Are voie un psiholog să se împrietenească cu un pacient, să-l lase în cabinetul său ca să asculte alți pacienți și să asiste la ședințele de consiliere sau psihoterapie?
Are voie un psiholog să arate unui pacient dosarele altor pacienți?
Nu încalcă oare codul deontologic?
Pot exista excepții?
Un pacient ar permite oare să mai asiste și o a treia persoană la discuțiile lui intime cu psihologul?
În ce context se pot permite astfel de abateri?
Nu, nu are voie, astfel de psihologi ar trebui reclamati!
Intr-un episod din serialul Dexter era vorba de un psiholog care-si filma pacientele si le si facea din vorbe sa se sinucida, total neadecvat ce facea acesta la fel si cel pe care l-ai expus tu, e inadmisibil ca un psiholog sa dezvaluie cuiva date si detalii
Răspunde
Pai ce e voie in lumea asta? Sti cum este, legea e facuta ca o bariera in fata careia s-ar opri fraierii, peste care sar dulaii si se strecoara cateii.
Ala din Dexter e altceva, ala facea rau.
Nu ai cum sa reclami, ca nu sti cine e acela, poate fi student la psihologie, sau nu, daca e, atunci are voie sa asiste, asa cum si studentii la medicina si rezidentii pot sta in cabinet cu psihiatru tocmai sa vada pacienti sa invete.
Si daca e student sau nu, pana la urma e tot una, ca tot o simpla persoana e ala care asista si tot datele alea le afla, asa ca...nu e problema in final.
Ti se zice "domnul sau domnii sunt invatacei viitori psihologi, deci nu va speriati".
Si pacientul nu are o problema cu asta.
Deci nu se intampla nimic rau, din contra cum i-am zis si initiatoarei, un om a mai invatat ceva bun si interesant.
Bine, asta nu inseamna sa fie magar sa publice pe tot netu ce a vazut, ca asta e jigodism.
Dar asta poate sa o faca si un student care legal a asistat, deci iar zic, e tot aia.
Răspunde Pai psihologii ca si preotii au un cod deotologic si nu au voie sa dezvaluie date despre secretele ce li se spun, ca atat la psiholog cat si la preot nu se marturiseste numai omul de rand mai sunt si criminali, si spioni si oameni care au secrete care daca altii le-ar afla le-ar putea face rau...de la aceasta premisa am plecat. Dar si tu ai dreptate in ceea ce zici, numai ca daca in cabinet e un invatatel pe langa psiholog, e nevoie de consimtamantul pacientului, daca acesta isi da consimtamantul atunci da nu mai exista nicio problema.
Exact, pacientii precis isi dadeau consimtamantul, pentru ca altfel nu mai statea ala acolo.
Pacientii consimt, ca nu stiu cine e ala, pentru ca oricum e tot aia, oricine ar fi.
Ce mi-e ca-ti afla unu cati bani ai in banca, ce mi-e ca-ti vede functionaru bancar, e tot aia, ala cand iese din banca, e om de rand ca si celalalt, si ar putea face rau sau nu, in egala masura. Efectul e tot ala.
Pai asa am facut eu! Si eu sunt unul din ei.
Am inceput sa ma duc la psiholog prin 1998, si dupa 3-4 ani m-am imprietenit cu psihologul (mi se pare ca pe undeva am mai zis), ma dadea student.
Pacientii consimteau. Asta pana in 2013 cand chiar m-am dus la psihogie la distanta paralel cu informatica la zi.
Si rezultatul? Am invatat ceva, am plecat de acolo mai cult.
Nimeni nu a patit ceva rau.
Am vazut tipologii de oameni, am vazut dosare, diagnostice, tratamente, rate de reusita, recidive. Ca fiind la spital, veneau pacienti internati si aveau dosarele, dar mai veneau si din afara.
Cel mai misto era la terapia de cuplu, acolo imi placea cel mai tare, cand auzeai prosti "nuuu m-am prins ca ma comport urat cu sotul", adica cat de idiot sa fi sa nu vezi ca-l respingi, ca nu ii mai dai ssex, ca te porti nasol, trebuia sa fi la psiholog pentru asta?!
Si multi se indreptau, constientizau greselile, si era bine.
N-as fi stiut daca nu vedeam.
Si dupa aia venea treaba "de ce cand barbatu se uita la fotbal, dvs ca sotie nu faceti altceva dincolo, vreo pasiune de a dvs? De ce neaparat el sa faca ceva impreuna cu dvs?".
Si iar iti zicea "aaa pai asa trebuia? Nu stiam...".
Si multe de genul.
Tembelia lor ma amuza teribil, ma abtineam sa nu rad.
Si cand te gandesti ca pentru nimicurile astea pe care le spune lumea la psiholog, pe care ar trebui sa le constientizeze, platesc 200-300 de lei sau mai mult pe o sedinta...cei mai cautati psihologi au sute de milioane de lei vechi pe luna si nu prea fac mare lucru, adica nu dau frate cu sapa, nu sapa santuri, nu construiesc ceva s.a.m.d...este o meserie care si medicilor cei mai de sus le face in ciuda ca unii opereaza pe creier si iau 40.000 de lei pe luna si un psiholog cautat sa ia tot atat stand pe scaun si ascultandu-te 50 de minute 
Exact, acume preturile sunt cam 150-170 lei sedinta de 50 de minute.
O porcarie.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Nu are voie in mod normal, dar se mai face, daca in lumea asta ar fi totul corect, ce bine ar fi.
Permit in contextul ca se stie cu pacientul, si daca pacientul e interesat si doreste sa afle mai multe, prietenul lui psihologul, neoficial aranjeaza asta.
Ii da un halat alb si le zice "sa nu va speriati, este student la psihologie, invata...", si pacientii nu au treaba.
Ca si la medici, de ex eu cand m-am dus la al meu, avea 2 tinerei in cabinet, de unde sti ca nu erau studenti la medicina?
Si uite asa merge treaba.
Legal se permite in contextul cand tinarul este in practica, sau daca ar fi student la medicina, sau rezident, si e nevoie sa invete daca va fi si psiholog facand fac de psihologie.
Dar si asta poate fi facut neoficial, zice medicu "ia-l si pe asta la tine ca vreau sa invete...".
Si psihologu nu sufla in fata medicului.
Asta este, lasa ca n-a murit nimeni, s-a ales acela cu niste cunostinte si atat, adica prin asta, un om a devenit mai informat, benefic oricand societatii.
Ma, daca e in numele cunoasterii, merge, ca un om sa invete daca e pasionat, ca am zis, rau nu faci la nimeni de fapt, si atat timp cat nu faci rau, atat conteaza.
Nu ai cum sa inveti daca nu faci practica mai indelungata, nu ce faci la facultate trei lulele.
Asa cunosti oamenii, psihologia lor, comportamente, gandirea, sti in societate cum sa ii iei, sa nu te lasi excrocat sentimental, material, etc.
Iar pe partea de dosare, afli diagnostice psihiatrice, medicatie, sti despre ce e vorba, mai poti ajuta oamenii cu un sfat daca intreaba, macar le dai o orientare, chiar daca medicul are ultimul cuvant, fie si faptul ca spui ca trebuie sa mearga la medic ca trebuie pentru ca, si explici de ce, ai facut un mare bine.
Deci asta face chiar bine de f multe ori.
Dar sa fure politicienii miloane e moral? Nu e, dar se intampla, si aia face rau.
Nu, nu merge in numele a nimic, deoarece acolo sunt date personale si pot fi folosite la santaj sau mai stiu eu ce.
De altfel orice data medicala este un secret personal.
Iti dau un exemplu: daca un patron afla ca un angajat este homosexual si-l da afara din serviciu? Asta pe langa alte consecinte de ordin social.
Nu inteleg ce are furtul politicienilor cu divulgarea de secrete profesionale?!
Ce are de a face psihatria cu psihologia? Sau diagnosticile medicale? Fiecare cu treburile lor.
Cat priveste pe studenti, acestia nu au acces la dosar, doar la consultatie. Plus ca si ei au obligatia sa pastreze secretul profesional.
Secretul medical este sau ar trebui sa fie ceva tabu.
Cum ce are de a face psihiatria cu psihologia? Pai in mod normal psihiatru cu psihologul colaboreaza, plus ca fiind in spital, pacientii internati aveau si diagonsticul si trat in dosare cu care mai veneau la psiholog sa i se faca anumite fise, atestate, etc. Sau daca nu veneau cu dosaru, spuneau ei ce au si ce trat iau si dozele daca erau intrebati.
