O întrabare adresată atât ateilor cât și creștinilor.

Observ că mulți dintre voi vreți sa știți cum putem demonstra sau nu că există Dumnezeu.
Orice argument am aduce la faptul că Dumnezeu exista, voi ( mă refer la atei ) o să aduceți un contraargument. Tot timpul se va găsi un contraargument oricum am încerca să dovedim că El există.
Așa că, am să vă spun ceva, nimeni nu poate demonstra că Dumnezeu există, este pură credință, nimic mai mult. Lăsați la oparte Biblia, biserica, și altele, este doar pură credință.

Tot timpul se va găsi un contraargument din partea ateilor, si unul din partea creștinilor, așa că nu mai cereți ^ Demonstrați că Dumnezeu nu există ^ sau ^ Demonstrați că Dumnezeu există ^, aceste întrebări au miliarde de răspunsuri și mai multe contraziceri la răspunsuri și alte întrebări aduse răspunsurilor date.

Păreri?

Asa este,dar ateii au un punct in plus ce poate fi decisiv in aceasta discutie in care ambele tabere par a fi la egalitate. Care este acel punct? Cel ce face afirmatia trebuie sa o dovedeasca ca fiind adevarata. Acesta e acel punct. Cum s-ar zice mingea este in terenul crestinilor, e treaba lor sa dovedeasca ca exista, pentru ca ei sunt cei ce au afirmat. Ein incep "partida", nu ateii, iar daca rateaza, ateii vor castiga.

De ce va pierdeti timpul cu astfel de intrebari? Nu putem trai in armonie unii cu altii chiar daca avem convingeri diferite? Un om daca se simte ca viata lui este mai frumoasa si mai luminata atunci cand crede in Dumnezeu, atunci bravo lui.Aceeasi poveste pentru atei. Orice convingere de a cuiva nu trebuie sa fie litera de lege pentru altcineva.

Agatatul crestinilor de raspunsurile ateilor nu e neaparat ceva rational.

Intreaga gnoseologie se bazeaza la nivel fundamental pe creinta.

De-aia se numeste credinta, nu inteleg de ce vreti sa (va) dovediti ca exista.

Hussky... tu stii ca esti userul meu preferat? 0.0

Aceasta este cearta de vorbe,pe care biblia ne invata sa nu o ducem, este cea ce spune o inteleapta vorba populara; o mie de vorbe doi bani nu fac, ori ce spune un proverb; visele se nasc din multimea grijilor, iar nebunia prostiei, se vadeste din multimea vorbelor.parerea mea? vorbarie multa ce se pierde ca fumul.

Gnoseologia in niciun caz nu se bazeaza pe credinta religioasa. Doar fideismul se bazeaza pe credinta religioasa.

Problema nu consta in controverse ci in felul in care ele sunt purtate. Mintea,judeata,inteligenta,etc., nu se pot dezvolta daca tot timpul ne multumim sa acceptam "adevarul" altora, fara a cauta sa vedem de ce este, sau daca nu, de ce nu este.Partea proasta este insa ca unii, in lipsa unor argumente (pe care macar el sa le creada), foloseste un vocabular suburban, crezand ca in acest fel intimideaza interlocutorul.Altii dau verdicte si nu admit,sub nici o forma, alt punct de vedere sau motivatie. Deci, nu faptul ca ne contrazicem e rau, ci lipsa de consideratie si respect a unuia fata de altul, intr-o astfel de situatie,

Stiintific dumnezeu nu exista, logic, rational nu exista dumnezeu, deci ce argument pot aduce crestini?
argumente demne de o prostie monumentala

Uite eu chiar as fi in stare sa deschid o discutie pe tema acestui subiect si daca nu se ajunge la un consens atunci sa incercam totusi sa facem pace si fiecare sa traiasca cu convingerile lui in pace si sa nu mai fie dusmanie intre atei si crestini. Aceasta discutie are nevoie sa se intample in timp real, deci am sa deschid un fel de chat in care numai noi sa avem acces si acolo o sa purtam aceasta discutie. Rugamintea mea la atei si crestini este sa aiba un comportament civilizat in timpul discutiei, am nevoie de oameni cu adevarat rezonabili si care sa stie sa-si stapaneasca nervii si furia, de asemenea cer si bun simt. Discutia vreau sa fie una pasnica de aceea am nevoie de acest tip de oameni. Care este interesat sa ma anunte prin replay aici sau prin mesaj privat.

Dar nu am specificat! Nu am zis nimic de credinta religioasa.

Toata gnoseologia se bazeaza pe credinta, fie ca e ea religioasa sau nu. Noi nu stim nimic, noi doar credem in diverse notiuni.

Asta e gnoseologie postmodernista. Falsificationismul, care e cea mai acceptata teorie a cunoasterii stiintifice sustine ca putem sti ce e fals si construi teorii care inca nu s-au dovedit false. In fizica si chimie anumite lucruri sunt cunoscute cu certitudine, de ex. ca Pamantul are gravitatie sau ca sangele omenesc are hemoglobina. Poate la nivelul tau intelectual astea sunt credinte, oamenii de stiinta le numesc insa fapte.

Mai e o problema: pentru primii crestini a avea credinta insemna sa ai incredere in Isus ca el te va mantui, adica sa ai incredere in Isus ca persoana. Abia dupa cateva generatii a avea credinta a ajuns sa insemne a crede niste dogme invatate pe de rost, adica a fi de opinia ca ele sunt adevarate. Deci credinta apostolilor n-avea nimic in comun cu a accepta niste asertiuni dogmatice. Este o denaturare a mesajului lui Isus si al apostolilor sa crezi ca adeziunea la dogmele corecte te va mantui. Ca atare, crestinismul autentic nu are nimic de-a face cu credinta in sens gnoseologic.

La ora actuala nu exista argumente destul de solide care sa ateste sau sa infirme existenta lui Dumnezeu. Tot ce putem face noi este sa speculam pe baza acestui subiect fara sa ajungem la vreun consens.

Nu sunt de acord cu acest lucru. In primul rand tu generalizezi credinta, care in realitate este ceva personal. Fiecare om are o alta idee, o alta credinta. Nu poti sa categorizezi "credinta apostolica", "credinta actuala", "credinta in dogme".
Apoi ai spus "crestinismul autentic nu are nimic de-a face cu credinta in sens gnoseologic" ceea ce e gresit. Totul are legatura cu credinta gnoseologica pentru ca tot ce stim noi exista pentru noi deci tot ce stim noi putem spune metaforic ca exista prin noi.