Toată lumea are aceleași oportunități. Fapt sau prostie?

Gândiți-vă la următorul scenariu: Andrei este un băiat de șase ani care trăiește într-o familie bogată. Tatăl lui este CEO-ul unei companii de succes iar mama lui este chirurg. Daniel are șase ani și provine dintr-o familie cu venituri mici, care uneori chiar se luptă să cumpere alimente. Tatăl lui lucrează ca muncitor la fabrică, mama ca menajeră. Au acești doi oameni aceleași șanse în viață? Ce se întâmplă dacă doi oameni au același mediu socio-economic, dar sunt de naționalități diferite (de exemplu, afro-americani vs. caucazieni)? Ne influențează naționalitatea, statutul socio-economic, genul etc. șansele noastre în viață? Sau este totul realizabil prin muncă grea?

Nu toata lumea are aceleasi oportunitati, nici nu este posibil obiectiv, dar toata lumea are oportunitati.

Nu toată lumea are oportunități sau aceleași oportunități. Dar nu asta e tot ce contează, contează și să știi ce să faci cu oportunitățile

Toată lumea are aceleași oportunități. Fapt sau prostie? Nu are toată lumea. Au acești doi oameni aceleași șanse în viață? Șanse ca să ce? Sau este totul realizabil prin muncă grea? Nu este totul.
Întrebările care le pui, au în ele greșeli de generalizare. Toată lumea. totul realizabil. Inegalitățile sociale și a șanselor fac ca lumea să fie dinamică. Egalitățile pe care le subînțelegi d-ta prin felul cum pui întrebările sunt utopice.

Nu exista aceleasi oportunitati, exista privilegiu.

De urmarit:
https://www.youtube.com/watch?v=4K5fbQ1-zps

https://www.youtube.com/watch?v=X9tqaOuGt5A
(aceeasi abordare ca primul link, dar videoclip mai recent, calitativ)

https://www.youtube.com/watch?v=2KlmvmuxzYE

De fapt al doilea are sanse mult mai mari sa evolueze fata de nivelul de la care a pornit. Cu cat esti mai jos, cu atat e mai usor de evoluat. Cu alte cuvinte, Andrei e foarte posibil sa ajunga cat unul dintre parintii lui, sau chiar mai putin. E complicat sa ajungi intr-o companie mai mult de CEO. Daniel poate depasi usor standardul parintilor lui. Bunastarea de fapt, in cele mai multe cazuri se construieste pe timpul mai multor generatii. La fel si marile companii internationale. Multe dintre ele au ajuns ceea ce sunt in 100, sau 200 de ani.

"afro-americani vs. caucazieni"

Barack Obama a avut tata kenian.

"Tatăl lui lucrează ca muncitor la fabrică, mama ca menajeră."

Am un prieten bun al carui tata a lucrat in fabrica, iar maica-sa a fost croitoreasa. El e director de vanzari si castiga vreo 7-8.000 de euro pe luna.

Părerea mea personala e că nu,nu toată lumea are același oportunități,însă, cu perseverență și ambiție,poți crea noi oportunități.
Evident că dacă e sa compari viața unui copil cu stare,cu a unui copil fara prea multe condiții, cel cu mai multe oportunități ar fi cel cu stare, deoarece el poate face meditații, cursuri și poate descoperi noi mentalități, pentru simplul fapt ca poate, însă cel cu o condiție nu foarte buna poate ajunge o persoana cu stare prin muncă și perseverență. Intr-adevar, oportunitățile sunt mai mici la început de drum, însă dacă ești o persoană muncitoare, ai șanse foarte mari sa evoluezi și să ai noi oportunități.
De exemplu, majoritatea studenților români nu au de-o chiflă-n portofel și alții ajung medici renumiți, ajung avocați de excepție sau persoane influente in societate.Trebuie sa ai și un vis la purtător.Pentru că dacă ai o condiție precară, involuntar ar trebui să simți nevoia să crești sa de dezvolți ca să îți atingi telul.
Deci, să îți răspund la prima întrebare, eu tind sa cred că adevărul e undeva la mijloc și că ține de persoana si de alegerile sale.Revin la exemplul cu studenții, unii au un vis pe care vor să-l contureze, in timp ce alții consideră facultatea mai mult ca o povară și se lasă de ea, alegând o viață precară, mediocră și plină de probleme.
Asta e doar o părere personală*

Munca grea sau usoara... Tine de personalitate si mentalitate...De programarea mentala.
Daca copilul provenit din parintii de succes a fost neglijat, lasat pe mana bonelor si nu are dezvoltat increderea in el, s-ar putea sa nu fie la fel de succes ci calauza tatalui.

Iar Daniel chiar daca provine dintr-o familie saraca din punct de vedere financiar, daca parintii l-au sustinut, iubit si l-au facut sa inteleaga ca el in ciuda lor poate face mai multe in viata sau durerile din copilariei l-au marcat profund, acesta poate sa reuseasca prin ambitia proprie sau sustinerea cel putin vocala si emotionala a parintilor lui sa reuseasca chiar mai multe decat Andrei copilul provenit din familia bogata financiar.