Ptr ca psihiatru nu sta sa asculte viata ta, psihologu face raportul, si concluzia o afla psihiatru, sa vada daca e de tratat sau de psiholog, asa se face in mod normal.
Studentii au acces la dosar cand sunt pacienti internati pentru ca psihologu poate zice "uite, pacient dan cu diagnosticul cutare, caz...cutare, ia trat cutare, amaliorat sau nu, ii merge trat, sau ia dar nu merge si e mai mult caz psihologic", se discuta in cabinet cu psihologul.
La aia din afara nu ai treaba, ca aia nu au trat si altele.
Plus ca daca nu veneau cu dosar, ii intrebam eu ce si cum, ce trat ia, etc.
Si psihologu stia ce sunt, ca nu ma stia de ieri de azi, stia ca nu fac rau la nimeni.
Am facut paralela cu furtul politicienilor, in sens ca si ei fac ceva imoral si tot fac, asa si aici, nu e moral, dar se face uneori.
Ca si pasurile pe unele, site sau forumuri, site, le aparea in clar la admini in tabela SQL in baza de date, aveai tu impresia ca e ascunsa.
Cand am facut meditatii la WEB in facultate, chiar radea meditatorul ca eu credeam ca adminu nu stia pasu.
Tu ce zici: psihologul este medic?
Ce tratament da psihologul?
"Bolnavii" psihologului nu vor fi internati niciodata.
Si, in concluzie, tu nu intelegi cu ce se ocupa psihologia.
Eu am specialitatea programator, asta am facut principal si cu master, secundar a fost psihologia dar fara master si specializare, ca pentru psihologia muncii faci 1 an specializare, pentru celelalte faci 2 dupa fac si master, abia apoi ai voie sa profesezi.
Tu nu intelegi.
Psihologul nu da tratament, medicul da. Insa exista medici care-s si psihologi daca au facut si fac de psihologie, dar nu vb de aia.
Psihologul meu era in spitalul Obregia, avea cabinet in cadru spitalului in sectia de psihiatrie unde erau pacienti internati in alte camere sub tratament dat de medic.
Si la fiecare sectie din 20 sau cate sunt, era cate 1-2 psihologi.
Si aia in mare parte veneau la psiholog cei de acolo, fie pentru consiliere, fie pentru rapoarte si altele, si automat fiind pacienti, erau intrebati ce au, ce trat iau, etc. Ca veneau in pijama sau in ce erau ei imbracati acolo.
Acum ai inteles? Nu e vb de un psiholog din afara spitalului unde vin doar oameni din afara fara treaba cu internarile, medici si tratamente.
Nu am inteles. Daca ai un curs de psihologie iti recomand sa te abtii sa dai sfaturi psihologice. Psihologia este o hana grea care nu o poate duce cel cu cunostinte putine.
Nu mai discut pe aceasta tema, deoarece discutam pe langa si batem apa in piua.
PS. Tu nu ai inteles rolul psihologului intr-un spital neuropsihic cum este spitalul Obregia.
Nu draga, am fac de psihologie de 3 ani fara master si specializarea de dupa ce-i drept, pe info sunt complet cu studiile, deci am voie sa dau sfaturi. Nu exista curs de psihologie, ca aici nu esti la engleza sau la Word.
Eu ti-am explicat, daca nu ai inteles, problema ta, am explicat destul de clar.
Ti-am zis ce face psihologul in spital, consiliaza si face psihoterapie daca e cazul si medicul considera ca trebuie, face rapoarte pentru psihiatrii, eventual pentru eventuala pensionare, teste, etc.
Ai fost tu acolo ani de zile macar odata spatamanal sa vezi ce face? Ca doar nu face masini un psiholog in spital, si nici nu face programare. Daca e psiholog, ce poate face?! Clatite?!
Iar cei din afara, fac doar psihoterapie, psihanaliza (care tot psihoterapie e de fapt), si atat, fara leg cu medici si dosare si altele.
Ca de metoda aleg, asta e altceva, unii au metoda integrativa, Adleriana (la psihanaliza), cognitiv-comportamentala, aia depinde si de pacient, da tot psihoterapie e totul si in spital si in afara.
Exista cursuri de psihologie. cand, unde si ce se invata la astea este alta mancare de peste.
