Păcatul este un act, un fapt, un cuvânt, un gând sau o omisiune de a face bine atât mie, cât și celor din jurul meu, dar cum de zic anumiti oameni religioși că masturbarea este un păcat?
De ce masturbarea ar fi un păcat, nu imi face bine masturbarea?
Daca imi face rau sanatatii e lesne de inteles ca e pacat, dar daca nu atunci consider ca e un alt mod de a manipula oile religioase.Voi ce parere aveti?

Ma rog, la evrei Talmudul se numeste "Tora Orala" adica un fel de Biblie transmisa oral. Bine, asta e doar o fictiune, dar e credinta lor.

In taoism, hinduism, si in alte traditii mastur/area nu este vazuta bine.Cand are loc intre un barbat si o femeie Yin si Yang care se iubesc se produce un schimb de energie benefic.
Cand se face cu un personaj imaginar, corpul este devitalizat psihic si fizic. Energiile se refac cam dupa 3 zile.
Deocamdata medicina moderna este in urma cu 1000 de ani.Pentru o raceala s-au blocat, exista sute de boli incurabile, cauza nr 1 a mortalitatii in lume sunt erorile medicale, firmele farmaceutice alearga doar dupa profit.
De ce crezi ca lumea este plina de anxiosi si depresivi?

Avem un user expert in asa ceva doctoranus sau ceva de genul care si-a petrecut jumatate din viata cautand studii "stiintifice" care slavesc mastur/area.Probabil facute tot de soareci de laborator prinsi cu munca carora le-a fost greu sau nu au fost aceptati de vreo femela din rasa lor.

E un pacat deoarece actul sexual a fost facut de Dumnezeu cu un anumit scop intr-o anumita paradigma. Actul sexual isi trage semnificatia si importanta din faptul ca reprezinta culminatia iubirii trupesti dintre soț și soție. Când aceasta ordine naturală este răsturnată de catre om prin diverse abuzuri aceasta reprezinta un pacat.

Dar stii ce înseamnă de fapt păcat? Păcat înseamnă, literalmente, "ratarea țintei". E ca și cum ai trage cu arcul la țintă. Când nimerești ținta ești în conformitate cu ordinea naturală și divină. Când ratezi ținta păcătuiești.
Ținta actului sexual este iubirea trupeasca între soț si soție. Orice altceva înseamnă ratarea țintei.
Sper că ai înțeles. Daca ai întrebari si mi le pui cu bun simt iti raspund cu drag la ele

Ce este spiritul?
Mă asteptam sa pui aceasta intrebare. Si e o intrebare buna.
Spiritul e ceea ce esti cu adevarat. E partea cea mai launtrica din tine. De aceea e si greu de observat, dar uneori iasa bine in evidenta. Cei mai multi cred ca sunt un cumul de emotii gînduri si vointa, dar acestea sunt caracteristicile sufletului. Insa un spirit liber se foloseste de gîndire si emotii ca sa isi trăiască viata. Cel mai adesea, gindirea si emotiile guverneaza spiritul, il conduc, acesta fiind legat de ele, el fiind prea slab ca sa le conduca. De ce e slab, ti-am dat un exemplu deja. Cauzele pot fi multe. In general, gindirea si emotiile au nevoie de mișcare, de trairi intense. Spiritul e la polul opus, ca sa devina puternic, ca sa iasa in evidenta, are nevoie de liniste. Trebuie sa te opresti in viata ca sa iti descoperi spiritul, ca sa il faci sa fie puternic. De aceea călugării si ascetii se retrag in liniste si singurătate.
Caracteristicile spiritului sunt intuitia, comuniunea si constiinta.
Intuitia nu e doar atunci cand intuiești ca se va întîmpla ceva, chiar dacă toate din jur iti spun ca nu e asa. Intuitia e si atunci cand, intr-o relatie, reușești sa fii "pe felie" cu partenerul tau. Să îl "simti", sa percepi nevoie lui dincolo chiar si de ce iti spune sau arata. Intuitia inseamna sa prinzi realitatea ascunsa a lucrurilor, adevarata realitate.
Comuniunea e comunicarea, e posibilitatea de a pune impreuna. Nu exista relatie fara comuniune. Dacă noi comunicăm aici, o facem datorita spiritului. La nivel de gind sau emoție, comunicarea poate fi superficiala, vorbesti, dar simti ca nu esti ascultata, parca vorbesti in gol uneori, dar niciodata nu e asa la nivel de spirit. Cînd vorbesti, daca e la nivel de spirit, simti, stii ca esti ascultata, simti ca poti comunica cu adevarat. Si uneori nici nu ai nevoie de cuvinte.
Iar constiinta e cea care determina ce e bine si ce e rau. Cu cit e spiritul mai viu, mai puternic, cu atit e si ea mai vie, cu atit te vezi mai bine cum esti in realitate. Poti avea probleme cu ea. Dacă tot treci peste ea, ea se estompează, moare, si atunci ti se pare doar ca stii ce e bine si ce e rau. Ai impresia ca totul e bine, dar poti avea aceeasi impresie intr-o camera întunecoasa. Pina aprinzi lumina si vezi gîndacii si șobolanii ce se ascund in ea. La fel e si cu constiinta. Odata luminată, iti descoperi proprii gîndaci si șobolani ce se ascund in suflet.
Sper ca m-am facut inteles. Nu e o intrebare usoara. E greu de definit spiritul. Dar sper ca ai inteles cit de cit.