Legat de religie, culoarea pielii s-a.m.d, inca mai exista inhibitii, constrangeri in a accepta / lucra / permite cuiva fizic si cultural diferit sa faca parte dintr-un mediu / colectiv.

Legat de reusita in viata, pentru unii e grea, pentru altii foarte grea, pentru unii relativ usoara, usoara sau foarte usoara...Si aici nu doar familia / societatea influenteaza gradul de reusita a persoanei, ci progamarea mentala a persoanei, perseverenta si educatia pe care mai departe in viata si-a propus-o pentru ca ajungem sa fim proprii nostri parinti la maturitate.

Daca am omis ceva...Mai adaugati.

In niciun caz. Nu toata lumea are aceleasi oportunitati sau privilegii.

Andrei ăla din familie bogata are șanse și își face cariera
Andrei din familie săracă își face șansele din greu și cariera dar avantajul lui e că devine și puternic psihic și dacă cade se mai ridica de 10 ori fara sa fie slab de înger

Clasele sociale le controleaza ei prin institutii. Daca nu esti moaca lor sau perfilul lor pe degeaba te zbati. Omul este oprimat de ei, ca mai sunt si de aia independenti care spun ca ei nu au nevoie de política. Ei sunt ei de unii singuri. Insa daca te uiti omul are nevoie de un Tata altfel nu infloreste. Cei mai infloriti din ei recunosc institutiile si chiar stau la umbra lor.

Lupta asta se numeste individualism versus colectivism. Statul tot timpul in numele colectivitatii a atacat individul. Mai noi acest colectivism a luat numele de institutionalism. Noi ca sa ne actualizam trebuie sa trecem prin ei. Treaba este ca din cate am vazut este ca ei se cree regii jocului. Vor dublu efort pentru malai (nu cer un efort echitabil). Deci ei cauta beneficiul lor si sa aiba cat mai putine pierderi. Iar tu daca ai pierderi mari si castiguri putine se fac ca ploua. Daca le spui asa in fata iti spun ca nu mai esti prieten cu ei (nu te mai respecta ci te depreciaza).

O alta experienta de viata. Eu de la 18 ani am inceput sa lucrez cu un particular si am invatat meseria. El a imbatranit si a inchis firma iar eu m-am bagat la o firma nationala. Cand am ajuns la firma aceea eram mai bun decat tehnicii lor. Mi-au spus ca nu le plac de mine pentru ca stiu sa vorbesc bine limba si ca stralucesc mai mult decat ei. M-am separat de ei si nici pana in ziua de azi nu mi-au platit ce au avut sa imi plateasca. Deci morala este ca vor oameni care nu stiu sa vorbeasca si sa fie de categorie inferioara. Eu aici dau un exemplu ca sa inteleaga cei care vor sa intre in lumea muncii cu ce se pot lovi. Oricum eu nu traiam in ei, ca oamenii ca mine sunt intr-o parte si in acelasi timp isi deschid 10 usi. Si pe unde a trecut a lasat ceva in urma. Astia aici se sperie ca le fur tara, deci eu nu am probleme la nivele de firme (imi spun ca sunt in tot). Se rugau de mine sa gresesc, fur, etc., sa aiba si ei sarbatoare o zi si sa se simta importanti. Iar din cate am vazut firmele sunt cele care imbecilizeaza oamenii (sunt controlati si cand merg la baie). Cand vorbesc parca sunt roboti. Cand le arati ca au facut gresit ascund si totul este o aparenta. Iar aia mai mari se bucura mai mult de temoare decat de profesionalitate. Daca ai frica de ei, poti sa gresesti cat vrei. Eu cred ca inflatia, virusul si toate plagile astea vin din cauza oamenilor ca mine care incep sa se trezeasca. Chiar si detaliul asta mi-a spus cei din departamentul de recursuri umane (firmele au niste departamente care acolo aia nu stau pe degeaba). Vad cand scriem pe TPU, insa eu sunt eu si nu ma adaptez la spiritul si directia lor. Merg in fata fara frica si rusine. Deci sa stii ca traim in era supravegherii iar cand intri intr-o firma, parca intri intr-o secta. Aia acolo nu muncesc ci se cred aerul pe care il respiram. Niciodata nu am intrat in intersele ateistilor chiar daca ei de la mine au cerut atentie pentru ca vedeau ca oamenii ca mine stie se faca ambient si armonie fara sa aiba pozitia lor plictisitoare.


In biblie sclavul este numit cel care ajungea sarac si trebuia sa munceasca. Deci ceea ce se numeste in ziua de azi muncitor pentru un patrón in biblie este numit scalvie. Ei nu aveau patrón ci munceau pentru ei. Plus ca acel sclav (muncitor) dupa vreo doi ani se elibera si trebuia sa i se redea terenul inapoi.

