Dumnezeu decide unde mergem, rai sau iad, prin teorie.
Atunci inseamna ca nu diavolul este cel ce ne chinuie, ci Dumnezeu? Pentru ca daca Dumnezeu nu ne-ar trimite in iad, asta nu s-ar intampla. Deci Dumnezeu "ordona" sa fim chinuiti?
Ordonare:
Cronologică
Nu e chiar așa. Faptele noastre decid unde ajungem. Desigur, Dumnezeu a făcut această lege, dar de noi depinde unde ajungem.
Raiul și iadul sunt diferite de ceea ce cred oamenii. Noi ne gândim la o chinuire fizică, dar asta nu se poate fiindcă sufletul nu e material. Iadul cred că ar fi o chinuire mentală... nu știu cum să zic...
Deci, nu Dumnezeu ordonă să fim chinuiți ci faptele noastre de pe Pământ (în viitor depărtat probabil și de pe Lună, Marte... etc.). El dorește ca toți să ajungem în Rai și nu dorește răul nimănui, dar el trebuie să fie corect.
Răspunde
Tu chiar crezi ca asa si este? Religia e facuta de oameni, nu e rau sa crezi in ceva, eu unul cred in Dumnezeu, dar nu merg la biserica nu nimic, ceea ce va fi dupa moarte nu se stie, chestia asta e inventata de un om, caci orice lucru bun care il faci cuiva este in defavoarea altcuiva, deci nu exista bine si rau ci yig yang, numa daca vezi o persoane gen saraci/ oameni care vand maturoaie sa le dai ceva, eu azi, am facut ceva ce imi tot sta in cap si suna cam asa: azi la usa mi-a sunat o fata sa vanda maturoaies, bineinteles ca imbracata cum se poate si saracuta, dar asa sincera a fost si atata bunatate in vocea ei am auzit si eu i-am zis nu, m-am dus in casa dupa, m-am gandit, am luat 10 lei si am deshis geamu de data asta sa ii dau, dar ea plecase mai departe, din alta parte venea tatal meu, care de mic m-a invatat sa fiu zgarcit, dar eu sunt chiar opusul, si de rusine nu am strigat dupa ea, dupa m-am gandit ce *** putea ea face cu bani, cel mai probabil ajungea la parinti ei care nu cred ca ii chibzuiau mult, sau poate... dar asta e dar gandul asta e ca o zgarietura pe inima, si data viitoare cand imi va batea la usa, sper sa mai bata, am sa revansez, sper, caci ea si-ar fi dorit viata mea, dar eu nu pe a iei, dar totusi eu doresc sa mi se dea, dar nu am dat, deci nici nu cred ca am sa primesc prea mult, caci si karma exista si nu asa ca ceva mistic, pur si simplu daca legi toate firele la cap vei vedea ca totul se leaga, Dumnezeu se zice ca iarta toate pacatele si ca toti ajungem in rai, dar sa fim sinceri, o viata traita la infinit e o clipa, o viata traita cu cronometrul e ceva minunat 
, caci de multe ori facem multe lucruri doar fiindca stim ca maine s-ar putea sa nu mai traim si de acolo prindem curaj sa iubim, fiindca iubirea practic duce la reproducere, care este perpetuarea speciei, deci dragostea este urmarea gandului ca v-om muri + ca daca traiesti numa fericiri, la ce vei mai lucra, ce vei mai face? deci daca ai tot timpu la dispozitie si esti permanent fericit ce mai faci? practic esti mort 
deci noi traim in rai si in iad, omul care isi atinge/incearca scopurile care ii sunt "spuse" de suflet se afla in rai iar cei care practic nu pot sa si le atinga sau sa incerce sunt in iad dupa asteptatrea mantuiturului care de fapt suntem noi/ oameni cu telurile atinse sau incercam sa le atingem de exemplu africani care mor de foame, nu se pot salva pe ei insesi ca nu le permite solul, dar nici americani/europeni/asiatici etc nu mergem sa ii ajutam, cand daca am merge si i-am ajuta am fii cu adevarat oameni nu crestini sau musulmai sau cestio ce, deci in viata sunt importante telurile sa le facem nu numai sa le dorim, dar sa si ajutam, acuma na, sunt bun de gura, dar sper sa ma schimb si eu
Daca dumnezeu este atoatestiutor, inseamna ca stie totul. Deci si ce vom face maine. Sau cand vom muri, etc. Si mai inseamna ca toate deciziile noastre existau inainte ca unviersul sa fie creat, nu?