"In taoism, hinduism, si in alte traditii mastur/area nu este vazuta bine."
Nu există mențiuni în scripturile hinduse, budiste, coran, biblie din care să reiasă că mas/turbarea ar pângări puritatea sexuală sau e un pacat.
A căuta plăceri trupești este condamnat doar la cei care se dedică practicării castității.

"Cand are loc intre un barbat si o femeie Yin si Yang care se iubesc se produce un schimb de energie benefic.
Cand se face cu un personaj imaginar, corpul este devitalizat psihic si fizic. Energiile se refac cam dupa 3 zile."
Aceasta este o concepție taoistă și pare să se refere la pornografie, nu la mas/turbare.
În orice caz, nu sunt de acord cu ideea că în timpul actului sexual între doi parteneri există un schimb benefic de energie și la mas/turbare nu.

"De ce crezi ca lumea este plina de anxiosi si depresivi?"
Mulţi oameni suferă de tulburări de anxietate şi de depresie simultan, există o mare suprapunere între ele.
Cauzele depresiei sunt foarte variate sau, mai degrabă, necunoscute, precum și anxietatea.
În opinia mea, anxietatea sau depresia sunt una și aceeași boală, doar faptul că se suprapun îmi dă un semn că sunt.
Dacă există mici diferențe între ele, este probabil pentru că oamenii sunt expuși diferit la mediu, prin urmare boala se metastazează și nu o mai recunoaștem.
De asemenea, în opinia mea, consider că boala nu are o natură genetică, ci mai degrabă una care se declanseaza in copilărie.

L-am cunoscut pe acest doctor acum un an și mi-a lasat o impresie bună la început, apoi rea și apoi bună.
Eu, anxietatea, sunt si bipolara.
Am avut câteva discuții cu el în lumină pe unele subiecte religioase, ultimul a rămas în întuneric din cauza bolii mele.
Acum este din nou lumină și nu știu cât va dura, pentru că în orice înțelept există un pic de întuneric, un pic de Yin.
Nici acum nu știu dacă este sau nu păcat să-ți pierzi viața învățând din ea ca doctorandus sau să o câștigi trăind-o.

@badpanda: 97% din barbati sunt sau au fost onanisti. Si 80% din femei.

Daca un barbat pretinde ca nu practica deloc onania, ori are harem, ori e impotent, ori e altceva necurat la mijloc (de ex. e mincinos patologic sau speriat de bombe sau spalat pe creier).

