Ziceti-mi niste detalii despre pitbull.Plsss.
1.Comportament
2.Hrana
3.Ingrijire
4...
5...
vreau multe detalii!

Pitbull Terrier American:
Pit Bull Terrier-ul American (PBTA) face parte din grupa raselor de Terrieri, una dintre cele cateva rase clasificate ca si Pit Bulli.Cainii din aceasta rasa sunt recunoscuti pentru puterea, loialitatea si tenacitatea lor.


Istoric si origine
Pit Bull Terrier-ul American (PBTA) face parte din grupa raselor de Terrieri, una dintre cele cateva rase clasificate ca si Pitt Bulli.Cainii din aceasta rasa sunt recunoscuti pentru puterea, loialitatea si tenacitatea lor. Aceasta rasa nu este recunoscuta de American Kennel Club, desi, rasele American Staffordshire Terrier si Staffordshire Bull Terrier, foarte inrudite cu acesta, sunt recunoscute fiind in schimb recunoscuta de catre United Kennel Club. De asemenea, American Pit Bull terrier-ul este mai degraba recunoscut si inregistrat in registrul genealogic al rasei American Pit Bull. Rasa a inceput sa se formeze prin anii 1800, prin incrucisari intre Bull Terrieri adusi in America din Irlanda si Anglia, datorita popularitii de care se bucurau in acea vreme luptele antre caini. Pe masura ce Statele Unite s-au dezvoltat, cainii au inceput sa fie folositi si in ferme, ca si utilitari.Atunci cand erau crescuti pentru lupte, crescatorul alegea exemplarele cele mai puternice, cu dorinta de lupta dar in acelasi timp fara agresivitate fata de oameni. Astfel, orice caine care manifesta agresiune fata de proprietar sau dresor, era eliminat imediat. Acest mod de selectie a dus la crearea unui caine puternic, dar fara riscul intoarcerii acestei agresivitati asupra stapanului. Dupa ce luptele de caini au de venit ilegale in America, multi proprietari au vrut sa isi inscrie totusi animalele in registre oficiale si sa ii indeparteze de originile lor de luptatori. In jurisdictiile unde legislatia specifica referitoare la aceste rase ameninta proprietarii acestor caini, ei au fost sfatuiti sa inregistreze cainii ca fiind tipul "Staff" sau " Amstaff", care nu face parte din grupul raselor de Pit Bulli, considerate periculoase. Acest fapt a creat totusi nemultumire in randurile crescatorilor de American Staffordshire terrier si de Staffordshire Bull Terrier, care au considerat aceasta actiune ca lipsita de etica, temandu-se ca restrictiile vor fi extinse astfel si asupra acestor rase.


Aspect exterior si dimensiuni
Rasa PBTA este cea de talie medie, din grupul celor trei rase de Pit Bulli (vezi si Terrierul american de Staffordshire si Bull Terrierul de Staffordshire). Masculii cantaresc 16-29 kg, iar femelele 16-27 kg. Roba: parul scurt, intr-un singur strat, aspru dar lucios.Orice culoare a robei este acceptata, putand fi patati sau unicolori. Toate culorile de ochi sunt acceptate, exceptand albastrul. Urechile sunt roz, pot fi cupate, desi se prefera sa nu fie.Coada este scurta si terminata efilat. Corpul este solid si musculos, cu pieptul larg. Capul are o forma "intepenita", cu cateva pliuri cutanate pe frunte.


Personalitate
PBTA poate fi un caine foarte dragut, curios, inteligent si amuzant. Ei se remarca prin comportamentul lor expansiv, afectuos si dornic sa faca pe plac omului, de care sunt si foarte atasati. Daca sunt crescuti si educati cu fermitate, ei pot fi niste caini de familie foarte buni. Aceasta rasa, cum bine se stie, poate fi insa si incapatanata, insistenta si predispusa sa dezvolte agresivitate fata de alti caini, nefiind o alegere inteleapta pentru o persoana care este novice in dresajul unui caine. De multe ori pot dezvolta un anumit nivel de agresivitate fata de alti caini, in special straini, de acelasi sex si cu aceiasi pozitie ierarhica. Dar, socializarea timpurie si dresajul corespunzator pot face ca multi indivizi ai rasei sa nu dezvolte niciodata asemenea comportament agresiv. Totusi, nu trebuie sa uitam ca aceasta rasa a fost creata pentru luptele cu caini, de aceea, un Pit Bull, chiar socializat de pui, poate dezvolta un comportament agresiv la maturitate. Un proprietar responsabil trebuie sa nu isi lase cinele sa interactioneze cu caini straini, fara a fi supravegheat si trebuie sa se puna in tema asupra modului in care pot fi despartiti cainii, daca se bat.


