De ce mor animalele si plantele? Ca pe ele nu le-a blestemat zeul iudeu. Si sa nu veniti cu: " Dumnezeu a blestemat Pământul", ca nu tine Nici pe femeie nu a blestemat- o cu moartea.
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Cum nu exista daca e o emotie? Emotiile sunt nimic, ele nu exista? Ce logica ai!
Il simti, dar nu il vezi. La fel tu vrei sa Il vezi pe Dumnezeu, dar El trebuie simtit. Si pentru asta trebuie sa te conectezi la sursa, sa bagi mina in "priza" Lui.
Se mai întâmplă și astfel de cazuri în care nevinovații ajung în pușcărie, cel mai des în mod involuntar. Aceasta e realitatea, nu o veți putea schimba.
Iar politicienii, de unde știți că îi alegem noi, și nu sunt făcute de fațadă? Oricum, chiar dacă ar fi alegeri democratice când vine vorba pe buletinul de vor, nu noi alegem cine intră pe liste la alegeri: partidele mari, oamenii cu bani, influenți etc. o fac, pentru că e strângerea de semnături nu este un lucru ușor, și după trebuie și aprobate.
Iar cu logica băgatului în închisoare, nu este pentru ca vinovatul să plătească, ci pentru a ține lumea departe de un pericol public.
Dacă acel pericol public dispare, nu mai trebuie încarcerat altcineva în locul lui.
Pai, ba, fratele meu, ai citit Biblia? Ea zice ca Dumnezeu este duh. Deci nu e fizic. E, poti sa spui, "O stare", ceva ce pur si simplu exista. Ca e si mai mult de atit, asta e altceva. Am zis eu ca Dmnezeu exista fizic cumva?
OK. Daca nu te superi, cere-I sa Il simti cumva, sa ti se arate cumva. Daca o faci sincer si cu inima deschisa, cautind adevarul, o va face, Il vei simti, vei ajunge sa Il percepi cumva, nu esti primul care face asa, si nici ultimul, dar daca o faci doar in joaca, sau la bascalie, nu va merge. In Biblie spune ca Il vom gasi doar daca Il cautam cu toata inima, deci trebuie sa ai inima deschisa total pentru asta.
Unde zice ca Dumnezeu ca Duh maninca?
Nu e umbra unei umbre. E umbra unui nor.
Sincer sa fiu, L-am simtit. Certitudinea ca a fost El e intotdeauna schimbarea in bine a vietii. Ceva se schimba in bine, la nivel mental, psihic, si chiar si fizic. Nu in bine in sensul ca ma simt eu mai bine, e si aia, ci in sensul ca devin un om mai bun. E usor sa incurci lucrurile, sa zici ca a fost Dumnezeu cand de fapt a fost doar o emotie, sunt unii credinciosi care patesc asta, pentru ca tine si de o anumita finete a perceptiei, dar, dupa ce L-ai simtit de mai multe ori, si asta devine o experienta de viata, stii sa faci distinctia intre simpla emotie si starea pe care El o genereaza, si care poate atinge emotia, poti fi sigur ca El a fost. Dar, in general, dupa ce L-ai simtit, stii ca a fost El. Daca acasa la tine ai tai se cearta mereu si asta te afecteaza mereu, facindu-te sa fii agitat, iritat, si cu greu sa poti sa te linistesti, ar trebui sa iti dea de gindit daca la un moment dat cand te rogi inima ti se linisteste deplin. E ceva inexplicabil acolo, te cunosti, stii ca in mod normal ai fii agitat. Asta e primul lucru care il percepi, pacea ce iti cuprinde inima. Al doilea e, pe masura ce te rogi constant, faptul ca simti la un moment dat ca nu vorbesti in gol, ca esti ascultat. Uneori perceptia asta devine atit de puternica incit ai senzatia nu ca te rogi, ca spui cuvinte de unul singur, ci ca intri intr-un dialog. Incepi sa sesizezi cu sufletul tau ca dincolo de ce faci, de ce spui, e ceva mai mult, mult mai mult. Si apoi, incepi sa Il simti, sa realizezi ca cineva este acolo cu tine si te asculta, ca nu esti singur, desi chiar nu e nimeni cu tine acolo. Si intotdeauna se lasa la sfarsit cu bine. De exemplu, daca cineva iti face o faza urita si iti e greu sa ierti si sa iubesti, dupa aceea descoperi ca poti ierta, ca poti iubi, ca poti trece peste ce ti s-a facut rau. Sau, daca esti afectat, si ranit, dupa aceea totul devine ca si cand nu s-a intimplat nimic. Pentru asta psihologia nu are nici o explicatie.
Sau, mai mult, Il poti percepe din imprejurarile prin care treci. Descoperi, din anumite intimplari din viata ta, ca exista o logica clara dincolo de ele, ca si cum lucrurile ar fi bine regizate cu un anumit scop.
Si cand ambele se imbina, ce simti, cu imprejurarile, nu iti mai ramane decat sa zici: "Mai, sa fie! Chiar este El!" Lucrurile devin prea evidente, si realizezi ca e mult peste ce iti poate oferi imaginatia, e dincolo de ea.
Hei, e doar o imagine. Tu ai folosit imaginea cu umbra. Nu e nici umbra, nici nor.
Zi-i tu cum vrei. Si Zeus. Vorbim de Dumnezeul adevarat.
La fel poti sa imi spui mie Catalin. Faptul ca imi schimbi numele nu schimba faptul ca exist.
Poti dovedi ca Zeus e zeul adevarat? Daca da, atunci despre el vorbim
Ti-am aratat cum poti ajunge sa il "simti". Poti sa experimentezi. Ca la stiinta. Pui gheata pe foc, iasa abur. Pui o inima rea in Dumnezeu, iasa bunatate.
Inseamna ca poti sa dai fata ce o ai la profil jos, ca nu iti place de ea. Sau e acolo doar pentru ca asa-zisa pompa pompeaza sange mai mult intr-o anumita parte a corpului tau?
Nu am spus de Dumnezeu aici. Pentru faptul că nevinovații sunt condamnați în locul vinovaților, nu e vina lui Dumnezeu, ci a oamenilor care s-au lepădat de El, și de izvorul cunoștinței; e normal ca să nu mai știe cine e vinovat și cine nu; dreptatea dumnezeiască înseamnă a-ți lua tu de bună voie greșelile aproapelui tău asupra ta, nu să condamni pe nevinovatul care nu vrea să ia asupra sa greșelile altora. De altfel, se vede că așa este cazul, deoarece cel vinovat ȘI NEPOCĂIT va fi condamnat la înfricoșata judecată, nu cel nevinovat.
Nu, Dumnezeu nu are apucături omenești, nu se mânie, nu se întristează, nu se bucură, e mai presus de acestea, fiind a toate știutor, și știind cele ce vor fi de dinainte. Fiind întru totul desăvârșit, în El nu este schimbare, ci e veșnic neschimbător.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