Hai sa o luam metodic: etimologic, cuvantul "pacat" provine de la cuvantul grec "pacatos" care inseamna "ceea ce desparte", asadar pacatul este orice lucru care desparte de Dumnezeu. Traim in fire cazuta si in afara lucrarii spirituale despre care ne invata biserica (rugaciune, post, spovedanie etc.) si in afara lucrarii faptelor bune, o groaza de cuvinte, ganduri, fapte etc. sunt pacate. Problema nu e ca avem pacate in sine (toti avem o caruta), problema e cand omul se crede impecabil si refuza tratamentul (atunci omul seamana cu un om bolnav care nu vrea sa isi ia pastilele, iar consecinta fireasca e aceea ca boala avanseaza). Cat despre mastur_bare, exista cateva probleme. Prima e aceea ca e o forma de comportament adictiv (cauta compulsive masturbation si o sa vezi despre ce e vorba). Un lucru bun nu poate produce consecinte nefaste asupra fiziologiei sau asupra psihicului, pe cand masturbarea in multe cazuri devine o forma de dependenta si persoana respectiva nu se mai poate lasa (adica e o forma de drog psihologic). In al doilea rand, masturbarea depleteaza organismul de diferite substante, da peste cap nivelurile de testosteron (care nu mai urmeaza modalitatea de distribuire fireasca, ci capata oscilatii anapoda - cand e prea mult, cand scade brusc etc.), coreleaza cu diferite comportamente nocive (adictie de pornografie, consum de alcool si de droguri etc.), produce generare de oxitocina, serotonina si dopamina (de aici: adio liniste, adio capacitate de contemplare, scade posibilitatea cunoasterii de sine etc. etc.), depleteaza acetlicolina, pe termen lung creste nivelul de cortizol si coreleaza pozitiv cu diferite afectiuni psihologice (depresie, stres, anxietate etc.), afecteaza nivelul de energie al organismului (si prin asta modifica intreg metabolismul) si tot asa. Nu mai spun ca acum 50 de ani nivelurile de testosteron erau mult mai mari (oamenii se masturbau mult mai putin ca azi), pe cand astazi barbatii abia daca mai au testosteron cat sa urce scarile (s-au facut studii pe tema asta, iar rezultatele au fost aproape socante). Astea sunt doar cateva probleme; in realitate lista e mult mai lunga. Oricine vrea sa vada pe propria piele daca masturbarea e sau nu nociva, poate face un experiment simplu: sa stea o luna fara mastur_bare si o sa vada cum se va simti dupa aceea fata de cum se simte acum. Daca nu poate sta o luna fara mastur_bare, e clar ca e o forma de adictie, asa incat deja si-a dat raspunsul despre cat de "bun" e acest comportament: e atat de "bun" incat te transforma intr-un sclav si iti epuizeaza organismul.

Adictia de onanie este un diagnostic care nu se poate pune si nu exista. Adica nu exista in DSM-5, ICD-10 si ICD-11, ca atare nu este recunoscut nici de breasla medicala, nici de companiile de asigurari medicale.

Iar ideea ca testosteronul scade de la onanie este delir mistic. Dimpotriva, cine are testosteronul ridicat practica mai mult onania, iar prin asta nu-i scade nivelul de testosteron, ci ramane ridicat.

Vezi https://www.medicalnewstoday.com/articles/325418#masturbation-and-sex-drive

https://www.healthline.com/health/masturbation-and-testosterone

https://theconversation.com/......iew-157701

Bine, vă voi pune câteva întrebări, chiar daca ele vin intarziat, dar trebuie să fiți conștient că acestea sunt niste întrebări directe, așa că nu vă gândiți la asta ca la un ne/bun simț.
Nici nu știu dacă ești o persoană religioasă, adică o persoană căreia îi pasă mai mult de religia sa și mai puțin de Dumnezeu, adevăr și dreptate, că dacă aș ști, nu te-as întreba de la început.
Sper că ai fost cinstit când ai spus că vei răspunde cu amabilitate la întrebările mele, chiar dacă ar pune un dop.

"E un pacat deoarece actul sexual a fost facut de Dumnezeu cu un anumit scop intr-o anumita paradigma."
Unde sau în ce loc din Biblie se spune clar că actul sexual se face numai în timpul căsătoriei?
Și apoi putem discuta pe baza sursei.

"Actul sexual isi trage semnificatia si importanta din faptul ca reprezinta culminatia iubirii trupesti dintre soț și soție. Când aceasta ordine naturală este răsturnată de catre om prin diverse abuzuri aceasta reprezinta un pacat."
Aici va contrazic, nu pentru că am ceva de-a face cu dta, ci pentru că nu există iubire trupească aici, există doar plăcere trupească.
Dacă nu puteți separa cei doi termeni, subiectul nostru despre mas/turbare este aproape terminat la punctul G.

În ceea ce privește eșecul prin a rata tinta în asociere cu păcatul, este pentru prima dată când o astfel de idee îmi este adusă în atenție, idee care provine probabil mai mult din lipsa argumentelor, deoarece acest raționament poate fi aplicat și acelui om care ratează ținta bună considerând-o rea.

Cristi, te cunosc de ceva timp, vreau sa spun ca am mai vorbit noi in spiritul religios, dar pe un alt cont, și până la urmă am devenit prieteni, dar o prietenie falsă, pentru că prietenia adevărată este atunci când ești de acord cu principiile mele si eu cu ale tale, dar ceea ce vreau să spun cu adevarat este că nu-ți pun degeaba astfel de întrebări, te întreb cu condiția să gândești mai mult, să fii mai deschis la minte cu lumea, să înțelegi de ce este atât de greu pentru un nereligios sa accepte ideile tale religioase.
Spre rușinea mea, am fost la fel de religios ca tine, ca Pavel, dar și mândru, pentru că atunci când ești în religie, consideri ca ce spui tu are valoare de adevar, pentru că religia ta ii da valoare acelui adevar, dar nu este așa.
M-am smerit in mandria mea si in ideile tuturor oamenilor, de aceea sunt unde sunt, fara religie si cu principiile care imi apartin.