Daca ai facut cursul precum fac unii dreptul, pe care apoi ii respecti ca nu stiu nimic, este altceva.
Si cu asta nu mai discut. Fiecare cu parerea lui.
Scuze. Nu am vrut sa reiasa curs de psihologie, ci cursurile facultatii de psihologie.
Ai trei ani de psihologie si nu sti ca psihologul nu este medic? Ma indoiesc de cei trei ani.
Ce este psihoanaliza? Psihoterapie? Te rog, oprestete!
Pai da! Curs in facultate, eu am zis ca nu exista curs de 1-2 luni ca la calculatoare, limbi straine, asa la un centru sau casa de cultura.
Normal ca la facultate sunt cursuri, ca asa se numesc la orice facultate.
Pai doar o parere e corecta, nu 2. Nu poate fi o parere buna care am zis eu, dar si alta ca psihologu face sarmale la spital, si nu psihoterapie si altele.
Unde am zis eu ca psihologu e medic? Da din mesje sa vad, eu cred ca nu ai citit atent.
Am zis doar ca exista si medici care-s si psihologi daca fac si psihologia pe langa medicina, dar aia au ambele facultati, e altceva.
Dar psihologu simplu normal ca nu e medic, ca n-a facut medicina.
Sa ma opresc ca te deranjeaza ca te contrazic cu argumente? Pai analizeaza argumentele mele sa vedem.
Ca tu ce argumente ai?
Tu cum iti sustii parerea?
Citeste si tu ce este psihanaliza si psihoterapia si ai sa afli.
Eu ti-am zis ce face un psiholog de spital si unul din afara, intreaba pe cine vrei sa vezi ca la fel iti zice.
Fa si tu ca mine, cand zice cineva ceva "oare parerea mea e buna? Ia sa ma interesez eu sa vad ce zice ala".
Asa invatam in viata.
Cate pareri eronate n-am avut si eu, dar am analizat, am verificat, am intrebat, si daca aveam parere eronata, mi-am schimbat-o. Daca era buna, mi-o pastram, si ii argumentam celuilalt de ce greseste.
Tu nu ai venit cu nici un contraargument.
Nu vreau sa fac teoria chibritului. Sunt prea plictisit de ineptiile ce se debiteaza pe acest forum. Eu intru aici doar sa vad mersul lumii pe asemenea site-uri.
Eu nu ma refeream la cursurile din facultate doar. Exista cursuri de psihologie speciale. Ai auzit de ele?
Acu si tu intri pe un forum unde s-ar discuta ineptii, asta e, insa in mare parte se discuta serios. Esti plictisit dar intri, citesti si raspunzi, deci iti place.
Ca daca era doar sa vezi mersul lumii, doar citeai pe forum.
Da, alea sunt specializari, se fac dupa master, formare in psihanaliza sau ce doresti. Altfe nu ai voie sa profesezi.
De ex un prieten de al meu a facut dupa master specializare un an pentru psihologia muncii, dai niste examene, etc, si lucreaza asa.
Sunt altele mai speciale - zic eu.
Pai toate sunt speciale si importante pe ramura respectiva cum ar veni, nu exista una mai speciala ca alta.
Fie ca faci formare pe psihanaliza, fie ca pe terapie cognitiv- comportamentala, e tot una ca importanta.
Oricum nu e usor sa ajungi psiholog sa profesezi, dupa aia n-ai unde lucra, o nebunie.
Mai bine faci medicina, si si asa multi medici psihiatri desconsidera psihologii zicand ca nu fac mare lucru, si sincer, cam le dau dreptate, dar na...ce sa zic, e o parere subiectiva doar. In spital erau cam dati la o parte uneori, le dadea cele mai mici cabinete. Colabora cu ei, doar ca trebuia.
Si sefu de sectie psihiatru sa vezi ce cameroaie evea nene..de mureaaai! Mare, spatioasa, etc.
