
sa iesi sa te plimbi mai des in aer liber.
sa ai o persoana confidenta cu care sa porti des discutii personale, o persoana de mare incredere care nu este o persoana superficiala si nici o persoana ticaloasa in comportament.
Nu faci nimanui niciun bine daca te sinucizi.
Daca lupti starea aceasta de durere sufleteasca actuala o sa se diminueze mult.
Asta nu inseamna ca il vei uita!
Ai ceva acum care te face sa te simti vinovata cumva, crezi ca este cumva vina ta ca el a murit! Dar desi stii ca nu este vina ta, gandurile tot exista!
In cazul tau un psiholog ar putea ajuta, sa te invete sa iti gestionezi gandurile, sa inveti sa te ierti (desi nu ai nicio vina cum am zis deja) si sa inveti sa mergi mai departe!
Asa a fost sa fie!

Exista un simgur raspuns valabil pe care pot sa ti-l dau: timpul le rezolva pe toate! Ai rabdare, mentine-te ocupata cu ceva si o sa vezi ca durerea va fi din ce in ce mai mica

Este normal sa ai o perioada de doliu si sa il visezi des, dar crezi ca lui i-ar fi placut sa te sinucizi sau sa incerci sa infrunti viata si sa fii fericita dupa doliu? Eu nu spun ca nu iti vine greu, ba din contra, insa crezi ca parintilor lui le vine usor ca si-au pierdut copilul? Gandeste-te si la cei din jur un pic, ca tare le-ai amari sufletul daca ai face un gest necugetat.
Ia-ti perioada de doliu si traieste-o ca atare: plangi, tipa, urla, boceste, viseaza-l. Este normal sa traiesti o asemenea durere dupa moartea unei persoane iubite, dar vino-ti in fire si nu-i mai ingrijora pe cei ce te iubesc cu ganduri aiurea.

Nu poți face decât sa lași durerea sa și ia tributul.
Sa plângi, sa urli si sa te rogi pentru sufletul lui.
Părinții lui simt durere de un milion mai mare decât a ta și totuși reușesc sa ducă și grija ta.
Reprezinți parte din el pentru ei și prezenta ta le alina din suferinta.
Părinții tăi sunt și ei în durere, dar nu ar vrea sa trăiască pierderea ta, ești importanta pentru ei.
Pierderea aceasta este recenta...de obicei se ameliorează cam în doi ani.
Însă dacă simți ca te depășește aceasta suferinta care este una foarte grea de perceput pentru cineva care nu știe ce înseamnă, trebuie sa apelezi la un psihiatru.
El știe prin ce treci și pe lângă terapia unui psiholog o sa ți recomande și niște sedative care sa te ajute sa functionezi și sa duci acest doliu.
Suferinta nu ți o va lua nimeni dar nu vei fi singura în asta.
Cu trecerea timpului ai sa percepi altfel aceasta plecare a lui si ai sa înțelegi ca dacă tu ești în viata înseamnă că mai ai câte ceva de făcut în călătoria aceasta pe pământ.
Nu acum.
Acum sa lași suferinta sa curgă, sa plângi căci te doare.
Apoi când lacrimile vor înceta te vei uita pe cer si ai sa te poți bucura de o raza de soare.
Și într un limbaj doar de voi știut veți începe sa comunicați.
Vei fi mai relaxata cu timpul și ai sa înțelegi într o zi de ce s-a întâmplat asa.
Sa fii bine îți doresc.
Și multa putere ție și părinților.
❤

Bună, Îți visezi soțul pentru că ti-e dor de el si probabil te gândești la el tot timpul. Nu cred că merită să te sinucizi chiar dacă te-a iubit si l-ai iubit. Dumnezeu ti-a dat viață, Dumnezeu ti-o ia. Ai grijă de tine!

Faceti o rugaciune pentru sufletul dumneavoastra si pentru al lui. Durerea e mare, dar este si vindecatoare. Nu puteti face nimic. Nu mai puteti intoarce timpul inapoi, caci viata si-a urmat cursul. Acolo s-a frant destinul lui si misiunea sa s-a incheiat.
Nu va sinucideti, nu faceti decat sa creati o rana si mai mare in jurul dumneavoastra. Aveti o viata pe care v-a dat-o Cel Bun. Nu aveti de ce sa vi-o suprimati. Durerea mare pe care o aveti, se va acoperi cu timpul. Nu il veti uita!

Poate ai vraji sau blesteme puse pe familia ta. Iti recomand sa citesti Cuvantul Lui Dumnezeu(Biblia) Iti poate aduce linistea interioara pe care tu o cauti.

Bună! Condoleanțe pentru pierderea celui iubit, mulți probabil știu căt de rău se simte să pierzi pe cineva, nu ești singură aici, aș vrea să te găndești că șoțul tău nu ar vrea să te vadă supărată, dar să te bucuri in continuare de viață, știu că sună absurd dar cu timpul o să ințelegi ce iți zic acum, se vede că l-ai iubit și il iubești mult, sunt sigură că era măndru să fie soțul tău, dar eu nu cred că ar vrea să te vadă in starea asta, el ar vrea să fii fericită in continuare, visele de obicei sunt derulate de creierul nostru, dar eu cred ca visele sunt complet aleatorii, cu timpul nu o să il mai visezi, poate acesta este modul lui de a te vedea. Suntem aici pentru tine, sper să te simți mai bine și imi pare rău dacă nu prea am explicat corect, sper că am reușit să ajut.

You need Jesus