Daca "Plata pacatului este moartea" si Iisus Hristos nu a facut nici un pacat in viata lui, inseamna ca El trebuia sa traiasca vesnic pe pamant.Dar totusi, s-a sacrificat pentru noi.Corect?

Dumnezeu asta nu a stiut de la bun inceput ce face?

Oamenii lui Satana l-au ucis pe Iisus. Prin asta se vede cat de mult iubeste majoritatea omului binele...

Asta îi era misiunea pentru care El a fost trimis pe pământ.Să se nască, să crească și să ne mântuiască prin moartea Lui pe cruce.

Corect pe naiba.
Stia dinainte ca o sa invie.
Ce mare sacrificiu a facut?

Da, corect. Avea posibilitatea de a trăi veșnic. Dar și-a det viața perfectă ca răscumpărare pentru viața perfectă pierdută de Adam. Astfel cei ce manifestă credință în jertfa de răscumpărare pot obține viața veșnică.

Este adevarat, Iisus nu trebuia sa moara, dar nu trebuia in primul rand sa vina pe pamant, o mare umilire nu este neaparat moartea, ci o mai mare umilire este creatia, Creatorul a devenit creatura. Din Dumnezeul atotputernic plin de slava si cinste, a devenit creatura, si a ales sa vina si sa fie scuipat, batut, cu barba smulsa, biciuit, injurat, blestemat, hulit, sa i se bata cuie in maini si in picioare, sa fie atarnat aproape gol inaintea lumii, si totusi, sa se roage ''Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac''
Uite o poezie de Costache Ioanid.

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
pe cand in largul lumii cutreerai semet
pe cand, cu lanci si scuturi, cohortele straine
te cautau sa-ti ceara al vietii tale pret?

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
cand floarea tineretii isi scutura podoaba?
Ca sa te scap de lanturi, de moarte, de rusine,
Eu am murit pe cruce, in locul tau, Baraba…

Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna.
Si pe-amindoi multimea ne-a pus pe un cintar.
Minciuna cea din umbra alese-atunci minciuna,
tilharii cei cu vaza cerura pe tilhar.

Puteam sa sbor din lume, satul de-a ei urgie.
Si-atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba.
Dar M-am gindit la tine, privind spre vesnicie,
Si am murit pe cruce, in locul tau, Baraba…

Te chem si astazi: Vino si vom strabate norii!
Te-am cautat cu lacrimi prin spini si bolovani.
Dar vremea e tirzie. Mijesc pe dealuri zorii.
Si ceru-ntreg te-asteapta de doua mii de ani.

De-ai sti ce neagra noapte si ce adinc fierbinte
va fi… cand suferinta nu va cunoaste graba…
Vei plinge totdeauna si-tii vei aduce-aminte
ca am murit pe cruce, in locul tau, Baraba!

Plata păcatului este moartea, dar nu neaparat moartea fizică ci moartea sufletească. Hristos a fost fără de păcat, și totuși S-a adus ca o jertfa supremă pentru întreaga omenire. Aici este paradoxul și frumusețea creștinismului; Dumnezeu prin jertfa de pe Cruce a reușit să împace dreptatea Dumnezeiască cu iubirea Dumnezeiască!