Buna! Astazi am avut de luat o decizie extrem de grea..sa curm suferinta catelusei noastre.ea pazea 2 case ale unor rude plecate de vreo 12 ani si de 3-4 luni eu si cu prietenul meu ne-am mutat aici. Draga de ea statea numai aici si ne-am atasat foarte tare de ea. De cateva zile a inceput sa se simta tare rau…nu manca, nu bea, mergea foarte greu si scheuna, o vedeam ca se chinuie. Cand disparea, cand venea inapoi. Crezusem ca a murit de cateva ori. Azi era iar aici si se chinuia mai mult ca niciodata. o vedeam cum sufera foarte tare. Am decis sa chem veterinarul sa o verifice intai, desi stiam ca nu se mai poate face nimic. A venit si a eutanasiat-o, curmandu-i suferinta. Daca nu tot pleca si se intorcea acasa, crezand ca a murit pe undeva, o duceam la veterinar, dar acum se vedea clar ca doar sufera si atat. Ma simt extrem de trista si simt ca a fost o decizie atat de grea si in acelasi timp ma simt atat de vinovata ????????????????. A mai trecut cineva prin asta? Cum v-ati vindecat?

Buna.Nu am mai trecut fix prin decizia eutanasierii, dar primul animalut de companie, un motan, mi-a murit in brate.Medicul a zis ca vom face ce se poate, insa dupa o saptamana de tratament zilnic, ne-a trezit dimineata cu un urlet si un mieunat sfasietor, iar in cateva minute s-a dus.Il aveam cam de un an, si fiind imediat dupa liceu, cand inca simteam totul mai profund si agonizant decat trebuia, am plans ca pentru moartea unui om.Deci stiu ca doare enorm, dar va trece si asta. Exista multe animalute care inca asteapta iubire si va incurajez sa adoptati un alt catel dupa perioada de vindecare.

Timpul vindeca orice rana de genul acesta.

Nu am trecut prin asta, dar mi-au murit animale și știu cât de greu e.Te atașezi de ele și ajung să facă parte din familia ta și suferința e mare, e normal. Pe mine m-a ajutat faptul că mi-am luat alte animale mereu.Și nu e ca și când le va înlocui pe celelalte, dar ajungi să te atașezi de noul animăluț și încet încet uiți de tristețe pentru că ești copleșit de iubire și bucurie de la noul amic.Lui îi vei oferi toată iubirea pe care ai oferit-o și înainte.

Eu am fost nevoita in urma cu mai mult de un an jumate sa imi eutanasiez una din cele doua cateluse si a fost crunt.Reprosuri ca poate nu am facut tot ce era posibil desi am facut destule.Procese de constiinta.Mila infinita pentru bietul catelus care nu a facut nimic altceva decat sa ne ofere iubirea ei neconditionat. Teama ca va suferi si cealalta de disparitia brusca a prietenei ei.Nici dupa atata timp nu am reusit sa ma detasez de aceste ganduri si pareri de rau, probabil nu vor trece niciodata desi nu ma mai gandesc atat de des ca la inceput

De obicei cainii cand simt moartea, se duc undeva departe de stapanii lor si mor singuri. ( E foarte ciudat acest comportament, pare ca chiar nu vrea ca stapanul sa sufere ).
Poate in cazul tau, catelusa respectiva a tot plecat sa moara, dar se mai intorcea inapoi cand "credea" ea ca nu e tata de grava situatia, chinuindu-se mereu.

Este greu când moare un animal de companie mie acum câteva luni a murit câinele o durat cam 1/2 săptămâni până să uit de el

Dar îți trece cu timpul