Pai este asa:
In primul rand: facultate, apoi master sau formare in psihoterapie, dar inca din timpul facultatii faci dezvoltare personala, sau analiza personala, care dureaza intre 1 an si 4 ani la psihanaliza. In plus, faci supervizare, de minim 2 ani, pana la 4 ani. Totul platesti cu bani grei, nimic nu e gratis. In TCC, adica cognitiv-comportamentala traseul de dupa fqcultate, dezv personala si master, e asta: formare de 2, 5 ani, in paralel cu rezidentiat (pe care il platesti si pe ala, ca la psihologi nu e nimic gratis) in spital, de minim 1, 5 ani. Apoi supervizare de 2, 5 ani. Plus toate celelalte: atestate de libera practica, mai intai pentru treapta de "psihoterapeut practicant in supervizare", apoi pentru "psihoterapeut autonom de orientarea x". Inca de la primul atestat obtinut, adica dupa primii 5 ani (pe care nu il poti obtine fara cele minim 200 de h de dezvoltare personala, facute in minim 2 ani si care sunt cele mai costisitoare, pentru ca sunt aprox 100+ euro/luna), nu ai libertate deplina, pentru ca lucrezi sub indrumarea unui supervizor. Adica nu misti nimic fara ca el sa stie ce faci. Asta nu inseamna ca in baza contractului de supervizare, el e obligat sa iti dea pacienti. Nu, tu il platesti lunar timp de 2 ani, ca sa iti dea un raport la finalul perioadei de supervizare, fara dd care nu poti accede la nivelul de psihoterapeut autonom. Si legea nu iti permite sa te oprești la ce treapta vrei. Doar dupa ce imtri pe autonom poti (pentru ca dupa autonom, mai sunt 2 trepte, specialist si principal).
Pe scurt, licenta, master, formare (in scurt timp, colegiul nu va permite sa faci ori-ori, ci si-si - de master si formare zic) in psihoterapia pe care o doresti, insa doar cu una din asociatiile agreate de colegiul psihologilor, apoi dezvoltare personala tot in una din acele asociatii unde vei face si formarea, nu altfel de dezvoltare personala si de obicei de grup, nu individuala. Apoi contract de supervizare doar cu un supervizor din lista de pe site ul colegiului. Cat timp esti in supervizare, esti obligat sa poti demonstra ca lucrezi (adica neintrerupt, in cei 2 ani) si ai doar o optiune: sa iti deschizi un cabinet, in regim de PFA- atentie ca nu e permis SRL! Nu permite legea 213/2004, legea psihologului. Posturi la stat nu exista, la privat nici atat.
E nasolie mare. Asa macar faci medicina si sti o treaba, chit ca poti ramane pe afara fara munca dupa aia, haha. La stat sunt doar 900 si putin de locuri in toata tara de psihologi, in spitale si altele, si sunt ocupate, in rest esti pe barba ta.
Ai auzit de razboiul psihologic din Irak? Cine crezi ca l-au desfasurat? Psihologi ca cei din spitalul Obregia?
Posibil sa fie si ca aia de la obregia, nu se stie, daca ai scoala, te specializezi pe o ramura, te duce capul, poti planui asa ceva.
Pana la urma orice psiholog elita foarte bun poate planui asa ceva. Ca daca te pricepi, nu e f greu sa faci asa ceva.
Poate or fi anumite ramuri speciale care nu le stim noi astia de rand, asta da, dar si alea tot cam la fel ca valoare sunt ca si celalalte, doar ca poate ne sunt noua ascunse.
Ok. Nu vreau sa mai discut despre acele specialitati. Nu comentez de ce.
Poate cine stie cineva din rude, familia ta lucra acolo si e secret, si n-ai voie sa spui, e de inteles.
Dar oricum daca te ducea capu, ai fler si ai har in meserie, cum am zis, poti planui asa ceva la o adica.
Pe tine te duce mintea, dupa raspunsurile tale de aici de pe forum te duce sigur mintea, nu era vb de tine, ziceam la general ca fiind orice om.
Multumesc pentru apreciere.
Cu placere. Pai aia e, ti-am urmarit activitatea si te duce mintea, si pe multi ii duce, pacar ca sunt si unii pe care nu ii duce si isi mai dau in stamba cu insulte, injuraturi, misto-uri aiurea, de ex userul wizzard99 care a fost si pedepsit parca acum 1 an.
Si mai era thebloodyhound care desi a fost avertizat de conducere, a persistat, si s-a ales cu delete user si nu odata.
Era ala cu care ma contraziceam pe tema avorturi, ca el era contra, eu pro.
NU ESTE ETIC MORAL SI DEMN UN ASEMNEA COMPORTAMENT
Dar daca psihologia este tot un fel de vrajiturire
Hai sa iti zic caz practic
Uite eu am avut 10 ani o prietena care la inceput era la facutatea de psihologie din chisinau apoi am tot sponsorizat-o si am ajutat-o de a devenit psiholog si avea cabinetul ei.
Si cand avea cate un caz mai complicat il povestea acasa cu mine asa principial
si eu iun baza fizionomiei persoanei despre care vorbea ii sugeam cam ceea i-s-ar potrivi
de exemplu mi-a adus intr-o zi 60 de fotografii cu paciente cliente ale ei
si eu am gresit pesoanalitatea doar la doua dintre ele
am spus care sunt perfectioniste care sunt superficiale care sunt perfide sclifosite fandosite profitoare...
si am reusit sa le caracterizez pe fiecare dintre ele exact asa cum erau ele in realitate plus fara sa ascult vocea lor i-am spus si ce fel de voce poate sa aiba fieare fintre ele.
De unde as fi putut eu sa am o asemenea experienta cu oamenii
Pentru ca eu decurs de 20 ani am interactionat cu tot felul de oameni de la criminali camatari politisti afaceristi militari avocati docftori judecatori muncitori oameni obisnuiti
sa zicem o medie de 5 clienti / zi cu o medie de interactionare de 1 ora cu fiecare dintre ei in fiecare zi
asa ca am reusit sa ajung la performata sa stiu din start care este om bun sau rau doar dupa chipul sau
Asta e o teorie abandonata din criminalistica, si anume ca infractorii pot fi recunoscuti dupa fete (figuri) standard (teoria lui Lombroso).
Asa si eu recunosc Martorii lui Iehova din fotografie, pentru ca au o tunsoare tipica. Dar nu pentru ca fata lor ar avea o figura anume. Tunsoare standard plus zambet de capra speriata.
La noi orice e posibil 
dar nu cred.
Pe mine nu m-ar interesa ce boli are x, y, z.
Vad ca încerci sa înțelegeți mecanismele mintii, nu o sa reușești niciodată fiindcă nici în 2021 nu s-a aflat unde se afla mintea, cred ca ar trebui sa te intereseze problemele tale personale și sa încerci sa devii un om mai bun și sa evoluezi treptat. Sau poți sa devii psiholog chiar tu însuți dacă te pasionează asa mult psihologia umana.
Ai descris o persoana ce suferă de psihopatie, sper sa nu fi tu acea persoana
Codul pe care il stiu eu avea trei principii si cateva zeci de standarde profesionale. Acum nu stiu daca s-a schimbat ceva, dar era specificat ca sunt de evitat relatiile de prietenie psiholog-pacient/client. Despre celelalte lucruri mentionate de tine nici nu poate fi vorba, doar la ultimul tau punct sunt cazuri in care se desfasoara discutii si terapie de grup, si atunci participa si terti.
Exista totusi o exceptie, si anume ca este permisa consilierea/diagnosticarea/terapia in cazul partenerului de viata sau ai membrilor familiei.
Pare ciudat, dar asa era codul: partener de viata da, prieteni, nu.
Poate era psihologul lui, deoarece cei mai multi psihologi de la noi au si ei nevoie la randul lor sa fie ascultati de alti psihologi.
Daca rasfoiesti putin disciplinele de studiu de la facultatea de Psihologie o sa-ti treaca cheful sa mergi la unul.
Mai bine te spovedesti la o vecina sau la un necunoscut, gratis.
Bună!
Nu, nu este normal așa ceva. Nu e etic sau moral. Psihologii care fac așa ceva nu au auzit de confidențialitatea în psihologie și ar trebui să-și piardă locul de muncă. Excepție, făcând doar relația de prietenie dintre psiholog și pacient În asta nu văd nimic în neregulă. Cunoști cazuri concrete de asemenea deviații? 
Funda? 
Probabil ca si in majoritatea cazurilor, orice interventie se face cu acordul pacientului daca acesta are capacitate. Daca nu are capacitatea de a lua decizii favorabile interesului sau, aceasta responsabilitate se aloca de regula apartinatorilor printr-un document legal ce atesta acest lucru. Deci ca sa nu deviem de la subiect, daca pacientul e de acord sa impartaseasca informatii confidentiale cu o a treia persoana e oky si legal. Daca acest lucru nu se face fara consimtamantul pacientului e ilegal indiferent ca e membru de famile ssmd.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