Acum despre sufletul uman.
Știința, până în prezent, nu știe cu ochiul și cu mintea ei ce este sufletul, cu atât mai mult originile sale, de ce ai fi tu acela care ar cunoaste despre suflet?
A cunoaște înseamnă a înțelege acel lucru, a-l identifica și a-l demonstra prin instrumente că acel ceva/cineva există.
Și nu degeaba spun aceste lucruri, deoarece in Biblia voastră, care este pe raft, prăfuită din cauza religiei, sufletul e definit ca "o lumină care pătrunde până la fundul intestinelor", așa că, cu alte cuvinte, avem înțelegerea acelui lucru, a acelui suflet, că este o lumină, dar intelegerea provenita dintr-o carte si nu de stiinta empirica.
Acum, știința este pe sfârșite, se observa din tumultul cunostintelor, plus ca in Biblie spune că cunostinta va pieri și va rămâne doar iubirea, si pentru ca este pe sfarsite stiinta, s-a adeverit si că Biblia, care a fost scrisă de oameni înțelepți, credincioși și nereligioși, la fel ca si celelalte cărți credincioase (ex.scripturile hinduse, Coranul și alte filozofii), avea dreptate, deoarece s-a descoperit că locuiește cu adevărat în noi o lumină, o lumină de intensitate mica, invizibilă pentru ochiul uman și descoperită doar cu microscopul, care este biofotonul.
Dar de la înțelegerea acestui fapt, a acestui lucru, suflet sau lumină, până la a ne convinge, fără dovezi, că această lumină/suflet este nemuritor și că trece într-un ținut luminos, probabil printr-o gaură neagră care aspiră chiar și lumina soarelui, adică lumina din care suntem noi făcuți, se numește patos de religiei, de credinta oarba, iar omul nu ar trebui să fie călăuzit de o astfel de credință, pentru ca asta ar insemna ca acel om sa fie irational, prost si credul, ceea ce nu iti doresc si nu doresc nimanui, mai mult pentru ca prostia ne face sa suferim, si pe buna dreptate de intelepciune.
Eu nu zic sa nu fii prost, pentru ca sunt si eu prost ca tine, dar in ascuns si nu in vazul oamenilor, pentru ca oamenii se bazeaza pe ce se cunoaste acum, nu si pe ce se va cunoaste in viitor.

"Nici nu știu dacă ești o persoană religioasă, adică o persoană căreia îi pasă mai mult de religia sa și mai puțin de Dumnezeu, adevăr și dreptate"

De ce prin persoana religioasă înțelegi persoana care îi pasa mai mult de religie decat de Dumnezeu și adevăr?
Eu n-o văd așa. Deloc. Religia este sistemul ordonat prin care omul interacționează cu lucrarea lui Dumnezeu. Mie îmi pasă de Dumnezeu și de adevar in primul si-n primul rand. Asta ma duce la a cauta religia adevarata si in consecinta plenitudinea cunostiintei de Dumnezeu.

Cat despre Biblie. In primul rand vreau sa te atentionez sa nu ai un mod protestant de a te raporta la creștinism. Biblia nu este totul. Biblia este fundația felului in care trebuie sa gandim creștinismul, iar plecand de la fundatie trebuie ca tu sa fii in stare sa dezvolti si sa intelegi ce vrea Dumnezeu de la tine. Acestea fiind zise e clar ca in Biblie suntem atentionati impotriva imoralitatii sexuale, impotriva desfranarii in general. Trebuie sa intelegi spiritul, nu litera. Daca ne blocam la litera suntem ca fariseii care n-au inteles nimic.