Relatiile cu familia si casa
In ciuda ideii foarte populare care se vehiculeaza, referitor la atitudinea Pit Bull-ilor fata de copii, acestia nu sunt periculosi pentru copii, totusi, nici un caine, din nici o rasa nu ar trebui lasat nesupravegheat in prezenta copiilor. Majoritatea Pit Bull-ilor bine crescuti si dresati vor tolera copiii si tratamentele chinuitoare ale acestora, pentru ca sunt caini foarte rabdatori si cu o mare toleranta la durerea fizica. PBTA nu au fost niciodata crescuti pentru a dezvolta agresivitate fata de oameni, sau pentru a fi caini de paza. Este important ca un orice exemplar al rasei care arata agresivitate pentru oameni, sa fie exclus de la reproductie, pentru a nu degenera natura prietenoasa a rasei.

Dresajul
Pentru aceasta rasa este obligatorie o educatie ferma, timpurie, realizata cu simt de raspundere si fermitate. Adesea, proprietarii neexperimentati tind sa declare ca ii depseste educatia acestor caini. Sunt caini foarte energici, ce au nevoie de mult exercitiu fizic si stimulare, pentru a-si canaliza energia benefic, pentru a nu deveni frustrati si distrugatori. Fiind un caine atletic, PBTA poate fi folosit in diverse actiuni utilitare, cum ar fi tractarea unor greutati, operatiuni de cautare si salvare, concursuri de agilitate canina, de asemenea pot face cu succes un dresaj de supunere.


Aspecte particulare
Cele trei rase de Pit Bull sunt de regula usor confundate intre ele, avand standarde aproape identice, cu varitii numai in ceea ce priveste dimensiunile exterioare si culorile. America Staffordshire terrier-ul si PBTA au cam aceiasi stramosi. Multi oameni le considera aceste rase ca fiind tipuri diferite ale unei singure rase. In Statele Unite acesti caini sunt folositi in operatiunile de depistare a drogurilor, ca si in echipele de cautare si salvare ale Politiei, datorita tenacitatii, energiei si versatilitatii lor.

Pitbul classic(American Staffordshire Terrier):

American Staffordshire Terrierul este o rasă de câini de talie medie cu păr scurt şi neted care îşi are originile in Statele Unite ale Americii. La începutul secolului XX. Amstafful a devenit simbolul virtuţii Americane şi în 1936 rasa a fost recunoscută de Asociaţia Chinologică Americană .
Origini
Deşi stramoşii acestei rase provin din Anglia, dezvoltarea American Staffordshire Terrierului este povestea unei rase cu adevărat Americane. Amstafful a avut un rol deosebit de important în succesul fermierilor şi coloniştilor americani care au construit această ţară.


Colby's Pincher era considerat cel mai bun gladiator a tuturor timpurilor"Câinele acelor vremuri era folosit la diverse munci cum ar fi: paza şi supravegherea gospodăriilor, câini de companie şi "babysitters". Alţii au fost folosiţi pe post de gladiatori care luptau în arene împotriva altor câini.[2]

Până în prima parte al secolului XIX. Bulldogul a fost crescut în Anglia în scopul bătăilor cu tauri, numite şi bull-baiting. În 1835 Parlamentul Britanic a adoptat Legea Protecţiei Animalelor ce a dus la interzicerea acestor "sporturi" crude. Crescătorii care apreciau aceste sporturi sângeroase şi-au îndreptat atenţia spre bătăile între câini, deoarece era mai uşor de ascuns de ochii autoritaţilor. Pentru acest "sport" bulldogul s-a dovedit a fi prea lent. Crescătorii au găsit combinaţia perfectă îmbinând forţa şi tenacitatea bulldogului cu agilitatea, spiritul şi agresivitatea terrierului. Se crede că Bulldogul a fost încrucişat cu White English Terrierul sau Black and Tan Terrierul pentru a obţine un câine cu caracteristici superioare de luptător, Fox Terrierul fiind şi el un posibil candidat. Date concrete nu ne stau la dispoziţie pentru a determina care dintre cele trei rase de terrieri erau folosite, dar este cert că dintre încrucişarea bulldogului şi terrierului a resultat câinele numit la acea vreme Bull-and-Terrier, Half and Half, Pit Dog sau Pit Bull Terrier. Mai târziu, în Anglia, s-a acceptat denumirea oficială de Staffordshire Bull Terrier. Aceşti câini şi-au găsit drumul spre America în jurul anilor a 1870 unde i-au numit Pit Dog, American Bull Terrier, Yankee Terrier iar mai târziu American Pit Bull Terrier si American Staffordshire Terrier.[3]


