Mi-e lene sa citesc tot ce-ai scris, dar o sa-ti raspund in felul urmator: dumnezeu ii de 3 ori femeie.
Si ce inseamna mai exact? Am o idee, dar te las sa imi raspunzi.
Pai in primul si primul rand, imi aduce aminte de o melodie. Iar in al doilea rand daca stam sa ne gandim logic, dumnezeu ii acea trinitate. Desi sunt trei masculi acolo, el/ei dau viata ca prin minune, produc viata. Si se mai iau de saraci homosexuali ca sunt impreuna, si aia stau acolo toti trei de o vesnicie.
La asa raspuns te asteptai si tu?
De fapt,era cu totul altceva
Dumnezeu,in loc sa ne lase in pace sa ne reproducem linistiti, pur si simplu, fura femeile pamantului, si ma refer la calugarite, la credincioasele fanatice in general.Eh,este o afirmatie-prototip, si mi-e lene sa continui...
Am privit. Mai mult, eu i-am avut cindva. Si stiu cum e sa fi muribund. Dar asta este, viata are doua fatete ale realitatii, din care una nu ne convine noua. Dar ambele duc spre bine mereu, chiar daca noi nu putem vedea acest lucru in acel moment.
Cineva spunea aici ca viata e o... curva. Da, poate ca este. Dar, ca orice curva, este frumoasa. Ai vazut tu vreuna care sa fie urita? Asa e si viata, o fi ea rea, dura uneori, insa e si frumoasa.
Poate ca ar trebui sa vezi si partea plina a paharului. Pe cea goala, Dumnezeu va avea grija sa o umple la timpul potrivit.
Habar nu am ce-i aia suferinta? Hai ca nu ai nimerit-o.
Am sa iti descriu o perioada din viata mea:
2 septembrie 1997. Primele dureri. Incit nici nu puteam sa ma concentrez asupra unui lucru
4 septembrie. Realizez ca in acea stare nu pot sa o duc mai mult de 10-15 zile.
20 septembrie. Ziua mea de nastere. Halal zi! Durerile cresc in intensitate pe zi ce trece. Realizez ca daca nu lupt cu durerea, ci stau sa imi pling de mila, ajung sa imi pierd mintile. Si incep o lupta pe viata si pe moarte.
Iunie 1998. Imi iau concediul de la servici, obligat de boala. Stau doar in casa, mai mult intins pe pat. In cele trei saptamini imi mai revin un pic, reusind sa o iau de la capat cu munca.
Octombrie 1998. Renunt la servici, incapabil sa mai fac fata din cauza durerilor. De atunci incolo, luni de zile am stat doar in pat - viata mea s-a redus doar la atit. Mincam pe fuga, ma spalam pe fuga, sau pe bucati - stateam in cada si ma spalam pe cap, luam o pauza serioasa, apoi pe miini, iarasi pauza, apoi bustul, si tot asa. O baie dura 2 ore, cu durerile de rigoare, pentru ca, cu cit ma miscam mai mult. cu atit durerile cresteau.
18 noiembrie 1998. Durerile sunt insuportabile. Realizez ca sunt atit de puternice incit nu le mai pot face fata decit cel mult o zi, iar daca nu inceteaza, va trebui sa ma sinucid, caci nu mai rezist psihic.
19 noiembrie. O oarecare usurare, ca urmare a unui strigat disperat dupa ajutor catre Dumnezeu.
28 noiembrie. Istoria din 18 noiembrie se repeta.
Abia din ianuarie 1999 observ ca durerile devin cit de cit suportabile, si ca pot sa mai ies pe afara cite un pic. Mai apoi, au scazut in intensitate din ce in ce mai mult, si timp de inca doi ani aveam sa am de-a face cu ele.
Asa ca, frate, nu imi spune mie ca habar nu am ce e aia suferinta, atita timp cit nu stii prin ce am trecut. Si daca nu era ajutorul lui Dumnezeu, azi eram cu mintile pierdute din cauza durerilor.
DumnezăuTatăl întreabă: