De ce sa murim? Ce va fi cu noi cand vom fi morti? Adormiti si inconstienti. Ce trist. Noi suntem o bucata de pamant si nu valoram nimic. Nu ai alege tinerete fara batranete si vesnicie pe pamant?

Realitatea, indiferent care o fi ea, nu se poate alege. In ce priveste viata dupa moarte: nimeni nu stie daca exista sau nu asa ceva.

Marck omul se tot minte ca exista viata vesnica pentru a face fata adevarului, asa e omul mereu se minte, accepta doar ce o convine lui, dar nimeni nu vrea sa moara sa fie fericit pe vecie

Acum 6 minute | Nilsson a răspuns:
Dorinta de a trai vesnic este sadita de Dumnezeu in inima oamenilor.

In Ecleziastul 3:11 scrie:
"a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu."

este sadita pe naiba, faptul ca vrem sa traim vesnic e dorinta emotionala,primitiva, aceasta dorinta se regaseste si la culturi care nu au auzit de Dumnezeu,Iisus,pur simplu nimeni nu vrea sa moara si daca ar fi sa moara ar vrea sa existe ceva dupa viata asta,omul traieste din sperante, iluzi, amagiri logic ca el are speranta vieti de apoi, vom afla cu toti daca e ceva acolo, ratiunea mea imi spune ca nu e nimic

Valoram prin ceea ce lasam in urma cand plecam. Ca o facem catre nimic sau catre vesnicele plaiuri ale vinatorii, asta e partea a doua, si cam irelevanta pentru cei pe care ii lasam in urma. Nu as alege chiar tinerete fara batrinete, ci o varsta undeva intre 25 si 30 de ani in care sa ramin blocat doar fizic, iar intelectual sa continui sa evoluez.

Nu.Mai degrabă aș alege viața veșnică în univers.Așa aș știi că în fiecare zi așa descoperi ceva nou, și asta m-ar face fericit, că aș deveni perfect.
Când murim o să fim liberi complet din acest corp limitat la 5 simțuri(depășibile, desigur, dar trebuie să știi cum să faci asta)

Nu stiu daca am suporta o viata vesnica. Unii o au scurtă si nu o suporta. Nu este trist sa mori. E doar moarte. Noi asociem moartea cu tristețea, dar asocierea asta e doar in capul nostru. Noi suntem energie iar energia nu se distruge.

Nu, prefer o viata si traita fain decat 10 mii de ani in plictiseala eterna.

Da, suntem o bucata de pamant insa ceva mai mult de atat pentru ca pamantul nu gandeste.

Am mai venit un baiat, Serghei Esenin pe numele lui, care acum vreo suta de ani scria:
"Все мы, все мы в этом мире тленны,
Тихо льется с кленов листьев медь...
Будь же ты вовек благословенно,
Что пришло процвесть и умереть."

In traducerea lui George Lesnea:
"Toti suntem vremelnici pentru veci.
Rar ning fagii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci,
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte."

Nu stiu de ce, mi-e mai aproape Esenin...

Dorinta de a trai vesnic este sadita de Dumnezeu in inima oamenilor.

In Ecleziastul 3:11 scrie:
"a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu."

Ai valoare atat timp timp cat traiesti, in functie de valoarea pe care ti-o oferi sau in functie de ce valoare iti dau cei din jurul tau. Apoi mori si nu vei mai exista. Pur si simplu. De ce sa fie trist? Ce ti se pare trist intr-un ciclu natural?
Arata-mi cu degetul cine si-ar dori sa traiasca o vesnicie. Pe langa faptul ca am fi incapabili, ar fi si dureros. Nu poti trai o vesnicie avand aceeasi intensitate in gandire si in sentimente. Pe langa toate creatile, ciclurile si pasiunile traite, vei avea parte de razboaie, hazarde si trairi de sentimente nu tocmai umane in fiecare zi. Zi de zi... la infinit. Cat de placut este pentru o fiinta sa traiasca atat si in asa fel?
Se iveste si o problema logica: daca traiesti, vei procreea. Daca toti vom trai o vesnicie si toti vom procreea...(continua tu)

Nu este trist, pur si simplu nu mai existi si nu mai esti constient de nimic, de asta trebuie sa pretuim viata si sa o traim.

Pai stai asa ca pamantul moare, nu poti avea vesnicie pe pamant, nici macar in galaxie ca cica se va ciocni cu alta.
Doua teorii mi-au ramas in cap.
Una ca ne-a facut Dumnezeu din nu stiu ce motiv(parerea *personala* e pentru a ne da drept exemplu pentru a vedea cei din Imparatia Lui ce se intampla daca toti au puteri egale sau la intamplare).
A doua cum ca pamantul ne-a creat pentru a evolua si a cunoaste Universul. Pana la urma din pamant ne-am nascut fara vointa noastra.
O vesnicie oricum avem, dar nu stim cum. Totul se transforma, nimic nu dispare.

Cum ar fi sa nu mai murim si sa suprapopulam planeta deja suprapopulata ca mai apoi sa ne injuram fiecare ca suntem prea multi si sa ne dorim sa murim? Ar fi mai placut scenariul asta?

Murim entru ca asta este legea firii. Odata ce ne nastem, stim sigur ca vom muri. Da, suna oribil sa ne gandim ca dupa moarte se sfarseste tot, devenim ingrasamant pentru flori si suntem inconstienti. Tineretea fara batranete si vesnicia pe pamant nu este posibila pentru ca, gandeste-te...Pamantul s ar suprapopula, se nasc altii dar nu mai moare nimeni, si sincer cred ca ne-am plictisi de aceasta viata de pe pamant. Viata cu adevarat vesnica este cea alaturi de Tatal noastru Ceresc. Dupa moarte, sunt convinsa ca nu acolo se sfarseste tot, este doar un nou inceput.

Daca omul este asa de important, de ce dupa ce moare, lumea inca exista. Intr-adevat suntem o picatura dintr-un ocean si la un moment dat ne pierdem si ceilalti ne uita cu timpul. Nu valoram nimic, trebuie sa fim realisti. scopul vietii este supravietuirea, general vorbind.