Statul Israel nu e delimitat pe criterii de religie, ca sunt multi israelieni atei si agnostici.
Cum ramane cu sionistii care isi "revendica" teritoriul si cer plecarea musulmanilor de pe el.
Evident ca DA! Evreii trebuie sa aiba un stat al lor, pentru ca il merita ca popor care a ramas unit si care a participat enorm de mult la cultura, dezvoltarea sociala si progresul stiintific al umanitatii si pentru ca ei cu toate acestea au fost mereu prigoniti si ucisi pe nedrept de catre crestinii diabolici care il au ca Dumnezeu pe falsul Christos, adica pe Lucifer = Satan.
Faptul ca si-au facut un stat al lor pe vechile teritorii in care au locuit stramosii lor si pe care s-au format ca popor, a fost posibil dupa WW1 cand prin infrangerea osmanliilor de catre francezi si englezi si implicit desfintarea imperiului otoman, invingatorii au avut dreptul istoric de a lua in stapanire noile teritorii cucerite, asa ca si dreptul de a le acorda evreilor o tara in teritoriul cucerit si stapanit de ei, tot asa cuzm au dat unor triburi arabe dreptul de a-si face o tara a lor (ceea ce s-a dovedit a fi o imensa greseala)
Nu cred in state. Suntem oaspeti aici, in vacanta, e ca si cum mergi la mare. Esti aici pe Pamant, traiesti viata si gata. De ce trebuie sa deti o bucata de pamant?
"Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului? Ideea ni se pare stranie.
Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?
Pentru poporul meu nu există colt al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu.
Seva care urcă în arbori poarta în ea credinţa Pieilor Roşii; fiecare luminiş şi fiecare insecta sunt sacre pentru memoria şi credinţa poporului meu.
Când albii merg la ceruri şi uită locul natal, morţii noştri nu-şi uită niciodată acest pământ frumos pentru că el le este mamă. Noi facem parte din pământ fi el face parte din noi.
Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt fraţii noştri; crestele stâncilor, roua preriilor, căldura din pieptul poneilor şi omul aparţin aceleiaşi familii.
Acest pământ este sacru pentru noi. Iar apa scânteietoare care se prăvăleşte în râuri şi pârâiaşe nu este numai apă, ea este sângele strămoşilor noştri.
Trebuie să-i învăţaţi pe copiii voştri că pământul nostru este sfânt, că fiecare imagine ce se reflectă în apa clară a lacurilor este ca o fantomă care vorbeşte despre întâmplări, despre amintiri ale vieţii
celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatălui meu.
Râurile sunt surorile noastre; ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea şi ne hrănesc copiii. Dacă noi vă vindem pământul nostru va trebui să vă amintiţi toate acestea şi să-i învăţaţi pe copiii voştri că
râurile sunt surorile noastre şi ale voastre şi de aceea trebuie să le iubiţi ca pe fraţii voştri.
Noi ştim că omul alb nu înţelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palmă de pământ face cît oricare alta pentru că el este un străin care vine în noapte, îşi ia de pe pământ ceea ce îi trebuie şi-l părăseşte. Pământul nu-i este frate, ci duşman. Işi uită mormântul tatălui său şi îşi creşte copiii fără dragoste de pământul natal... El tratează pe mama sa, pământul, şi pe tatăl său cerul, ca pe lucruri
care se pot cumpăra, jefui sau vinde, asemenea oilor şi perlelor colorate. Lăcomia sa va sărăci pământul si-l va lăsa pustiu.
Eu nu ştiu nimic, modul nostru de a fi diferă de al vostru (...)
Nu exista un colt liniştit în oraşele omului alb. Nicăieri nu se aude creşterea ierbii primăvara sau bătaia aripilor de fluturi.
Dar poate că este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
Zgomotul din oraşe te asurzeşte. Ce rămâne din viaţă daca nu poţi asculta clipocitul apei şi cântecul broaştelor în noapte?
Dar poate este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
Indianul preferă adierea vântului care mângâie oglinda iazului şi mireasma vântului spălat de ploaia de amiază sau parfumat de pini.
Aerul este scump omului roşu pentru ca toţi împart acelaşi suflu. Animalul, arborele şi omul - toţi respiră la fel. Omul alb nu pare să perceapă aerul pe care îl respiră.
Asemenea unui muribund, el nu-i mai recunoaşte mirosul... Trebuie să ştiţi că aerul este cu mult mai preţios şi că suflul aerului este acelaşi în toate lucrurile care trăiesc. Aerul care a dat strămoşilor
noştri prima lor respiraţie primeşte, de asemenea, ultima lor privire. Şi dacă ne vindem pământul, voi trebuie să-l păstraţi curat şi sfânt pentru ca omul să poată simţi mângâierea vântului şi dulceaţa
câmpului în floare.
... Dacă hotărâm sa vă vindem pământ, voi pune o condiţie: omul alb trebuie sa trateze animalele de pe acest pământ ca pe fraţii şi surorile sale.
Eu sunt sălbatic si nu înţeleg un alt mod de a trăi. Am văzut miile de bizoni care putrezeau in preerie lăsaţi acolo de omul alb care i-a ucis din goana trenului.
Eu sunt un sălbatic şi nu pricep cum acest cal de fier care fumegă poate fi mai important decât bizonii pe care noi nu-i ucidem decât pentru nevoile vieţii noastre.
Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri complet solitar, pentru că tot ceea ce li se întâmpla animalelor i se întâmplă imediat şi omului.
Toate lucrurile sunt legate între ele. Spuneţi copiilor voştri că pământul de sub picioarele lor nu este altceva decât cenuşa strămoşilor noştri... învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce noi i-am învăţat pe ai noştri - pământul este mama noastră şi ceea ce se întâmplă pământului, nouă ni se întâmplă şi se întâmplă copiilor pământului. Dacă omul batjocoreşte pământul, pe sine se batjocoreşte.
Noi o ştim de mult - nu pământul aparţine omului, ci omul pământului.
Noi o ştim bine - toate lucrurile sunt legate între ele, aşa cum sângele face legătura între membrii aceleiaşi familii.
. nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face. Nici omul alb care are un Dumnezeu... nu poate să nu împărtăşească acest destin comun.
Când ultimul om va dispărea de pe acest pământ şi când amintirea sa nu va mai fi decât umbra unei imagini care străbate preeria, râurile şi pădurile vor păstra spiritul fraţilor mei pentru că ei iubesc
acest pământ ca pruncul bătăile inimii materne.
După toate, noi suntem probabil fraţi şi surori. Există ceva pe care noi 3 ştim bine şi pe care omul alb îl va şti poate într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi cu al vostru. Voi credeţi că Dumnezeu este
numai al vostru ca şi pământul nostru. Este imposibil. El este Dumnezeul omului şi are aceeaşi îndurare pentru toţi oamenii, albi sau roşii.
Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. Dar în timp ce noi pierim, voi veţi străluci iluminaţi de forţa unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pământ şi care,
într-un scop special, v-a permis să ne dominaţi.
Acest rost este ciudat pentru noi. Noi nu înţelegem pentru ce sunt ucişi toţi bizonii, de ce nu sunt domesticiţi caii sălbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sunt înăbuşite de mirosul greu al
oamenilor, de ce priveliştea frumoaselor coline este tulburată de strigătele lor.
Unde sunt desişurile ascunse? Au dispărut. Unde este marele vultur? A dispărut şi el. Este sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii.
Pământul este leagănul şi sursa de existentă a vieţii noastre. Aceasta o ştiau, mult mai bine decât noi, oamenii care trăiau nemijlocit în natură. In mod paradoxal, în numele civilizaţiei şi al prosperităţii, l-am uitat, degradîndu-l, pustiindu-l. Pământul a devenit irespirabil. Riscăm să dispărem sufocaţi de propria noastră "operă".
Daca omul distruge Pământul care l-a creat şi care-l hrăneşte, înseamnă că ori doreşte sa se sinucidă, ori adevărurile pe care le deţine despre sine şi natură sunt false.
In căutarea acestor adevăruri uitate vă invită gândurile noastre.
Textul de mai sus este un citat, cu acordul autoarei, din lucrarea "La medicine du corps energetique" de Jeannine Pontaine, în care este reprodusa scrisoarea unui şef de trib indian (Pieile Roşii) adresată
Preşedintelui SUA în anul 1894, ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământurile lor (selecţia, traducerea şi sublinierile ne aparţin)."
Dumitru-Constantin-Dulcan-Inteligenta-Materiei
Nu sunt impotriva.
Insa modul in care l-au dobandit ar trebui sa dea de gandit multor popoare adormite. Prima parte a procedurii a fost cumpararea de terenuri (agricole sau cu imobile), investitii treptate in agricultura si in alte activitati.
Acest teritoriu nu a fost al evreilor, ei s-au asezat in acest spatiu care la un moment dat au fost state apartinand evreilor(Israel si Iudeea) insa ca urmare a succesiunii de state care au ocupat acest spatiu(romanii, persii, arabii, englezii) si ca urmare a alungarii populatiei evreiesti din acest spatiu de catre romani ei au fost alungati diaspora. Au revenit in 1948 in timpul lui Ben Gurios si au refacut statul Israel, insa continua competitia teritoriala cu populatia araba.
Evreii au fost ''poporul ales'' unde sa vina Iisus - a venit in locul cel mai depravat si mai pacatos, ca doar raul se taie de la radacina. Deci asta ne demonstreaza ca atunci nu era nicaieri mai rau si mai abominabil decat la evrei. Oare ce ne spune asta? Sa ne ferim de ei, ca de...
Desi, mai sunt si exceptii, ca oriunde altundeva, dar daca hitler nu ii omora, la ora asta eram cotropiti de ei, ca de panza unui paianjen.