"Căci voia lui Dumnezeu aceasta este, sfințirea voastră: să vă feriți de desfrânare;
4. fiecare din voi să știe să-și stăpânească trupul în sfințenie și cinste,
5. nu în patima poftei - așa cum fac neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu"
(Tesalonicieni 4)

Alt exemplu vine din Evanghelie unde Hristos ne atentioneaza ca cine s-a uitat cu ganduri de desfranare la un om a si comis un pacat in inima lui. Masturbarea e imposibila fara ganduri de desfranare deci automat e un pacat.
"18. Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va face omul este în afară de trup; dar cel ce se desfrânează, păcătuiește în trupul său.
19. Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Cel ce este întru voi, Cel pe care de la Dumnezeu Îl aveți?; și că voi nu sunteți ai voștri?"
(1 corinteni 6)

Desfranarea a fost intotdeauna inteleasa ca o activitate sexuala in afara casatoriei. De asta ea e diferita de adulter, care este o activitate sexuala cu altcineva decat soțul sau soția ta.
Toate aceste concepte ne spun un lucru: relatia trupeasca dintre barbat si femeie a fost facuta pentru soț și soție. Nu pentru iubit si iubita (asta e desfranare) si nu pentru un soț și o femeie straina (asta e adulter).

"5. Prin urmare, ucideți mădularele voastre cele pământești: desfrânarea, necurăția, patima, pofta cea rea și lăcomia - care este închinare la idoli -,
6. din pricina cărora vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării"
(Coloseni 3)

"În ceea ce privește eșecul prin a rata tinta în asociere cu păcatul, este pentru prima dată când o astfel de idee îmi este adusă în atenție, idee care provine probabil mai mult din lipsa argumentelor"

Nu provine din lipsa argumentelor deoarece în primul rand nici nu intentionam sa fie un argument. Ci voiam sa te ajut să înțelegi păcatul. Ca sa intelegi de ce X sau Y este pacat trebuie sa intelegi pacatul in sine care este ratarea țintei. In al doilea rand, atat cuvantul grecesc Hamartia cât și cuvântul ebraic Hata înseamnă literalmente a rata ținta. Aceste doua cuvinte provin din arta tragerii cu arcul, dar aceleasi cuvinte au fost folosite si pentru a desemna ideea de păcat. Astăzi ai aflat ceva nou

"deoarece acest raționament poate fi aplicat și acelui om care ratează ținta bună considerând-o rea"
Există o singură țintă bună, adevărată. Daca tu ca om refuzi sa o vezi, sau pictezi alte ținte, sau trișezi în alt fel, sau esti sub influenta alcoolului si vezi 2 sau 3 ținte în loc de una singura e problema și vina ta.
Dacă tu consideri ținta bună ca fiind rea atunci ai o problemă de percepție sau înțelegere, dar asta e cu totul o alta discutie si nu vreau sa despicăm firul în patru.

"De ce prin persoana religioasă înțelegi persoana care îi pasa mai mult de religie decat de Dumnezeu și adevăr?
Eu n-o văd așa. Deloc. Religia este sistemul ordonat prin care omul interacționează cu lucrarea lui Dumnezeu. Mie îmi pasă de Dumnezeu și de adevar in primul si-n primul rand. Asta ma duce la a cauta religia adevarata si in consecinta plenitudinea cunostiintei de Dumnezeu."

Adevărul îl putem găsi peste tot, adevarul nu e doar intr-un loc, intr-o religie, nu e numai în Biblie (pentru a nu considera că am un mod de gândire protestant), îl putem găsi în știință, într-o poveste de adormit copii, în Coran, Vede și alte filozofii, într-un film, aici în conversația noastră etc.
Este dificil să afli adevărul, dar dacă ai o minte ascuțită și o inimă mare, niciodata una fara cealalalta, îl vei găsi, dar imprastiat.
Există aproximativ 10.000 de culte creștine în întreaga lume, câteva recunoscute oficial, și toate pretind că au dreptate, deși prin excludere dreapta ar trebui să rămână doar unul sau nimic.
Pentru mine, va spun, a fost nimic.
De ce văd religia ca pe un obstacol în calea Adevărului?
Pentru ca am fost religioasa si stiu cum e sa fii religios.
Pentru că este zona de confort și, după cum știm bine, confortul este prietenos cu fobia, fobia cu mania și mania cu lipsă de gândire critică.
Vezi și https://www.redbull.com/ro-ro/iesi-din-zona-de-confort
Pentru că am trăit și am văzut mai mulți oameni religioși decât persoane nereligioase care nu iubesc, chiar dacă spun că iubesc, rasiști, chiar dacă știu că Isus a stat la masă cu curvarii și păcătoșii, mincinoși, idolatri, răufăcători, lăudăroși, se pare că chiar și la dta există un pic de laudă în fraza „Azi ai aflat ceva nou happy", și multe altele...

"Căci voia lui Dumnezeu aceasta este, sfințirea voastră: să vă feriți de desfrânare;
4. fiecare din voi să știe să-și stăpânească trupul în sfințenie și cinste,
5. nu în patima poftei - așa cum fac neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu"
(Tesalonicieni 4)

Așa cum i-am spus si unui alt utilizator, desfranarea este actul de a se deda destrăbălării, depravării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare.

