Voi ați suporta gândul că mama voastră s-a sinucis din cauza voastră? Eu mă aflu în situația asta şi pe deasupra rudele mele m-au mințit 4 ani de zile că a decedat într-un accident de maşină. Mă simt precum un gunoi. Un gunoi puțin zis...

Da, as suporta fara nicio problema. As putea manca linistit un sandvis si as bea o bere rece .

Condoleante, dar daca tot ai aflat atat de tarziu, nimic nu mai ajuta, decat sa iti para rau, si sa iti dovedesti tie, dar si ei si celor din jur ca te-ai schimbat, si poti fi si altfel.

Nu trebuie sa te simti nicicum, nu ajuta nimanui daca te desconsideri, daca te retragi in tine, sau orice altceva.
Schimba-te si toata lumea va fi fericita, inclusiv
(daca crezi in Dumnezeu) sufletul mamei tale.

Depinde, îți urăşti mama?

Sincer nu știu dacă aș suporta dar depinde de context, bănuiesc că erai mic/ă când s-a sinucis așa că nu cred că a făcut ăsta din vina ta

Nu am zis ca ma bucur, deci nu o urasc.

Am aflat pe 28 decembrie, de atunci depresia mea s-a agravat mult. Inima îmi tot spune să renunț şi eu la viață, dar eu încerc "să rămân pe linia de plutire". Nu ştiu ce să fac. Sunt o proastă, nu cred că o să reuşesc să-mi "câştig existența".

Da. Pentru că nu eu am omorât-o, ci gogorițele din capul ei.

Aveam 12 ani, mă jucam cu poneii, încă o mai fac uneori, eram o fire foarte naivă în copilărie.

Foarte greu, dar viața merge înainte, fii tare!

Sigur nu e 100% vina ta... așa ca idee.

Cum adica din cauza ta? Imi da cu virgula aici

Din cauza ta? Pai ce ai facut tu?

Poți spune clar care a fost vina ta? adică dacă nu te deranjează chiar tare... Aș fi curios să aud.

Nu e sfârşitul lumii... Suntem şi noi cum e şi vremea. Odată sunt nori, odată e senin; odată e frig, odată e cald. Nici noi nu vom fi constant fericiţi sau constant nenorociţi.

Am crescut într-o familie săracă (încă mai sunt) şi o mâncam de bani. Eram un copil răsfățat.

Nu a fost vina ta ca ea a facut alegerea asta. Chiar din contra! Eu am doi copii si in "momentele vietii" parca imi venea sa renunt, asa la nivelul mintii dar in acelasi timp gândul ca am doi copii nu m-a lasat niciodata sa merg mai departe de "nivelul mintii" iar acum nu mai apare deloc acest gand. Pt ca copiii trebuie sa fir motivul pentru care sa nu faci niciodata asa ceva.

In nici un caz sa nu te simti tu ca si copil vinovată pentru ceea ce a facut ea. Chiar daca ar fi fost orice motiv.
Stiu ca nu sunt in situatia ta si nu pot sa simt ceea ce simti tu dar te rog nu te descuraja!
Alegerea ei egoistă nu trebuie sa te împiedice pe tine sa iti trăiești viata.

Poate ca durerea asta nu ca disparea niciodata, dar poti invata sa traiesti cu ea, sa accepti ca asta a fost alegerea ei iar tu sa mergi înainte in viata.
Eu sunt credincioasă, Dumnezeu s-a descoperit personal fata de mine prin Domnul Isus si de fiecare data cand am cazut, El m-a ridicat. Mi s-a descoperit inca de cand aveam 16 ani si de atunci lucreaza in viata mea, eu insami n-as fi putut niciodata sa ma motivez îndeajuns.
Daca ai nevoie sa vorbesti sau ai nevoie de ajutor in vreun fel spune-mi si putem vorbi oricand.

Și de unde știu rudele asta? Am studiat profesionist fenomenul sinuciderii. Sinucigașul caută un motiv rațional până îl găsește. Este un fel de scuză a lui. El nu se consideră decât rareori vinovat. De obicei este altcineva sau o entitate impersonală, de exemplu soarta. Așa că, nu te lua după ce ar fi spus mama, care ar fi fost motivul emis de ea, și ceea ce au aflat vecinele sau rudele.

Decât sa te trateze pe principiul "e vina ta, pentru cutare și cutare lucru ca dacă nu erai, viata mea era altfel" eu zic ca e "mai bine".

Nu a fost vina ta, la acea vârstă copiii au discierământ redus, din păcate nu a avut puterea să treacă peste anumite chestii la nivel mental, e de datoria ta să îi duci amintirea mai departe și să ai o viață minunată așa cum sunt convins că și-a dorit ea.

Eu nu aș suporta. Condoleanțe.

Trebuie sa te gandesti in felul asta:
ce ai facut in trecut e facut in trecut si nu mai poti schimba (si eu am gresit fata de maica-mea... rau), dar acum e prezentul, maica-ta nu mai e, maica-ta TE IUBESTE (prezent, nu trecut) si... mai ales:

MAICA-TA AR VREA SA TE SINUCIZI?!?
sau sa iti traiesti viata?!?

TREBUIE sa reusesti sa te ierti pe sine-insuti, iar daca nu reusesti sa cauti ajutor profesionist

Am citit si intrebarea si comentariile tale si e absurd ce spui.
Nu vreau sa o vorbesc de rau pe mama ta sau sa te superi pe mine, dar nu faci copii daca nu ai cum sa ii întreți.Cat ai fi fost de răsfățat daca aveai pretentii exagerate putea sa te stăpânească ca doar erai un copil.Deci concluzia e ca nu tu esti de vina pentru moartea ei, ci alegerile ei proaste si probabil o boala fizică sau psihică ( depresie).
Trebuie să treci peste gândul asta si sa stai departe de neamurile alea daca se poate pentru ca nu sunt ok, nu ai cum sa ii spui asa ceva unui copil, nici macar unui om mare.

Din ce ai povestit, draga mea, in primul rand nu este vina ta. De ce spun asta? NU tu ai ales sa te nasti. Trebuia sa isi asume singura responsabilitatea cand te-a facut ca trebuie sa te si intretina. Altfel ar fi stat cu "chiloti cu lacat", scuza-mi expresia. Dar este adevarat. Cel mai probabil a suferit de depresie plus cine stie ce alte probleme psihice si acestea i-au distorsionat perspectiva asupra vietii. N-ai ce sa faci, trebuia sa se trateze atunci cand a trecut prin momentele alea. Am impresia ca a fost destul de egoista si asta nu a ajutat cu nimic familia ta. A lasat in urma si mai multa suferinta.
Incearca sa te linistesti, sa privesti situatia asta sub o alta perspectiva si daca nu reusesti, o sa te ghideze un psiholog sa iti dai seama ca unele comportamente ai altor oameni nu au nici o legatura cu tine sau ce ai facut tu.

Raspunsul meu e da la intrebarea ta. Privind in urma ma aflu într-o situatie similara dar circumstantele sunt diferite. Nu detaliez pentru ca nu isi are rostul.
Singurul lucru pe care il poti face e sa nu repeti greselile ei cand vei avea copii.

Da, ea a suferit din cauza depresiei multi ani. Chiar daca stia ca nu are bani pentru a ma creste, ea tot m-a nascut.Instinctul de mama e de vina.

Exista posibilitatea asta, sau se poate si sa se fi gandit ca se va descurca.
Ce a fost a fost, tu doar scoateți din minte faptul că tu esti vinovat ca nu e asa.