Unul dintre primii câştigători ai titlului AKC Ch.[modificare] Popularitate
American Staffordshire Terrierul şi-a atins apogeul popularităţii la începutul secolului XX; Petey din serialul de succes "The Little Rascals" era un Amstaff iar rasa a întruchipat animalul de companie ideal, un simbol American.[4] In 1936 Asociaţia Chinologică Americană (American Kennel Club) a recunoscut aceşti câini sub numele de Staffordshire Terrier. Numele rasei s-a schimbat în 1972 în American Staffordshire Terrier pentru a o distinge de ruda sa din Anglia, Staffordshire Bull Terrier-ul care este mai scund şi mai uşor. Deşi stramoşii Amstaffului erau gladiatori, datorită selecţiei stricte începând cu anii 1930, Amstaff-ul contemporan s-a îndepărtat de această funcţie devenind un câine de companie şi de expoziţie.[5] Popularitatea rasei in Statele Unite ale Americii a început să scadă dupa cel de-al II-lea Război Mondial în favoarea altor rase. În 2008 în preferinţele Americanilor, Amstaff-ul ocupa locul 65 dintre 155 rase de câini.[6]

[modificare] Caracteristicile rasei

Amstaff cu urechi naturali[modificare] Aspect General
American Staffordshire Terrier-ul raportat la dimensiunile sale, trebuie să dea impresia de mare putere; este un câine bine construit, musculos, agil şi graţios, în permanenţă atent şi plin de viaţă. Corpul trebuie să-i fie scurt şi compact, nu înalt pe picioare sau cu contururi alungite. Curajul său este proverbial.[7]

[modificare] Standard
American Staffordshire Terrierul este o rasă de talie medie cu o înălţime de 46-48 cm până la umeri pentru masculi si 43-46 cm pentru femele. Greutatea variază între 18 si 28 de kilograme.

Cap: De lungime medie, adâncit înspre corp, craniul lat, muşchii obrajilor foarte pronunţaţi. Urechi - pot fi cupate sau necupate, dar se preferă cele necupate. Urechile necupate trebuie să fie scurte si purtate "în petală de trandafir" sau semierecte. Se penalizează urechile complet căzute. Ochi - închişi la culoare şi rotunzi plasaţi destul de jos pe craniu, bine depărtaţi şi înfundaţi în orbite. Pleoapele nu au voie să fie roz. Bot - de lungime medie, rotunjit în partea sa superioară şi coborând abrupt sub ochi. Buze - strânse şi netede. Maxilare bine definite cu mare forţă de muscatură. Dinţii din faţă se îmbină perfect. Nas neapărat negru.
Gât: puternic şi musculos de lungime medie, uşor arcuit, subţiându-se de la umeri către ceafă. Fără surplus de piele.
Umeri: Puternici şi bine muscularizaşi cu omoplaţi laţi şi oblici.
Spate Îndeajuns de scurt. Greabănul coboară uşor spre crupă, formând o pantă scurtă până la baza cozii. Şalele uşor ridicate.
Corp: Coastele sunt bine arcuite, adunate; cutie toracică destul de lungă, adâncă pe toată lungimea. Picioarele din faţă sunt depărtate pentru a permite dezvoltarea pieptului care este adânc şi larg.
Coada: scurtă în comparaţie cu talia câinelui, prinsâ jos, se ascuţe de la bază spre vârf; nu este curbată sau purtată pe spate. Nu se taie.
Picioare: Membrele anterioare - trebuie să fie drepte, cu osătură puternică si rotundă. Metacarpul este vertical fără nici cel mai mic semn de curbură. Membrele posterioare - foarte bine muscularizate. Jareţii sunt verticali, fără deviaţii, nici în interior, nici spre exterior. Labele sunt de dimensiuni medii, bine strânse si compacte.
Blana: Scurt si neted, cu fir drept, aspru şi lucios.
Culoare: Toate culorile sunt admise. Nu se vor încuraja exemplarele cu mai mult de 80 % alb, cele black and tan şi nici cele de culoarea ficatului.
Talie şi greutate: talia trebuie să fie corect proporţională cu greutatea. Înălţimea la greabăn este de 46-48 cm la masculi şi 43-46 cm la femele.
Defecte: Trufa pătată, ochii de culoare deschisă, pleoapele pătate, coada prea lungă sau purtată necorespunzător, prognatism superior sau inferior.[8]
[modificare] Personalitate - Comportament - Training

