Vorbesc cu un baiat de un an, o relatie serioasa, ne gandeam sa ne mutam impreuna pentru ca ne iubim si ne vedeam viata impreuna. Inca de la inceput nu am simpatizat-o pe mama lui si nici ea pe mine si asta m-a facut sa ma cert de f multe ori cu el(el cu familia mea se intelege de minune). In august am fost in vacanta si la intoarcere am avut o discutie serioasa cu mama lui, zicandu-i tot ce credeam despre ea, de fiecare cearta intre noi doi, si de cate ori mi s-a plans el pentru o mie de lucruri care au avut loc din copilarie pana acum. E un baiat f respectos si tine la ea f mult orice i-ar face. Problema e ca a fost pus sa faca o alegere dura, adica intre mine si ea, si el a ales-o pe maicasa(fiind singura persoana din familie pentru ca parintii sunt divortati). Dupa 2 zile ne auzim zicand ca ar trebui sa mai incercam, ca ma iubeste dar eu trebuie sa o respect pe maicasa asa cum e, zis si facut, dar ieri mi-a zis ca ii este teama ca nu va functiona relatia noastra si ca nu vrea sa sufere mai tarziu si ca pe de o parte l-am dezamagit pentru ce i-am zis mamei lui si ca nu poate trece peste asta, vrea sa ramanem amici pentru ca tine la mine. Il iubesc f mult dar nu stiu daca are rost sa lupt in continuare si sa ii castig increderea atata timp cat zice ca nu mai are aceleasi sentimente ca inainte. Oare ce sa fac? nu as vrea sa il pierd

Am vazut sute de oameni recasatoriti, la al doilea sau al treilea partener serios. Niciodata n-am vazut pe cineva sa aiba doua mame. El are dreptate: esti obligata de bunul simt ca de la inceput pana la sfarsit sa-i respecti mama exact cum o respecti pe a ta, fiindca e mama lui si fara ea el n-ar exista. Nu zic ca soacrele nu pot fi dificile, dar atata timp cat le respecti la maxim si nu intreci niciodata limita bunului simt, rareori iti vor pune relatia in pericol. Consider ca ai gresit grav daca i-ai facut vreun repros mamei lui, tu neavand nici un drept de genul asta. Pana la urma, tu traiesti si declari ca iubesti barbatul pe care ea l-a nascut, la spalat, la crescut, l-a alaptat, langa care si-a pierdut cine stie cate nopti cand era bolnav, caruia i-a dat sa manance si sa se imbrace ani de zile. Pentru toate astea tu ii esti enorm de datoare ei (cat timp il iubesti pe el). Iar daca tu n-ai hranit-o, spalat-o, imbracat-o pe ea, atunci ea nu prea are datorii la tine (in afara de a te trata cu respectul pe care demonstrezi ca il meriti). A-i reprosa mamei lui probleme din copilaria lui, aflate din confidente este o mitocanie ingrozitoare si nu inteleg cum ai putut sa faci asa ceva si sa te mai uiti in oglinda dupa aceea. Daca il iubesti pe omul asta macar cat negru sub unghie, ia un buchet de flori, du-te la mama lui, cere-i iertare cu sinceritate, recunoaste ca nu aveai nici un drept sa o judeci sau sa-i faci cel mai mic repros si promite-i respect nemarginit de-acum inainte. Daca te iarta, vei vedea apoi daca iti mai poti salva relatia. Daca simti ca e un efort prea mare pentru tine, inseamna ca iubirea ta este doar un moft si ca ar trebui sa iti vezi de viata mai departe, fara sa te mai intersectezi cu aceasta familie.

Parerea mea e ca nu te merita, tu ai facut ce ar fi facut orice femeie care iubeste, ti-ai aparat iubirea si iubitul.Acum daca el este atat de mamos si nu realizeaza ca e timpul sa isi faca o viata si sa lase mamica, e vina lui.La fel si maicasa, serios acum trebuie se il interce? eu nu zic sa nu o iubeasca dar e timpul sa ii dea drumul sa traiasca, nu te mai lupta ca te lupti cu morile de vant o sa ai numai de suferit din cauza asta, baietii mamosi sunt greu de reeducat.bafta in continuare.pup

Daca ala o alege pe ma-sa in locu tau las-o moarta.
nu ai sanse
e copilu mamei...