"Alt exemplu vine din Evanghelie unde Hristos ne atentioneaza ca cine s-a uitat cu ganduri de desfranare la un om a si comis un pacat in inima lui. Masturbarea e imposibila fara ganduri de desfranare deci automat e un pacat."

Vă înșelați, nu a fost vorba despre desfranare acolo, ci despre preacurvie, ceea ce înseamnă că se aplică numai celor deja căsătoriți.
Si nu, masturbarea este posibila si fara ganduri pornografice.

"18. Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va face omul este în afară de trup; dar cel ce se desfrânează, păcătuiește în trupul său.
19. Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Cel ce este întru voi, Cel pe care de la Dumnezeu Îl aveți?; și că voi nu sunteți ai voștri?"
(1 corinteni 6)

Aici e cu referire la impuritate.
Cei care practică adulterul obișnuiesc să practice poziții nenaturale, să se aventureze în practici murdare care, în cele din urmă, va spurca Locul Sfânt, trupul omului.
Tot Pavel mai zice intr-un loc "Nu știţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos și voi face din ele mădulare ale unei curvë? Nicidecum!"
Curva a fost întotdeauna văzută ca fiind purtatoare de boli, motiv pentru care oricine s-ar fi atins de ea s-ar fi atins si de necuratia ei, si aici vorbim de bolile cu transmitere sexuală si cele care tin de igiena precara.

"Desfranarea a fost intotdeauna inteleasa ca o activitate sexuala in afara casatoriei. De asta ea e diferita de adulter, care este o activitate sexuala cu altcineva decat soțul sau soția ta."

Preacurvia este acelaşi lucru cu adulterul, iar curvia cu desfrânarea.
Curvia sau desfranarea nu este orice activitate, ci una necumpatata, dedata simturilor, egoista din fire, necurata.
Daca imi permiteti, subiectul nostru principal nu avea in vedere dependența, care eu o consider pacat, și, mai mult, nu avea in vedere relatia.
Desfrânarea este păcatul sexual în genere, referindu-se la orice fel de RELATIE sexuală imorală (orice relaţie sexuală în afara căsătoriei)

"5. Prin urmare, ucideți mădularele voastre cele pământești: desfrânarea, necurăția, patima, pofta cea rea și lăcomia - care este închinare la idoli -,
6. din pricina cărora vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării"
(Coloseni 3)

În acest caz, le recomand și persoanelor căsătorite, pentru că nu specifică.

"Ca sa intelegi de ce X sau Y este pacat trebuie sa intelegi pacatul in sine care este ratarea țintei."

Se pare ca dvs ati ratat mai multe tinte, fara suparare.

Asociatia Psihiatrica Americana a refuzat propunerea de a considera dependenta sexuala ca fiind o boala psihica, insa hipersexualitatea poate fi cauzata de unele afectiuni medicale sau tratamente medicamentoase. In cele mai multe situatii, cauzele compulsiei sexuale nu pot fi identificate.
Boli mentale precum tulburarea de personalitate borderline pot degenera in hipersexualitate.
Sa zicem ca dependenta sexuala nu e o boala, dar cum explicați nivelul ridicat de testosteron la unii și scăzut la alții?
După părerea mea, una dintre cele două categorii are ceva în neregulă cu creierul.

"Adevărul îl putem găsi peste tot, adevarul nu e doar intr-un loc"

Sunt de acord că adevărul îl putem găsi peste tot, dar conteaza și în ce doză îl găsim. Poate într-o filozofie sau religie o sa gasesti fragmente minuscule de adevăr într-o mare de nonsens în timp ce în altă filozofie sau religie vei găsi adevărul în toată plenitudinea lui. Daca ai fost atentă am zis "plenitudinea cunostintei lui Dumnezeu". Plenitudine înseamnă întreg, nu doar fragmentar. Nu vreau o religie care imi da doar fragmente de adevar si sunt sigur ca nici tu nu vrei asta. Imagineaza-ti sa te duci sa cumperi o sticlă de vin, dar in acea sticla sa ai 99% apă si 1% vin. Nu cred ca ti-ar conveni, nu?

Și nu, religia nu e deloc un comfort. Ba din potrivă, confortabil e sa n-ai nicio loialitate, sa poti sa accepti orice idee posibila fara sa ții de un sistem. Asta e comfort. Religia e un sistem ordonat, iar ordinea e dificil de menținut. Dar cine zice că adevărul nu se află într-o singură religie? Nu poți dovedi că nu-i așa.

