La ce bun acordul cu FMI?! http://twurl.nl/d4b4o5

Istoria FMI-ului. Cu criza care a agravat emisfera nordica en septembrie 2008, FMI-ul a revenit în fata scenei dupa ani destui de dificili. Profund nelegitimat din cauza esecurilor din anii ’80 si ’90, FMI-ul a cunoscut o severa criza interna, deoarece ultimii doi directori generali au demisionat înainte de sfârsitul mandatului. În ciuda acestui fapt, G20 reunit la Londra în aprilie 2009 a vrut sa-l puna din nou în centrul jocului politic, deoarece FMI-ul este un instrument esential de dominare a marilor puteri mondiale. Creditor de ultima solutie, tzarile din emisfera sudica prefera sa evite pe cît posibil de a se plia conditiilor care acompaniaza orice semnatura de acord cu FMI-ul. Mexicul, Argentina si Polonia, care au obtinut promisii de credite de un total de 52 de miliarde, asteapta ultimul moment pentru a accepta efectiv aceste credite. Vor sa exploreze toate alternativele posibile înainte de semnatura si de aevita pe cât posibil diktatele FMI-ului. Conditiile FMI-ului se bazeaza pe « Consensus de Washington », în vigoare de 30 de ani, care preconizeaza comprimarea cheltuielilor publice si a bugetelor sociale, privatizare totala, deschiderea pietzei pentru a permite realizarea de profit pentru societatzile transnationale si abandonarea tuturor protectiilor de care beneficiau productorii locali si populatiile fragile. Oficial, acest « Consensus » nu mai este de actualitate, dar în realitate conditiile impuse de FMI tzarilor care fac recursl la el nu s’au schimbat si logica lor este tot timpul aceeasi. Ungaria, care a fost prima tara ce a solicitat un credit dupa criza financiara, a trebuit sa suprime al 13-lea salariu la functionari. Ukraina a fost somata sa reculeze vârsta de iesire la pensie. FMI-ul dicteaza propriile sale vointze guvernelor si le impune masuri foarte impopulare. Îsi permite de a solicita modificarea codurilor de munca nationale si constrînge parlamentarii de a revedea legislatia în vigoare pentru a-i da un sens favorabil marilor investisori si defavorabila populatiilor locale. FMI-ul intervine atât în tzarile de sud cît si(acum) în tzarile de nord. La începutul anilor ’70, Anglia la solicitat pentru a opri devalorizarea lirei sterline. Anul trecut a fost turul Europei centrale si orientale, fara a uita Islanda atinsa din plin de criza financiara. Astazi a fost râdul Greciei de a se supune exigentzelor FMI-ului, si tentaculele sale se dezvolta spre nord fara a lasa în acelasi timp presiunea spre sud. Actiunile FMI-ul trebuie combatute de maniera urgenta. Puterea de decizie în cadrul FMI-ului este distribuita în functie de cota de participare varsata de catre tzarile respective în momentul adeziuni. De ce tzarile care se stimeaza sub-reprezentate nu augmenteaza partea lor de contributie? Pentru ca sânt împiedicate. China dispune de 2200 de miliarde de dolari de rezerva de shimb si cere de a avea mai multa greutate în deciziile FMI-ului. Dar contributiile nu sânt voluntare, ele depind de aliantze geostrategice. FMI a fost imaginat, dupa al doilea razboi mondial, de catre tzarile industrializate care dispun de o majoritate de vot, chiar daca ele nu reprezinta decît 20% din populatia mondiala. Aceste tzari nu vor sub nici o forma sa redistribuie « cartzile » astazi. Au contruit FMI-ul pentru serviciul lor si vor sa-l mentina asa cum este.(un instrument de exploatare) Exemplu (de democratie?) : Africa sub-sahariana ocupa un loc egal cu cel al Frantzei chiar daca ea conteaza de 10 ori mai multi locuitori. Tzarile africane din sudul saharei nu dispun decît de 2 membri în sânul Consiliului de administratie al FMI si acesti 2 membri exprima punctul de vedere de 48 de tzari africane. Frantza dispune de un singur administrator. Tzarile Uniuni Europeene au 8 reprezentanti în Cosiliul de administratie pe un total de 24 de membri. Va imaginati dificultatile pentru 48 de tzari de a se face auzite, fiind reprezentate numai de 2 administratori. FMI-ul este controlat perfect de catre tzarile UE si nord-americane. Africa a cerut majorarea membrilor din consiliu de la 24 la 26 pentru a putea obtine 2 locuri suplementare en favoare sa. Au fost confruntate cu refuzul categoric al SUA. Deci imobilismul predomina, dar în acest timp dezastrele sociale în Nord si Sud se agraveaza. FMI-ul este deci ireformabil, pentru ca statutul sau este, la nivel administrativ, anti-democratic. Reuniunea G20 la Pittsburg în 2009 a decis de a transfera 5% din puterea de vot spre anumite tzari sub-reprezentate ca Chine, Spania si Polonia. Acest transfer, care se va face în detrimentul altor tzari ca Elvetia si Belgia, nu va transforma FMI-ul într-o institutie democratica, pentru ca nu va modifica rapoartele de forta în profunzime. În concluzie, trebuie creata o noua institutie mondiala ce ar garanta o stabilitate monetara printr-o lupta îpotriva speculatiei si centrata în principal pe respectul drepturilor fundamentale ale omului, ceea ce nu este cazul în clipa de fata cu FMI-ul. Este important de a exclude total FMI-ul pentru a spera de a pune bazele unei alte lumi civilizate si plina de respect.
Ungurii au dat un picior în fund FMI-ului. În loc sà sacrifice avantagele sociale(salarii, pensii, impozite etc.) guvernul ungur a votat o lege care impozeaza beneficiile bancilor si organismelor de asigurari. Tinînd cont ca bancile din europa centrala si de est sînt sucursale ale bancilor occidentale, ungurii au taiat acolo unde facea mai rau si au raspuns FMI-ului ca nu mai au nevoie de ajutorul lor, deoarece aceasta taxa asupra bancilor si asigurarilor le vor finanta suficient pentru a face fata crizei economice. Masura apreciata de populatia maghiara si în contradictie cu masurile luate de guvernul român care a preferat sa asculte ca un sclav recomandarile FMI-ului, tragînd din plin în populatie, deja \"uscata\" de nivelul de trai scazut. În loc sa ponctioneze pe cei care au bani grei (bancile, asigurarile) guvernul a bagat mîna în buzunarul poporului, culmea culmei, în ultima data a legiferat pentru asiguararea locuintei obligatorii, deci saracirea saracului pentru inavutirea bancilor/asigurarilor etc. Cu grasimea ce o au dupa ceafa alesii poporului, nu-i de mirare ca românul de rând sufera.