Ce anume produce intristarea dupa voia lui Dumnezeu?

Nu exista voia lui dzeu aici.
Intristarea apare sau nu, din n motive.
Esti trist din n motive, din amintiri, din intamplari. Esti trist pur si simplu si "voia unui dzeu" nu are legatura cu asta.
Tristetea vine si pleaca si cateodata sta cat vrei tu sa stea.
Cateodata ne simtim bine cu ea, e o companie placuta.

Voia lui dzeu nu poate face nimic ca ea sa dispara.

In mod sigur constientizarea faptului ca urmand religia crestina te-ai indepartat de Voiia lui Dumnezeu si prin asta si de Dumnezeu Creatorul, si probabil constientizarea faptului ca ai gresit iubindu-l pe Isus Christos, care singur se recunoaste ca fiind Lucifer (vezi Apoc 22, 16) si seful cheilor Iadului (vezi Apoc 1.18) sau cu alte cuvinte Dracu!
Crezi ca poate fi ceva mai intristator decat sa afli acest adevar mentionat in Biblie?

Bună ziua!

Versetul la care probabil faceţi referire este 2 Corinteni 7:10 unde sunt prezentate două feluri de întristare: "întristarea după voia lui Dumnezeu" şi cea "în felul lumii".

Când cineva păcătuieşte se poate întrista "în felul lumii" în sensul că se gândeşte doar cum greşeala respectivă îi poate afecta propria reputaţie.

Cel ce se întristează "după voia lui Dumnezeu" face asta în sensul că recunoaşte că prin aţiunile lui a încălcat normele lui Dumnezeu iar relaţia lui de prietenie cu Creatorul are de suferit.

Ce produce aceasta formă de întristare? 2 Corinteni 7:11 oferă răspunsul: Fiindcă, iată: chiar faptul acesta, că aţi fost întristaţi după voinţa lui Dumnezeu, ce mare străduinţă a produs în voi, ce dezvinovăţire, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă sinceră de a vă căi, ce zel, ce îndreptare a răului!

O zi frumoasă!

În general, astfel de manifestări de „nelinişte", de „dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte „aşezări" a „lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens este esenţial să cauţi sprijin moral. Stările de descumpănire sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri). Prin ele trecem la un alt prag de înţelegere al lucrurilor!

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.

Această depresie poate fi o urmare a unei orientări greşite a timpului folosit, a unor disfuncţionalităţi sau priorităţi greşite în viaţă. Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici, dar siguri şi definitivi ai aflării răspunsurilor la întrebările esenţiale ale vieţii...

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, care, într-un moment în care să existe timp pentru dialog (când vizitezi o mănăstire undeva) să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile spirituale (pentru că la urma urmei, el ţin de ierarhia valorilor vieţii, de ordinea priorităţilor pentru bunul cel mai de preţ pe care îl avem: TIMPUL!).