Da. Am și eu o teorie în care am descoperit că timpul practic nu există, deci Dumnezeu știe tot. Deși știe ce vom face, el ne lasă liberi.
Cum ne poate lasa liber daca el stia, inainte sa ne nastem, e vom face? Daca toate deciziile noastre erau deja luate?
Si daca sa zicem ca ar putea exista liber arbitru in aceste conditii, de ce s-au mai nascut unii despre care el stia ca vor ajunge in iad?
Deciziile nu sunt încă luate... Eu cred că există și universe paralele în care noi suntem în timpuri diferite, dar acțiunile pe care le facem ar putea fi diferite. Dar cum spuneam, el ne-a lăsat liberi să facem ce vrem, dar ne-a și prevenit — ne-a dar și 10 porunci simple. Dacă le respecți ajungi în Rai, iar acestea nu sunt greu de respectat. Fiecare om ajută într-un fel sau altul...
Cum nu sunt luate, daca dumnezeu stie totul? Daca nu ar stii deciziile noastre, din orice univers, inainte sa ne nastem. cum ar mai fi el atoatestiutor?
Trebuie privit, dupa umila mea parere altcumva situatiunea
aca era doar Dumnezeu, si nu lasa si un diavol sa va chinuie, v-ati fi plictisit de moarte! Nu pot concepe ca sa convietuiesc cu ingeri numai! Cum ar mai functiona organele mele 'malcuth'.(Vorba canballei).
Nu Dumnezeu decide! El iti da libertatea alegerii! Spre exemplu tu ales Iadul! Tu insuti te chinui! Dumnezeu te lasa sa faci pe desteptul, tu culegi roadele! Ce e asa greu de priceput?
...şi un mafiot psihopat, care vine la tine cu un cuţit şi îţi spune, că ai dreptul să-i săruţi picioarele şi să-i devii sclav sau să-l laşi să te tortureze la nesfârşit, te lasă să alegi, teoretic. Ai simţi însă că ai avut de ales?
Dar el cel puţin există...şi nu te ameninţă prin basme delirate de mintea unora...
Exact, daca incepi sa faci o logica din invatatura crestina, ajungi sa iti dai seama ca Dumnezeu e mult mai rau decat Diavolul, daca o sa citesti vechiul testament o sa intelegi si mai mult!
Atat Dumnezeu cat si Diavolul nu exista, dar daca ar exista Diavolul ar fi logic vorbind, cel mai bun rau!
Tu daca faci faptele diavolului care te-a ghidat in viata vei avea partasie cu el, ca iadul nu afost creat pentru oameni ci pentru diavol si slujitorilor lui
Păi noi încă (în acest univers) nu am luat încă deciziile... În alt univers paralal probabil că da. El știe ce vom face și de aceea uneori ne ajută.
Iată ce am pățit eu acum o lună:
Am avut un accident dimineața la școală și am mers „de urgență" la spital. Acolo, după vreo oră mi-a venit rândul și după ce am mers la radiografie (cred...) a trebuit să aștept încă vreo 3 ore doar ca să vină medicul să se uite pe „poză" dacă e sau nu ruptă mâna. A fost într-o operație fix atunci în ziua aceea. A venit, s-a uitat un minut și mi-a zis că e OK. Astfel puteam pleca fără să-l aștept și câștigam 3 ore. Apoi am mers la medicul de familie, dar când am ajuns acolo erau doar pompierii acolo. În timpul celor 3 ore a explodat teracota. Nu a murit nimeni, dar dacă medicul nu întârzia mă întorceam în ziua aceea înapoi în spital (de data aceasta rămâneam acolo).
Deci, Dumnezeu știe totul și ne ferește de multe rele.
Nu exista iad sau nu exista Dumnezeu. Alta varianta nu e. Sa fi prea idiot sa crezi ca exista un Dumnezeu iubitor care te chinuie etern in iad pentru niste fapte infaptuite intr-o viata relativ scurta. Deci tu alegi dintre cele 2 variate daca ai putina ratiune. Daca nu, nu ma lua in seama si vezi-ti de doctrinele tale.
Răspunsul nu poate fi decat unul singur: Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni!
Cum este posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar să existe şi nefericire de durată?