99% Da.
Sansele ca Andrei s-o de-a de gard in viață și să ajungă șantierist sunt foar mici.
La fel cum și șansele lu Daniel să-și depășeasca condiția sunt mici. Insă cu un efort constant. ambi pot ajunge acolo

Pixie toata ziua ai pus intrebari care stiai ca va trigarui lumea, ori faci vreun experiment social ori te plictisesti ingrozitor. Cel putin intrebarea asta nu isi avea rostul pentru ca toata lumea stie ca nu toti ne nastem cua aceleasi avantaje in viata. Asta-i intrebare de gradinita, sucesul in viata se mosteneste de la gene ( care te pot face frumos/frumoasa) pana la mostenire pecuniara. Te nasti bogat, clar ca ai un avantaj imens.

Bineînțeles că nu au aceleași oportunități, dar cine spune că Viața trebuie să fie dreaptă?
Foarte grea întrebarea, pentru că răspunsurile nu există decât ca preconcepții, mai curând, și nu ca reguli imuabile.
Viața nu e dreaptă, indiferent de care specie vorbim. Poate că Daniel are mai multe abilități cognitive decât Andrei, dar Andrei beneficiază de suport din spate, ceea ce-i va permite să acceadă în locuri unde Daniel nu are nici o șansă să pătrundă. Astfel, Daniel are toate șansele să-și trăiască viața fără nici un fel de realizări, irosindu-și, probabil, un potențial strălucit, în timp ce Andrei va ajunge pe un palier superior doar prin imagine și posibilități create de alții.
Viața nu e viață atunci când trăiești pe picioarele celor dinaintea ta, poți ajunge un ratat de succes, dar alții, cu potențial, pot ajunge niște ratați ignorați.

Singurul lucru ce influențează viața cuiva este statutul economic. Ai bani, reușești să trăiești cum vrei, n-ai bani, rămâi la fund. Că ești alb, negru, verde, că-ți plac femeile sau ești vreun deviat care-o ia pe sens unic cu băieți, nu contează. Dacă ai bani suficienți, orice „păcat" îți este iertat aprioric. Când am locuit în America de Sud, lângă casa mea era o catedrală, iar duminica se înșirau păcătoșii la spovedanie, plăteau, clămpăneau ceva în confesional și plecau de-acolo mai curați, mai uscați, vorba aia... nu conta că în timpul săptămânii făcuseră de toate, important e că plăteau. Până și „absolvo te" are o valoare în moneda națională.

Nu, Viața nu e dreaptă. Dacă am trăi în junglă și un ghepard ne-ar sfâșia bergata, ce-ar fi drept aici și pentru cine? Ghepardul trebuie să mănânce.
Daniel al tău se va lupta, probabil, toată viața să ajungă undeva și poate va reuși, poate nu. Dacă nu va reuși, va da vina pe „destin", fără să știe că, de fapt, nu există destin. Andrei, pe de altă parte, va fi apreciat, respectat, pentru că va porni în viață pe picioarele morților.
E o ironie scrâșnită în toate astea, dar întotdeauna cel mai puternic va supraviețui.
Dreptate? Să fim serioși. Dacă ai fi gazela urmărită de ghepard, pe cine ai da vina?

Foarte buna întrebare domnișoara pixy!

In primul rand trebuie sa amintesc faptul că bogății sunt mereu avantajați in viața, au relații si diferite pile sau conexiuni, prin urmare Andrei nu va trebui sa lucreze deoarece va primi un job easy datorita tatălui și va moșteni averea lui. Daniel va trebui sa muncească din greu in schimb, iar daca va încerca să deschidă o afacere care va eșua, va lua munca de la zero. Fără ajutor sau relații la patroni etc.

Naționalitatea iar e o problema de asemenea, unii sunt avantajați datorita culorii alții nu. Arabii de exemplu sunt văzuți că fiind teroriști chiar daca sunt oameni harnici și muncitori cu suflet bun.

Deci daca ești bogat poți spune că te-ai născut cu "starter pack", o referință la unele jocuri când începătorii primesc resurse gratis pentru a le fi mai ușor să se acomodeze.

Prostie.

Unii oameni au muncit toata viata din greu si nu au ajuns nicaieri. De fapt, majoritatea oamenilor care traiesc din minimul pe economie au munci fizice grele. Iti trebuie si putin noroc in viata si o mana de ajutor ca sa ajungi undeva. Conteaza sa stii si pentru ce muncesti, si sa stii ce sa faci cu o oportunitate. Din pacate piata se schimba in continuu, nu tii pasul, adio. Un copil sarac, dar destept si ambitios ar putea rupe lantul saraciei daca l-ar tine cineva in facultatea de Medicina. Dar majoritatea incearca sa iasa din saracie facand bisnite si de asta nu ajung nicaieri.