Consider ca mi-ai facut un compliment facindu-ma prieten. Chiar daca "fals" . Ma bucur, pentru ca asta dovedeste respectul ce ni-l purtam, indiferent de ceea ce credem fiecare in parte. Si consider ca asa e normal, respectul trebuie sa primeze. Doar o singura persoana de aici m-a considerat prieten, si a fost un prieten, caci a venit la mine cand am avut nevoie de mai mare ajutor, cu toate ca la Religie ne bateam la cutite pe ce credeam fiecare, si acela a fost fostul Kronstadt. Sa nu imi spui ca esti el . Username-ul il ai de fata, dar te exprimi ca un baiat.

Prietenie falsa? Eu nu cred ca exista, asa cum tu ai exprimat-o. Ar insemna ca exista o doza serioasa si intre mine si sotia mea, pentru ca si cu ea am destule puncte care nu le avem in comun. Si pe unele le discutam la nesfirsit, cum ar fi despre verdele turcoaz, ea sustine ca e albastru, eu sustin ca e verde . Eu cred ca prietenia nu tine neaparat de principii. Da, e ideal sa le pui impreuna, sa mergi pe aceeasi cale, dar mai fain e sa te zbati pentru a le pune si sa reusesti. Stiu asta de acasa. Si in crestinism ideea e aceeasi. Intotdeana cand am avut un dusman, l-am considerat prietenul meu, dar, sentimentul ce il purtam era mai mult decat prietenie, era ceva cu totul special acolo. Si nu din porunca de a imi iubi dusmanii, era si aceea, dar era determinarea datorita faptului tocmai ca ma dusmanea. La urma urmei, dragostea e o chestiune de vointa, nu numai de sentiment. Deci, daca pot sa consider prieten pe dusmanul meu, de ce nu as considera pe cineva cu care port o discutie, chiar si in contradictoriu, mai ales daca ii apreciez inteligenta, spiritul de observatie, sau alte calitati? Nu acestea sunt mai importante, pentru ca ne definesc ca persoane, decat "simpele" discutii avute? Cind privesti la ele, la calitati, nu se poate sa nu iubesti omul, sa vrei sa ti-l faci prieten, chiar daca gindeste total diferit fata de tine. Trist e ca multi se uita doar la defecte. Mai ales cand e vorba de pareri diferite.

Despre suflet, stiu, pentru ca am invatat destule in 30 de ani de cand il studiez. Am unul, pe al meu, si pot sa il intorc pe toate partile, ceea ce am si facut deja de nenumarate ori. Ideea e ca, in orice relatie intri, daca nu functioneaza ceva, ai doar trei posibilitati sa descoperi unde e buba. Fie e la pesoana cu care esti in relatie, fie e la tine, fie e dinafara. In relatia cu Dumnezeu lucrurile sunt si mai simple. Pe cele din afara le recunosti aproape imediat, la Dumnezeu nu se pune problema de greseala, deci ramii doar tu in ecuatie. Daca ceva nu merge, si nu stii de ce, ghici unde e problema! Astfel ca, stiind aceste lucruri, cand ceva nu a mers, cand ceva a fost nelalocul lui, si nu am stiut, bietul meu sufletel a fost intors si pe fata, si pe dos, si in toate pozitiile ca sa vad unde e problema, caci, apropierea de Dumnezeu, descoperirea Lui nu e tocmai simpla, dar intotdeauna, mai devreme sau mai tirziu, am descoperit unde e buba. Eu unul m-am cam lecuit de "ie-te-te de ce sunt in stare!", pentru ca imi dau seama ca oricind, fara sustinerea lui Dumnezeu pot cadea in ridicol, sau de "nu sunt bun de nimic", pentru ca oricind, cu sustinerea lui Dumnezeu pot fi in stare chiar si de fapte angelice. Si cam asta e sufletul uman, e in stare de cele mai abominabile lucruri, dar si de cele mai marete realizari. Sau, cum imi place sa zic, in fiecare din noi locuieste un inger si un demon, si viata noastra depinde de cui ii dam acces sa o intretina. Daca vrei sa stii ceva despre suflet, intreaba-ma !

