In ce situatii ati demonstrat ca v-ati iubit aproapele ca pe voi insiva?

M-am lovit cu piciorul de coltul unei mese si pentru a demonstra cat de mult imi iubesc aproapele l-am lovit si pe el.

Trebuie sa demonstram in toate aspectele vietii de la cele mai neinsemnate actiuni, pana la lucruri serioase.Romani12:17-21

Tare faza dragos dar eu as vrea chestii serioase

In situatia in care ma pun in pozitia de lider.

Cam cea ce se numeste in natura ''masculul alfa''

Depinde cat de aproape e, daca e tocmai la capu' satului te doare-n flex si daca ii i-a casa foc.

Niciodată. Și nimeni n-a trăit situații de genul. Altruismul necondiționat și specia umană nu fac bine împreună.

Mai mult la necaz

Cand am fost in locul cuiva la examen la un profesor care trecea doar daca stiai bine nine

Aici e foarte dificil de raspuns. Ce inseamna a iubi? Stim noi sa iubim? Nu sunt adeptul teoriei conform careia actiunile bune si cele rele sunt batute in cuie. Totul e relativ. Ceea ce e bine pentru unul, poate fi daunator pentru altul. Apoi depinde ce urmarim. Cum vedem noi "folositor" si "daunator". Noi suntem foarte subiectivi in ceea ce priveste iubirea. Noi "iubim" "asa cum ne vine". Sunt multe exemple in care manele care isi "iubesc" copiii, le fac mai mult rau decat bine. Dar ele spun ca iubesc si ca vor sa faca tot ce e bine pentru copiii lor. Dar in realitate, ele "iubesc" asa, pentru ca nu pot iubi altfel. Daca cineva vine si le spune ca ceea ce fac pentru copiii lor nu este bine, atunci nu vor fi capabile sa inteleaga si vor continua sa faca rau in continuare. In toate situaiile de acest gen, acea "iubire" vine dintr-un egoism fantastic, nedetectabil la prima vedere.

De cate ori nu ati intalnit intr-o relatie situatia in care cineva ia anumite decizii si actioneaza intr-un anumit fel pentru ca "isi iubeste partenerul" iar partenerul este exasperat pur si simplu de aceste actiuni si nu stie cum sa scape mai repede de ele. Ba unul e prea posesiv, ba prea gelos, etc. toate fiind "din iubire". Problema e ca cel care le produce nici nu-si da seama de asta si nu intelege cum ii poate dauna asa ceva partenerului, cand el/ea incearca sa ii dovedeasca imensa sa iubire.


Acum sa luam un exemplu de-al meu de acum 4 ani: Vad un cersetor pe strada care cere bani. Eu insusi am fost in aceasta situatie, dar nu ma cunosteam pe mine si nici mecanismul care declansa ceea ce a urmat si ceea ce am sa va povestesc. S-ar putea sa para SF ceea ce va spun, dar daca urmariti reactiile din voi insiva, veti vedea ca asa se intampla: Acel om care cerea bani, duhnea a bautura. Primul gand a fost sa nu-i dau bani, ca era logic ca-si va cumpara bautura. Apoi, m-a cuprins o "mila" profunda care a fost mai puternica decat primul gand si care m-a facut sa scot 5 lei din buzunar. In alte cazuri asemanatoare am incercat sa ma observ cat pot de bine pe mine si am ajuns la concluzia ca atunci cand vedeam un cersetor, faceam o asociere subtila cu perioada cand eu aveam nevoie de bani si nimeni nu-mi dadea. Si asta era ceea ce ma facea sa scot banii din buzunar! Iubire? In niciun caz. Eu dadeam bani ca sa "astup" acea perioada a mea. Sa ma simt in siguranta ca acum am. Dar eram convins ca fac asta din iubire si ca il ajut pe cel caruia ii dadeam bani. A trebuit sa invat ca pentru a putea ajuta si iubi pe altcineva trebuie sa ajung sa fiu in stare sa ma ajut si sa ma iubesc obiectiv pe mine insumi. Cand am inteles asta si a reaparut o noua circumstanta (ca avem multe ocazii sa intalnim cersetori in Romania), am inteles ca modul meu de a privi lucrurile nu e unul obiectiv si ca daca ii dau bani sa-si ia bautura nu il ajut cu nimic. Desi imi dadeam seama de asta rational, tot simteam nevoia sa ii dau. A trebui cu multa vointa sa lupt cu mine insumi sa ma opresc sa nu mai dau. Apoi au aparut o groaza de ganduri de genul "dar tu nu stii ce va face cu banii aia, chiar daca miroase a bautura, poate isi ia paine. poate ca Dumnezeu a facut ca sa ti-l trimita in cale pentru ca tu sa ii dai bani." si astfel veneau o multime de ganduri ca sa ma faca sa actionez ca data trecuta.

Vedeti voi, ca noi nici macar nu stim sa iubim, sa ajutam. Noi cand iubim sau ajutam, o facem pentru ca nu putem face altfel. Dar nu stim daca acel ajutor sau acel fel de a iubi al nostru face bine sau rau. Noi credem mereu ca face bine, pentru noi credem ca gandim si ca simtim mereu corect. Astfel facem greseli si cand luam decizii cu privire la noi insine si fata de altii, chiar daca spunem ca "ii iubim".

Din punctul meu de vedere, "a iubi" este ceva foarte departe de noi, la cum suntem in momentul de fata. Mai intai trebuie sa fim capabil sa stim si sa actionam cum e mai bine pentru noi, apoi putem sti cum sa-i ajutam si sa-i iubim si pe altii.

In ce situatii ati demonstrat ca v-ati iubit aproapele ca pe voi insiva?==una este teoria și alta este practica.

Am fost vorbiti de rau de un cuplu pe nedrept. Si fara sa le reprosam nimic, i-am invitat la noi la masa intr-o duminica. Au parut un pic stanjeniti dar am avut grija sa se simta bine si in largul lor.

Niciodata