| Mircea08 a întrebat:

E corect ca un crestin sa fie numit "robul lui Dumnezeu"?

18 răspunsuri:
| DeyCj a răspuns:

Da, este 100% corect, că asta și este un creștin.Un rob(sclav) a persoanei Dumnezeu.

| benny7 a răspuns:

Da! E corect să fie numit "robul lui Dumnezeu"
faţă de cel care alege să fie robul păcatului!

| Mircea08 explică (pentru benny7):

In Vechiul Testament, credinciosii erau robii, respectiv roabele lui Dumnezeu. Iisus ne-a rascumparat din robia Legii pentru a dobandi statutul de fii ai lui Dumnezeu
"Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!
Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos."
(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel – 4/7)
Oare cei ce sunt numiti "robul lui Dumnezeu, sau roaba lui Dumnezeu " de catre mai marii bisericii lor, au ales sa ramana sub Lege si sa nu fie crestini? sa nu fie fii si fiice? De ce accepta asa ceva? Nu stiu ca cei care cred in Iisus sunt fii si fiice a lui Dumnezeu? Nu!, pentru ca nu sunt crestini si nici nu stiu ce inseamna sa fii crestin, chiar daca biserica lor se numeste crestina. A fi crestin nu inseamna a te autointitula crestin, ci inseamna a trai in conformitate cu Evanghelia care este invatatura lui Iisus Hristos.
"Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus"
(Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel – 3/26)

| Mircea08 explică (pentru benny7):

Asa este!

| WarriorsOfJesusLuptatoriPentruHristos a răspuns:

Toti crestinii sunt robi, omul este facut sa se inchine. Exista 2 variante pe care le poti alege. Prima este alegerea de a-i sluji Domnului, a doua este alegerea de a-i sluji lui Satan.

| Mircea08 explică (pentru WarriorsOfJesusLuptatoriPentruHristos):

Ce intelegi prin "a sluji lui Dumnezeu "? stii pe cineva care Il ajuta la treburi? Nu! Nici nu are nevoie de ajutorul nostru, ba dimpotriva noi avem nevoie de ajutorul Lui, si daca ne ajuta inseamna ca ne slujeste? Nu! A sluji lui Dumnezeu (termenul cred ca e gresit tradus) de fapt inseamna a-i respecta poruncile, iar porunca lui este sa fii un om normal! Anormal e sa furi sa ucizi, sa minti, sa urasti etc. Daca minti, slujesti diavolului, daca spui adevarul, slujesti lui Dumnezeu, Dar eu as spune ca FACI VOIA lui Dumnezeu.
A te inchina este o practica religioasa, crestinul se roaga sau multumeste

| DoctorWh0 a răspuns:

Nu. Odata cu nasterea/moartea lui Isus pe cruce, noi nu mai suntem considerati "robi", ci prieteni a lui Dumnezeu/ Isus.

| Mircea08 explică (pentru DoctorWh0):

Nu stiu cum sa explic ...Doar crestinii sunt fii ai lui Dumnezeu, iar acestia sunt extrem de putini, majoritatea au ales sa ramana sub robia Legii. Cei care au facut aceasta alegere sunt obligati sa respecte intru totul Legea, pentru. ca daca nu o respecta face pacat si pacatul duce la moarte.
"Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă".
( Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel – 3/10)
"Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: "Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn".
(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel – 3/13)
Hristos a rascumparat de sub robia Legii doar pe ai lui, iar ai lui sunt cei care traiesc potrivit invataturii Lui adica Evanghelia. Ai Lui nu au pacate pentru ca nu sunt sub Lege, si nu vor fi judecati :
"Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
(Sfanta Evanghelie dupa Ioan – 3/16-18)
"Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă"
(Sfânta Evanghelie după Ioan – 5/24)

| benny7 a răspuns (pentru DoctorWh0):

Considerati e altceva da aşa este!
dar nu e greşit dacă cineva ni se adresează uite robul lui DUMNEZEU!'

| DoctorWh0 a răspuns (pentru benny7):

Nu suntem doar considerati. Suntem prietenii lui Dumnezeu, lui Isus

| DoctorWh0 a răspuns (pentru Mircea08):

Nu stiu cum sa iti explic, dar nu mai este nevoie sa traim ca pe vremurile Vechiului Testament. Nu mai este nevoie sa mergem la preot sa ne spovedim, pentru ca avem acces direct cu preotul suprem, Isus de la noi de acasa.

| Mircea08 explică (pentru DoctorWh0):

Nu ai ce cauta la preot pentru nimic. Tot ce face el sunt ritualuri fabricate de sf. sinod (tot niste preoti). Uite cum e normal sa se faca anumite lucruri :
Spovedania

"Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul.
Căci fiecare îşi va purta sarcina sa."
(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel – 6/4, 5)
Impartasirea

ÎMPĂRTĂȘÁNIE ~i f. 1) Ritual creștin constând în gustarea unor bucățele de pâine (anafură) cu vin roșu sfințite de preot, simbolizând trupul și sângele lui Isus Hristos
( Dictionarul explicativ al lb. romane )
Prin urmare, dupa parerea ortodocsilor, impartasania este un ritual simbolic. Dar sa vedem ce spune Evanghelia :

"Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine."
(Epistola catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel – 10/16, 17)

"Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.
Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel – 11/24-31)

Aceasta este toata taina! Iisus nu le-a dat apostolilor nimic cu lingurita, si nimic simbolic, El a spus, " Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu", nu a spus ca "acesta simbolizeaza trupul meu". El le dadea paine si bautura la cina! De aceea unele religii au un ritual numit corect "Cina Domnului" la care credinciosii mananca si beau, adica se impartasesc cu trupul si sangele mantuitorului. Exista totusi un citat unde scrie clar ca nu la biserica se ia Cina Domnului, ci acasa, de fiecare data cand manaci si bei, asa cum scrie si in citatul de mai sus si in cel ce urmeaza

"Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului; Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată. N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud."
(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – 11/20-22)
Casatoria

"De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup."

(Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel – 5/31)

Despre cum anume se face aceasta casatorie nu este specificat in Evanghelie, este spus doar atat :

"Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer."

(Sfânta Evanghelie după Matei – 18/18)

Nu scrie nici care sunt aceia care pot lega o casatorie, dar totusi este un verset care raspunde la aceasta problema, si la altele care nu sunt neaparat specificate in Evanghelie, si anume :

"Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă."

(Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel – 13/1, 2)

In conformitate cu legile statului, legi pe care un crestin este obligat sa le respecte deoarece sunt date de cei pe care Dumnezeu i-a pus acolo ca sa faca aceste legi si sa vegheze la respectarea lor, cel care este imputernicit pentru a lega o casatorie este primarul, iar dovada acestei legaturi este certificatul de casatorie. Odata ce o casatorie este legata pe pamant ea va fi legata si in ceruri. Desigur, exista si obiceiul, ca pe langa casatoria normala sa se mai faca una religioasa, in fata lui Dumnezeu! Despre casatoria religioasa Evanghelia nu aminteste nimic, si nici nu spune ca oamenii trebuie sa se casatoreasca de doua ori, o data in fata lui Dumnezeu la biserica si o data in fata lui Dumnezeu la primarie deoarece "in fata lui Dumnezeu" ne aflam in permanenta oriunde ne-am afla, inclusiv la primarie. Eu cred ca o casatorie se face la primarie pentru ca asa a randuit Dumnezeu prin "inaltele stapaniri " pe care El le-a pus ca sa ne conduca, " iar cei ce se impotrivesc isi vor lua osanda "

Inmormantarea
E logic ca oamenii sa fie suparati atunci cand cineva apropiat lor moare.

"….Iar bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi au făcut plângere mare pentru el."

(Faptele Sfinţilor Apostoli – 8/2)

Este insa total lipsit de logica, efortul unora de a incerca sa faca ceva bun pentru sufletul celui care a murit pentru a-i usura intrarea in rai. Un om nu se poate sfinti decat in timpul cat el traieste si asta daca el vrea sa faca acest lucru. Daca vrea, cu siguranta ca se va sfinti iar daca nu vrea nu inteleg de ce vor altii sa il sfinteasca obligatoriu, profitand de faptul ca fiind mort nu se poate opune. In timpul vietii de ce nu l-a lamurit nimeni ca e bine sa se sfinteasca? Daca ar fi fost posibila sfintirea dupa moarte acest lucru ar fi fost pe larg explicat in Evanghelie si asta datorita faptului ca era ceva extrem de important, la fel de important ca sfintirea din timpul vietii! Nu scrie insa nimic, si se pare ca nici Iisus nu acorda vreo importanta actului de inmormantare, ca daca ar cosidera ca ar avea vreo importanta inmormantarea, ar fi lasat ucenicul din versetul de mai jos sa-si ingroape propriul tata, ca avea timp dupa aceea sa propovaduiasca Evanghelia

"Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor."

(Sfânta Evanghelie după Matei – 8/22)

Insusi Iisus nu a fost inmormantat cu nici un fel de ritual ci a fost dus la groapa doar de cei apropiati lui, asa cum au considerat ei ca e bine, si au procedat asa in cunostinta de cauza, deoarece e greu de crezut ca apropiatii lui Iisus sa nu stie cum se face o inmormantare. Daca era important ca mortul sa fie ingropat intr-un anume fel, Iisus ar fi invatat pe apostoli cum se face o inmormantare.

Normal, fiecare decide cum anume isi inmormanteaza apropiatii, si asta deoarece toate obiceiurile incepand cu lumanarea pusa la cap si terminand cu praznicile de nu stiu cate zile sunt absolute inutile.
In Evanghelie gasesti TOT CE AI NEVOIE

| Mircea08 explică (pentru benny7):

Daca tie ti-ar spune cineva cismar ti-ar conveni? Nu! si asta pentru ca nu esti cismar. Asa e si cu robul lui Dumnezeu. In mod normal nu trebuie sa spui nimanui ca este rob sau ca este fiu deoarece nu stii. Asta vom afla cu totii dupa judecata de apoi

| benny7 a răspuns (pentru Mircea08):

Pentru mine e o plăcere dacă mă numeşte cineva robul lui Dumnezeu. iar restul sunt toţi coştient sau inconştient robi ai păcatului!*

| benny7 a răspuns (pentru Mircea08):

Si atunci noi ce trebuie să unim cu credinţa noastră?

| Mircea08 explică (pentru benny7):

Nu inteleg intrebarea

| benny7 a răspuns (pentru Mircea08):

Credinţa fără fapte este moartă (Iacov 2:14-26)

| varsanofie a răspuns:

În limbajul biblic, patristic, liturgic si bisericesc, orice crestin este rob al lui Dumnezeu, fie in timpul vietii, fie dupa moarte. Noi stim insa ca acest cuvant, profund pozitiv in spiritualitatea crestina, devine din ce in ce mai incomod in modul de gandire al omului modern, deprins cu termeni mai la indemana, precum „liber", „libertate", „liber arbitru", „liber cugetator" etc.