Sa stai in genunchi dimineata, pranz si seara, sa fii un sclav care ii face pe plac domnului, din iubire, fiti atenti.Aceeasi iubire pe care a avut-o domnul pentru noi cand ne-a blestemat pe toti pentru ca Adam si Eva si-au descoperit natura carnala, aceeasi iubire prin care Dumnezeu omoara toti intaii nascuti faraonului in cea de-a 10-a plaga,aceeasi iubire pe care Dumnezeu o acorda femeilor,discriminandu-le si punandu-le ca sclave in fata barbatilor lor,aceeasi iubire prin care Dumnezeu ne trimite in "focul vesnic si in scrasnirea dintilor",aceeasi iubire prin care domnul nostru Isus Hristos binecuvanteaza omenirea cu cancer,holocausturi,suferinta si sinucideri.
Prin urmare,scopul nostru pe acest Pamant este sa ducem o viata de rob/sclav,pentru o entitate care, pe langa ca e inexistenta, ne-a blestemat de atatea ori, a omorat de-atatea ori iar in numele acestei entitati, s-au infaptuit masacre.
Dar ne iubeste!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Un credincios ti-ar spune ca rostul acestei vieti este pregatirea sufletului pentru viata ce urmează.
Răspunde
Se consideră viața de aici este un antrenament pentru viața de apoi. Dar întrebarea e, de ce se pune accent pe viața de apoi? Răspunsul e simplu, în preistorie oamenii murea pe capete evident nu existau maladile de azi, sistemul imunitar era mai puternic deoarece omul primitiv față de omul modern era mai antrenat pentru condițiile aspre, dar speranța de viața în aceea perioadă tot era mică. Religia e la fel de veche ca umanitatea, deoarece religia era prima știință ca să mă exprim așa, era prima explicație pentru tot ce se întâmplă, deci antropologic vorbind oamenii au explicat faptul că speranța de viața mai mică făcea ca viața aceasta să fie neimportantă în sine, dar importantă în raport cu viața de apoi. E foarte de înțeles că toate culturi lumii primitive, mai apoi antice au avut o viziune despre o lume utopică, și toate mai mult sau mai puțin au conceptul de decadență primodială, deci prin prisma aceste viziuni s-a faptul că scopul vieții este reîntoarcerea la starea ideală.
Da,dar ce sens rational are sa existi daca scopul e dincolo de viata asta?
Nu e nici o viata de apoi. Cine traeste sa se pegateasca pentru viata de apoi e o persoana pierduta. Societatea nu va castiga nimic de pe urma lui. Nu trebuie sa fii credincios sa ajuti si sa faci bine oamenilor si sa fii parte pozitiva intr-o societate.
Gandeste-te ca daca pierzi timpul si te gandesti doar la viata de apoi nu o sa mai ai sansa sa ajuti pe nimeni in lumea reala deci ai trait degeaba oricum.
Răspsunsul e simplu, e o alegere, ca și a ta să nu crezi. Eu nu pot dovedi că există Dumnezeu, dar nici tu nu poți dovedi reversul, în fapt ceea ce poartă numele de știință este suma capacitățiilor umane de-a opține cunoaștere.
Chiar și așa nu există cunoaștere supremă, omul încă n-a ajuns să definească realitatea în toată complexitatea ei, și eu consider o dovadă de mândrie prostiască să admitem că noi vom ajunge să cunoaștem absolut totul, suntem ființe biologice, avem și noi limite. Eu admit că dincolo de aceste limite există ceva, și am numit acel ceva, Dumnezeu.
Viața nu e mereu rațională, de fapt rațiunea și logica sunt concepte create de noi oamenii, ca să putem mâna mai bine instrumentele cunoașteri, de-asta eu nu cred într-un raționalism pur, nu există așa ceva. Omul are și părți iraționale, dar tocmai aceste părți iraționale ne fac oamenii. Uite o categorie aparte de caracteristică umană irațională este intuiția, care e o formă de instinct, dar spunem de câte ori nu ți-a fost folositoare această caracteristică, ciuda unor raționamente opuse ei?
Eu tocmai de-asta cred în Dumnezeu, nu pred că cunosc realitate suprem, dar cred că ea există.
Este scopul vieții, dacă îl îndeplinești mergi în rai, dacă nu, mergi în iad(după moarte).
Un fel de test sa inteleg, dumnezeu a creat universul pentru a testa niste biete finte daca fac ce vrea el ajunge in rai daca nu vor arde vesnic in iad, a creat 400 de miliarde de stele doar ca noi sa le privim, milioane de finte doar pentru a testa oamenii atat, apropo scopul animalelor care este?
Oamenii au primit libertatea de a alege dacă vor să fie în rai cu Dumnezeu sau nu, nu știu care este scopul animalele.
Nu,nu oamenii nu au primit liberul arbitru,de ce nu m-a intrebat dumnezeu vrei sa joci un joc daca faci ce spun eu o sa traiesti vesnic in rai daca nu faci cum vreau o sa arzi vesnic in iad,nu ai liberatea de a alege, ai obligatia de a il alege pe dumnezeu, din moment ce ai fost obligat sa joci acest joc fara voia ta, plus de ce nu exista neutralitate, nu vreau sa joc jocul asta, pur simplu ma retrag de ce nu am alegerea asta fara ca sa merg in iad pe veci
Un ciudat sentiment de neliniste a pus stapanire pe mine.Viata mea nu mai poate fi la fel.Moartea trebuia sa fie sfarsitul a tot.Acum,inteleg ca ea, moartea, este de fapt doar inceputul.Paradoxul este ca atunci cand incepusem sa-mi accept moartea, nu mai mor.
Voi incerca sa-mi accept nemurirea.
Ori vrei să trăiești alături de Dumnezeu ori vrei să trăiești departe de Dumnezeu (nu poți fi și cu Dumnezeu și fără Dumnezeu în același timp) ce cale neutră vrei?
Fara zeii si basme inventate de om si sa acceptam realitatea asa cum este ea
Și totuși... Cum explici fenomenele paranormale /fantomele?
Hai lasă-mă... Știința doar atât îți poate spune :Ești nebun...
Nu te inseli stiinta ajuta omul sa duca o viata cat se poate de normala nu sa-i spuna ca e pacatos si are demonii in el
Scopul acestei vieti este sa iti formezi adevaratul caracter, unii au tendinta spre bine, altii spre rau.
Acea personaliate pe care ne-o formam ne califica sau nu pentru o viata eterna.
Tu care zici ca e scopul vietii? Moartea? Nu prea are sens
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