Exerciţiu Amstaff 12 aniAceşti câini sunt curajoşi, tenace şi prietenoşi. Extrem de loial si afectuoşi, sunt capabili de orice pentru a-i face plăcere stăpânului.

Nevoie de exerciţi: necesară, fiind o rasă energetică necesită exerciţii zilnice de minim 1-2 ore.
Personalitatea: are un comportament prietenos cu persoanele pe care le cunoaşte şi le acceptă. Toleranţa lor la durere îi face excelenţi companioni pentru copii alături de care sunt afectuoşi şi loiali. Poate fi agresiv cu câini de acelaşi sex. De asemenea poate avea tendinţe agresive fată de animalele mai mici.
Amstaff în timpul dresajuluiDresaj: trebuie iniţiat de la o vârstă cât mai fragedă. Acesta îi va ajuta să ia decizii corecte în situaţii dificile.
Căminul ideal: Amstafful are nevoie de un stăpân care este dispus să-şi petrecă mult timp cu el. Comunicarea şi încrederea reciprocă sunt elemente foarte importante în creşterea unui Amstaff.[9]
Temperament: Societatea Americană de Testarea Temperamentului (The American Temperament Test Society) evaluează mii de câini anual, din rase diferite, ca să determine nivelul de socializare a acestora. În acest clasament American Staffordshire Terrierul se situează în faţa multor alte rase mai populare cum ar fi Beagle-ul, Collie, Doberman Pinscher si Cockerul Spaniol obţinând un scor de 83.9%.[10]
[modificare] Boli şi afecţiuni
Căţeii Amstaff nu se despart de mamă înainte de a împlinii vârsta de 8-10 săptămâni. Cu grijă corespunzătoare speranţa medie de viaţă a Amstaffului este de 10-15 ani. Deşi este o rasă rezistentă, unii câini pot fi predispuşi la anumite afecţiuni cum ar fi:

[modificare] Afecţiuni ereditare
Rasa poate suferi de afecţiuni congenitale ale inimii. OFA (Orthopedic Foundation for Animals) îi poziţionează pe locul 11 dintre 321 rase de câini cu un procentaj 1.6% anormal (afectaţi) şi 95.1% normal (sănătoşi).
Amstafful poate fi predispus la displazia de şold, dar în mult mai mică măsură decăt alte rase. OFA i-a classat pe locul 21 cu un procentaj de 26.0% anormal şi 71.7% normal.
Displazia de cot este rar întâlnită la această rasă. OFA îi situeaza pe locul 12 cu un procentaj de 17.8% anormal şi 81.4% normal.
Există un risc minim de afecţiuni ale genunchilor. Patela luxată este exemplul cel mai comun din această categorie, Amstafful fiind clasat de OFA pe poziţia 72 cu procentajul de 1.3% anormal şi 98.7% normal.
Disfuncţia glandei tiroide este o afecţiune ereditară, relativ rară, Amstafful fiind situat de OFA pe locul 19 cu un procentaj de 8.0% anormal si 80.0% normal.[11]
Pe lângă afecţiunile enumerate anterior, mai există şi alte afecţiuni cu o frecvenţă redusă, cum ar fi Ataxia şi cataracta ereditară.[12]
[modificare] Alte afecţiuni
Amstafful uneori poate fi afectat de alergii ale pielii, infecţii urinare şi boli autoimune. Spondiloza si Osteoartrita sunt des întâlnite la câinii mai bătrâni.