Un singur răspuns: nu este consecinţa alegerii Lui şi a iniţiativei Lui, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…
Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…
O veste bună (şi de ce n-ar fi aşa) este aceea că noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri!
Dacă Dumnezeu este văzut ca "Sursă" a existenţei noastre, "Dăruitorul" vieţii, iar viaţa noastră ca "dar" ar fi văzută doar ca o temporară "lumânare" aprinsă, există tentaţia pentru unii să-şi folosească libertatea pentru a fi total "independenţi", pentru a se separa de Creator, de un "Părinte ceresc".
Când "lumânarea" e aprinsă, când "viaţa" îţi inspiră că tu eşti "buricul pământului", există riscul ca cineva să se simtă "dator" să sfideze pe "Dăruitor" şi să "verifice" până la ce "îndepărtare" de "Sursă" (de Dumnezeu) se ţine aprinsă lumânarea, pierzând din vedere că aceasta are un "fitil" limitat...
Finalul vieţii (momentul în care s-a stins lumânarea, aproape sau departe de "Sursă") este şi finalul perioadei în care iei decizii şi te hotărăşti ce alegi (liber şi fără constrângeri). Fără să-şi dea seama, omul a făcut singur "judecata".
Dacă Dumnezeu nu este acceptat a fi prea "impunător" şi "justiţiar", nu este acceptat ca El să penalizeze folosirea greşită a libertăţii de către om, de ce ar pretinde cineva că El ar trebui obligat să "aducă înapoi" în zona de siguranţă şi de fericire (apropierea de "Sursă") pe cel care singur a optat, arogant şi sigur pe el, pentru "debranşare", pentru îndepărtare, şi pentru ignoranţă faţă de El?
Este însăşi respectarea libertăţii omului! (care vrea să fie foarte "ferm" în greşelile sale, aşa probabil cum au vrut şi vor şi "îngerii căzuţi", deşi Dumnezeu i-ar primi înapoi dacă aceia ar conştientiza cu sinceritate gravitatea faptelor care îi îndepărtează moral);
Pentru orientarea şi "Iluminarea" acestei libertăţi umane (pe care Divinul Şi-a impus să o respecte), Dumnezeu Fiul a mers până la maxima umilinţa şi Jertfa pe Cruce…
Libertatea trebuie asumată până la capăt, în încântătoarea cunoştinţă de cauză a veşniciei noastre...
"Cum este posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar să existe şi nefericire de durată?
Un singur răspuns: nu este consecinţa alegerii Lui şi a iniţiativei Lui, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…"
Unde sa parasesc, cum sa-l parasesc daca el cuprinde tot, daca este absolut? Dumnezeu, odata cu libertatea mea de a-mi face de cap, trebuia sa-mi ofere si antiteza(raul, posibilitatea de a ma indeparta de el). Daca el este absolut, el a stabilit limitele, el a facut si stabilt optiunea... Antiteza lui sau indepartarea de el indica raul, adica alternativa oferita de creator pentru a-mi oferi libertatea de a alege, cu alte cuvinte, posibilitatea de a ma indeparta de el. Asta am inteles eu din premisa si rationamentul tau. Ce comncluzie pot trage? Daca am gresit, arata-mi unde.
In Crestinism, ma repet, exista alegerea in cadrul Decalogului.Mi se pare rezonabil si nu vad legatura cu violatorii si santajistii de care ai avut tu parte.
Da, deciziile le luam noi, dar atunci el a creeat pe unii oameni despre care stie ca vor ajunge in iad. ceea ce nu e tocmai frumos si moral, nu?
Daca deciziile mele sunt luate inainte ca eu sa ma nasc, cam ce crezi?
Ba Dumnezeu. Ca ne trimite in iad. Gandeste logic. Cum sa suferi o eternitate pentru ce ai facut intr-o viata scurta. Daca nu ai logica nu ma astept la ceva de la tine asa ca mai bine nu imi mai raspunde ca eu nu o sa imi bat capul cu un om fara ratiune.
Spuneam faptul ca Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni!
Nefericirea de durată nu este consecinţa alegerii lui Dumnezeu Lui şi a iniţiativei Lui, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…
Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…
Iar daca este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului...
Omul, ar putea el păstra în mod continuu calea "îndepărtării"?
Dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor rea… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…
În primul rand, din fericire, sau din pacate, Dumnezeu respectă continuu libertatea responsabila a omului...
-
anonim_4396 întreabă:
13 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
