Nu stiu contextul, cred ca nici tu.
Daca tot suntem la religie: Nietzsche era ateu, stia ca nu avem un scop, si stia ca pentru unii asta e o tragedie, asa ca au fost nevoiti sa creada in creatie. Acea credinta le oferea/ofera un scop, e ca o mangaiere, un suras, pentru cei care nu isi pot accepta conditia.
"Cata melancolie in orice lucru incheiat." Se spune ca esti fericit cat timp ai un tel, odata ajuns in punctul respectiv, nu mai simti fericirea, iti doresti sa nu fi ajuns aici si iti amintesti fericirea trecuta - melancolie.
R:
1. facea misto de creationisti, ca de obicei (daca la acea creatie se refera).
2. e usor de inteles, totusi, am explicat.
Sau tu ai legat 2 citate ca sa arati ca Nietzsche regreta ca nu crede in prieteni imaginari?
O filosofie profundă, dar care nu poate fi descifrată fără restul operei.
p.s.
Cred că întrebarea își găsea mai bine locul în categoria,, Literatură,,.
Qinz întreabă: