Cum poti crede intr-un Dumnezeu pe care nu-l poti vedea si care nu-si face in nici un fel simitita prezenta?
Nu inseamna asta ca toti cei care cred in Dumnezeu sunt "orbi"?

Am citit un articol si persoana convertita spunea ca a simtit prezenta lui Dumnezeu.

Nu am avut niciodata in viata asta senzatia ca as fi urmarit!
Stiu ca pentru a obtine ceva trebuie sa muncesti din greu si stiu ca nimic nu pica din cer exceptand ploaia!

Si prin ploaie Dumnezeu isi face simțită prezența, pentru ca el a făcut circuitul apei în natură. Toata creația este o dovada clară a existenței unui Creator inteligent și iubitor. Oriunde te uiti in creație vezi dovezi ale existenței sale.

Trist cand vezi adulti incercand sa dovedeasca ca un copil de 3 ani ca bau,bau exista,trist, ce sa simta man, au probleme mintale, deviati mintale, cum sa simti ce nu exista.

Dumnezeu nu este un Dumnezeu indiferent şi ignorant, aşa cum pe place multor oameni să creadă. Este un Dumnezeu personal, Care S-a revelat, S-a descoperit oamenilor, pentru ca aceştia să-L poată cunoaşte, să poată răspunde invitaţiei Lui, să poată avea o relaţie personală cu El.

Dar este un Dumnezeu discret, Care, rămânând Sursa vieţii, a fericirii şi a veşniciei noastre, poate fi îmbrăţişat sau poate fi refuzat.
Iar singurul Său "defect", este discreţia şi delicateţea Lui de a nu copleşi libertatea omului, de a nu pune presiune pe această libertate…

Cât de şocantă poate fi următoarea imagine: Dumnezeu îi susţine omului în permanent darul vieţii, iar acesta, de sub protecţia şi "din mâinile Purtării Sale de grijă", aruncă flegmatic injurii Celui Care susţine tot ce este informaţie, energie şi viaţă.

Întreabă-i pe cei credincioși într-u domnu )). Scârbos și patetic, dar real, așa e. Dumnezo nu-ți dă că nu există, de aia trebuie să muncim ca să trăim.De exista dumnezo lumea era numai cu miere și câinii fugeau cu euroi în coadă, că la nimeni nu-i mai trebuiau, dar din păcate sistemul cre(ș)tin domină lumea, de asta e așa cum e.

Si Pavel l-a "vazut" pe Iisus, doar ca pe vremea aceea nu existau spitale psihiatrice.
Dar macar a inventat Noul Testament.

Nu stiu.Dar pot sa afirm ca nu este cel biblic.
Chiar in Biblie scrie despre el cat era de limitat.

Zeul biblic este un simplu muritor care a administrat o mana de evrei o perioada limitata de timp.Erau numiti elohimi si erau mai multi.Se estimeaza in jur de 200 exemplare.In Biblie sunt mentionate numele a 7 dintr ei..Jehova era cel mai mic si mai tanar dintre ei.Si probabil cel cu cele mai multe probleme psihice.
Ca evreii l-au facut sa para cel mai tare zeu tine de publicitate.
Asa i-au prostit pe multi sa caute zeu de import.

Daca ai fi citit Biblia nu ai fi mancat atat rahat.Dar este gratis.

Toti cei care inca mai folositi acest argument '' Simt prezenta lui Dumnezeu, prin urmare El exista'' e vorba de o eroare logica in filozofie: Daca P... atunci A; A... prin urmare P - o eroare a afirmarii consecventului -> https://ro.wikipedia.org/wiki/Afirmarea_consecventului
Exemplu :
1. Daca ploua, am umbrela
2. Am umbrela
3. Prin urmare, ploua.
Deasemenea aici intra si AD - Agent detection, care presupune interventia intentionata a unui agent inteligent in situatii care pot sau nu include unul.
De exemplu : Daca o creanga s-a rupt in padure, sau un bat a trosnit, trebuie sa fie un agent inteligent care a facut posibila actiunea. Putea foarte bine sa fi fost vantul, dar trasatura asta tine prada in viata.
Universul exista, un agent inteligent l-a creat.

https://en.wikipedia.org/wiki/Agent_detection

Dumnezeu nu se arata si nu vorbeste cum ti se arata sau iti vorbeste un alt om. Dumnezeu este Iubire, este Viata, este Adevar. Cand acestea se vor impleti in sufletul tau nemailasand log de egoism, rautate, vanitate, si alte asemenea lor, atunci il vei simti si pe Dumnezeu. Succes!

Biblia folosește deseori termenul „a vedea" în sens figurativ, transmițând ideea de iluminare (Isaia 6:10; Ieremia 5:21; Ioan 9:39-41). În acest sens, cineva îl poate vedea pe Dumnezeu acum cu „ochii inimii", având credință pentru a-l putea cunoaște și a-i aprecia calitățile (Efeseni 1:18). Biblia descrie pașii necesari dobândirii unei astfel de credințe:

Aflați calitățile lui Dumnezeu – precum iubirea, generozitatea, înțelepciunea sau puterea sa – prin intermediul creației (Romani 1:20). După ce i-au fost reamintite unele lucrări de creație ale lui Dumnezeu, fidelul Iov s-a simțit de parcă l-ar fi avut pe Dumnezeu în fața ochilor (Iov 42:5).

Cunoașteți-l pe Dumnezeu studiind Biblia. „Dacă-l vei căuta [pe Dumnezeu], se va lăsa găsit de tine", ne asigură Biblia (1 Cronici 28:9; Psalmul 119:2; Ioan 17:3).

Cunoașteți-l pe Dumnezeu studiind viața lui Isus. Întrucât a reflectat în mod perfect personalitatea Tatălui său, Iehova Dumnezeu, Isus a putut spune pe bună dreptate: „Cine m-a văzut pe mine l-a văzut și pe Tatăl" (Ioan 14:9).

Duceți o viață care să fie plăcută în ochii lui Dumnezeu și veți vedea modul în care va acționa el în favoarea voastră. Isus a spus: „Fericiți sunt cei cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu!". Așa cum s-a amintit mai devreme, unii oameni care au favoarea lui Dumnezeu vor fi înviați în ceruri și astfel „îl vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5:8; Psalmul 11:7).

Uiti aici raspunsul

Nevederea lui Dumnezeu poate fi un îndemn spre păcat pentru noi, dar de fapt este un îndemn la a trăi pe propria noastră piele binele și răul și apoi să alegem conștient.

Dumnezeu se ascunde ca noi să-L căutăm: în casă, în societate, în natură, în Univers, în întreaga creație... în sufletul nostru... în persoana celuilalt.


Lipsa vizuală la nivel fizic al lui Dumnezeu înaintea noastră este un act pedagogic de mare înțelepciune. Dacă Dumnezeu ar putea fi văzut de oricine oricând, atunci cu siguranță El ar inspira autoritate și frică în oameni, și cu certitudine noi am încerca să-i facem voia, de teamă să nu-L supărăm.

Dacă aș putea să-L văd mereu pe Dumnezeu înaintea mea după ce fac păcatul, m-aș rușina adânc, i-aș evita privirea... aș încerca să fug de El. Și poate peste ceva timp iarăși cad în același păcat. Și iarăși. Poate pe parcurs îmi dau seama că sunt prea neputincios și nu pot să evit păcatul. în acest caz prezența lui Dumnezeu permanentă lângă mine aș percepe-o și mai acuzator.

Uneori noi oamenii vrem să fim singuri, fără Dumnezeu. Mai ales după ce săvârșim păcatul. E rușinea aceea a dezămăgirii celuilalt, a faptului că nu te-ai ridicat la așteptările lui.

După ce aș face o faptă bună i-aș căuta privirea aprobator și aș aștepta chiar și laude. Când îl voi fi judecat pe cel ce greșește, aș privi spre El căutând să-mi îndreptățesc fapta și să-mi confirme mai clar că omul dinaintea mea e păcătos.

Când aș trece pe lângă un om sărac care-mi cere un ban sau ceva de mâncare m-aș opri mai mult forțat să-i dau, bine știind că Dumnezeu mi-ar vedea zgârcenia.

Dacă L-aș vedea pe Dumnezeu lângă mine nu L-aș mai căutat cu atâta patos! Nu l-aș mai dori așa de mult, întunecat fiind de păcatele mele.

Absența vizuală a lui Dumnezeu din viața noastră are la bază un singur motiv: iubirea pe care ne-o poartă.

Dumnezeu se ascunde pentru că nu vrea să ne oblige în vreun fel spre fapte bune, ci vrea ca noi în maximă libertate și consimțământ să-i facem voia, să-i respectăm poruncile. Dumnezeu se ascunde pentru a nu ne forța să credem în existența Lui ci în mod liber și prin credință să acceptăm că El este. Argumente sunt! E plină lumea de slava lui Dumnezeu, doar să avem ochi pentru ea.
Nevederea lui Dumnezeu poate fi un îndemn spre păcat pentru noi, dar de fapt este un îndemn la a trăi pe propria noastră piele binele și răul și apoi să alegem conștient.

Dumnezeu se ascunde ca noi să-L căutăm: în casă, în societate, în natură, în Univers, în întreaga creație... în sufletul nostru... în persoana celuilalt.

Dumnezeu lipsește pentru a nu ne stânjeni când ne murdărim sufletele.

Stă nevăzut pentru a ne aduce aminte că uneori uităm de El.

De fapt Domnul nu-și dorește să fie prezent doar la nivel vizual în viața noastră, ci într-un mod plenar, complet: în sufletul nostru, în noi, ca să-L simțim, să-L „gustăm", să-L pipăim duhovnicește.

https://ortodoxiatinerilor.ro/......e-dumnezeu

Deci eu sunt Toma necredinciosul. Sincer am avut momente cand credeam ca dzeu ma cerceteaza (adica imi umbla un curent pe sirea spinarii) dar apoi mi-am dat seama ca eu imi faceam acea stare. Doar un gand foarte pozitiv cum ca eu sunt din cei alesi si dzeu ma iubeste imi facea asta. Un fel de autoemotionare.
Cand eram mic tata imi punea mana la ochi (parca imi si tinea respiratia) si-mi zicea: "asa este iadul numai ca vecinic".
Mereu am crezut ca tata era un om sfant, o data ma durea maseaua si el mi-a spus:"m-am rugat pentru tine" chiar inainte sa-mi spuna el asta (deci dupa ce a terminat rugaciunea) m-a lasat durerea. Dar apoi am vazut ca nu era nimic logic in ce facea tata (nu se potrivea cu biblia) iar apoi am vazut ca nici biblia nu e logica. Deci si daca mi s-ar arata dzeu tot nu as crede din toata inima, dar as face ce mi-ar spune, nu sunt un om rau. E mare prostie cu credinta asta intr-adevar. Poate ca dzeu are nevoie de rugaciunile noastre (ca sa il incarcam cu energie-treaba asta am auzit-o). Deci eu zic sa crezi in spirite si noi avem spirite si daca cineva nu crede in spirite eu zic ca e un bolovan. Dar sa faci niste ritualuri fara raspuns, asta nu o vad buna.

În opinia mea, cred că pentru a simți prezența lui Dumnezeu, ai nevoie de un moment al convertirii. Indiferent de ce confesiune ești. Acest moment al convertirii poate să apară oricând în viața ta, în momente fericite sau nefericite și să prespună simțirea prezenței lui Dumnezeu în viața ta. Dumnezeu a fost văzut de-a lungul timpului în diferite forme și situații - de către diferiți oameni ai Vechiului și Noului Testament - sau părinți din primele două milenii creștine.
În ceea ce privește,, vederea lui Dumnezeu" - ea este o noțiune personală pentru fiecare. Eu îl simt prezent pe Dumnezeu în viața mea pentru tot ceea ce am realizat atunci când eram singur, pentru toate momentele în care am ales cu ochii închiși și în final am ajuns unde nu am sperat niciodată că pot ajunge.
Presupune astă că sunt orb? Poate că da. Dar, pentru mine, un lucru este cert: Nu l-am văzut pe Dumnezeu, încă nu am avut un moment adevărat de convertire, dar îl simt prezent prin dragostea Lui pentru mine.