Dacă tortura a fost interzisă după Revoluție, atunci dacă infractorii refuză să le spună polițiştilor adevărul atunci cum se procedează?
În primul rând adevărul nu este cunoscut cu certitudine de către polițiști atunci când o persoană este suspectată de săvârșirea unei infracțiuni, iar când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni trebuie dovedită vinovăția persoanei acuzate.
Persoana suspectată/inculpată este considerată nevinovată până la o hotărâre penală definitivă și are dreptul la un avocat din oficiu, precum și dreptul la tăcere. De asemenea, este interzisă folosirea de violențe, amenințări sau alte mijloace constrângere pentru obținerea de probe(art.101 din Codul de Procedură Penală).
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Tortura era interzisa si inainte de asazisa revolutie.
Organul de cercetare penala trebuie sa dovedeasca, cu probe temeinice, dintre cele prevazute de Codul de procedura penala, ca o anumita persoana a comis o anumita infractiune. Pana la condamnare functioneaza prezumtia de nevinovatie si prezumtivul infractor are dreptul sa taca si sa nu se incrimineze, respectiv sa nu recunoasca fapta.
Răspunde
Nu trebuie sa iti spuna infractorii adevarul, il deduci din probe si il spui tu lor. Recunoasterea in sine nu e proba valabila la proces.
Problema cu tortura e ca nu da rezultate, nenea acuzat poate spune ce vor politistii sa auda doar ca sa scape de tortura, si atunci unde mai e echitatea? Tocmai de asta a fost interzisa. Autoritatile care se ocupa cu anchetarea trebuie sa deduca adevarul si sa traga la raspundere infractorii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