[modificare] Legislaţie

Câine cu botniţăFiind membru al familiei Bull şi Terrier, deţinerea Amstaffului poate fi restricţionată în diferite părţi ale lumii. Aceste regulamente variază, de la restricţionarea deţinerii rasei (trebuie să poarte botnită pe spaţiul public) până la interzicerea completă a rasei.[13]

În România deţinerea rasei este restricţionată de "Ordonanţa privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi" din 2002. Amstafful intră la Articolul I lit. a). Conform acestei legi, deţinătorii acestor câini trebuie să aibă vârsta minimă de 18 ani. Accesul câinilor pe spaţiile publice şi pe căile de acces către acestea este permis numai dacă aceştia poartă botniţă si sunt ţinuţi în zgardă si lesă. Câinii se înregistrează la secţia de poliţie în raza căreia este domiciliat proprietarul[14]

Majoritatea organizaţiilor de profil, se opun ferm legislaţiilor care au ca şi scop restricţionarea unei anumite rase de câini:

Asociaţia Medicală a Veterinarilor Americani suportă o legislaţie care restricţionează câinii periculoşi cu condiţia ca legea să NU se refere la o întreaga rasă.
Asociaţia Medicală a Veterinarilor Canadieni suportă o legislaţie care restricţionează câinii periculoşi dacă aceasta NU se referă (discriminează) la o intreagă rasă.
Centrul Pentru Controlul şi Prevenirea Accidentelor este de părere că restricţionarea anumitor rase nu previne fatalităţile provocate de câini, deoarece în aceste atacuri erau implicate mai multe rase. Ei cred ca trebuie crescută responsabilitatea proprietarilor de câini. Toţi câinii care au provocat fatalitaţi erau nesocializaţi.
Asociaţia Americană Pentru Prevenţia Cruzimii asupra Animalelor (ASPCA) se opune ferm unei legislaţii care are ca şi scop interzicerea sau restricţionarea unei anumite rase de câini. ASPCA consideară această măsură prea simplă şi ineficientă în faţa unei probleme multilaterale. Organizaţia suportă penalizarea proprietarilor şi nu restricţionarea sau pedepsirea câinilor[15]
[modificare] American Staffordshire Terriers celebri

Afiş din 1914, Amstaff simbolizând militarii americaniPete the Pup din serialul de succes "The Little Rascals" (anii 1920-1930) era unul dintre primii Amstaffi înregistraţi la AKC.[16]
Sergentul Stubby a murit în 16 Martie 1926, ca şi un erou. Sergentul Stubby era cel mai decorat câine din istoria militară şi singurul câine promovat în timpul războiului. El a luat parte la luptele duse în tranşeele din Franţa în timpul Primului Război Mondial. Stubby i-a avertizat pe colegii săi de atacurile cu gaz, atacurile artileriei, a găsit soldaţii răniţi, şi a capturat un spion German în Aragonne. Sergentul Stubby a fost prezentat preşedinşilor Woodrow Wilson, Calvin Coolidge, şi Warren G. Harding. Mai mult, Stubby a fost făcut membru a Legiunii Americane şi a Crucii Roşii.
Jack Brutus a fost un alt câine militar. El era mascota oficială a Infanteriei Voluntare din Connecticut, Compania K.
"Bud" a fost un Amstaff care şi-a însoţit stăpânul în prima tentativă de a traversa Statele Unite cu un mijloc de transport cu motor. Bud şi Horatio Nelson Jackson în 1903 au reuşit traversarea Statelor Unite.
Amstafful era ilustrat pe posterele Americane din timpul Războaielor Mondiale, personificând virtutea şi curajul American.
Este singura rasă care a apărut de trei ori pe coperta revistei "Life Magazine".[17]
[modificare] Cărţi
Clifford & Alberta Ormsby - The American Staffordshire Terrier,1956
Janish,Joseph - American Staffordshire Terrier, 2003,ISBN 1-59378-248-9
Linzy,Jan - American Staffordshire Terrier Champions, 1998,ISBN 1-55893-054-X
Nicholas,Anna Katherine - Staffordshire Terriers: American Staffordshire Terrier and Staffordshire Bull Terrier, 1991,ISBN 0-86622-637-0
Foster,Sarah - The American Staffordshire Terrier: Gamester and Guardian, 1991,ISBN 0-86622-637-0