Nu poti dovedi empiric sufletul. Nu il poti pune in eprubeta. Daca vrei sa il dovedesti, ai nevoie de alt instrument. De aceea eu mereu zica ca ateii tocmai aici gresesc, ca incearca sa foloseasca instrumente gresite pentru a descoperi ceva ce nu poate fi dovedit empiric, dar poate fi dovedit in alte moduri. Cum poti afla ca o fata vrea sa isi puna sufletul pe tava inaintea ta? Ca s-a indragostit de tine? Ar fi o nebunie sa incerci asta empiric vorbind. Oricit i-ai studia lacrimile ce le are in fiecare seara pentru ca tu nu o bagi in seama, fie la microscop, fie compozitia chimica, nu ai realiza nimic, nu ai descoperi nimic, pentru ca sufletul acela nu tine de aceste lucruri. Adevarul e ca crestinismul, religia, contine o doza serioasa de misticism, misticism in sens bun, nu asa cum cred unii ca ar fi. La urma urmei, si in Biblie se spune ca Dumnenzeu sade intr-un intuneric de necuprins. La asta se refera, la incapacitatea noastra de a diseca sufletul, sau tot ce tine de lumea spiritului, de cea imateriala. Pentru ca, daca reusesti sa te intorci in tine insuti, acolo Il vei gasi pe Dumnezeu, zic credinciosii ortodocsi, si nu sunt departe de adevar. Intoarcerea la El e intoarcerea in tine insuti, cunoasterea Lui incepe cu cunoasterea ta personala. Pentru ca daca nu stii cine esti, nu iti cunosti greselile care te tin departe de El, nici nu Il vei descoperi. Totul incepe de la tine, de la sufletelul tau. Cineva zicea ca orice credincios traieste un paradox, el trebuie sa fie altruist, incit sa uite de sine in favoarea celorlalti, dar, totodata trebuie sa fie suficient de egoist incit sa priveasca la el pentru a se ocupa de sufletul lui pentru a si-l pune in ordine cu Domnezeu.

Nivelul de testosteron este determinat genetic, el scade daca nu faci uz de functia sexuala, poate fi influentat de alimentatie insuficienta, alcool sau medicamente, etc.

În acest caz, putem vorbi despre anomalii cromozomiale, care s-ar traduce și în betesug / boală, sau într-un cuvânt mai restrâns, boală genetică.
Dar, așa cum am spus, faptul că bărbații se nasc sau dobândesc un nivel scăzut sau ridicat de testosteron este un semn că ceva din corp nu mai funcționează la parametri normali așa cum ar trebui să funcționeze.
Cu alte cuvinte, dacă hipersexualitatea este legată de testosteron ridicat și testosteronul ridicat nu indică sănătate, atunci hipersexualitatea ar trebui privita ca o boală, cel putin în opinia mea.
"Organismul uman are nevoie de echilibru hormonal pentru a functiona normal."
Citeste mai multe aici: https://smartliving.ro/......ualitatea/
https://m.sfatulmedicului.ro/......roni_11223

Hipersexualitatea este o boala in masura in care produce deranj. Daca unui om ii place stilul de viata cu mai mult sex, nu e nicio problema.

M-am gandit că, dacă limita superioară a testosteronului este de 1200 nanograme per decilitru, iar ceea ce depășește 1200 sunt valori anormale și sunt rezultatul unor afecțiuni medicale, atunci oricine depășește această valoare suferă de o boală și are mai multe pofte sexuale, ceea ce este adevărat, dar este prea grozav să asociez această valoare cu poftele sexuale exagerate care se întâmplă și undeva mai jos de aceasta valoare, adica nu stiu daca cei hipersexuali depasesc limita 1200.

În orice caz, nu am convingerea 100% ca dependenta de p nu e nociva.

Adictie de onanie nu este un diagnostic real.

Dependenta de sex nu este considerata inca o boala, insa se fac studii pe aceasta tema, astfel incat sa se stabileasca daca este sau nu o afectiune.
Deci, nu merge pe premisa că, dacă azi nu este o boală, mâine și poimâine va fi la fel.
Nu este de mirare că mulți medici plasează uneori hipersexualitatea în sfera tulburărilor de anxietate TOC.

Da, corect, nu pot cunoaste acum diagnosticele din 2071. Stiu doar ca in 2021 nu exista asemenea diagnostic. Iar cercetari pe tema asta se fac de multi ani.

Ceea ce stiu este ca nu e dovedit ca ar exista depedenta de p. Deci "dependenta de p." nu este un diagnostic medical real (acceptat de breasla medicilor si/sau compensat de asigurarile medicale), la fel cum nu sunt diagnostice reale "morgellons" si "hipersensibilitate electromagnetica".

Deși am auzit că v-ati petrecut jumătate din viață studiind acest subiect, nu cred ca ar fi mare lucru sa cititi si articolul urmator : https://doc.ro/relatii-si-familie/nimfomania-cauze-simptome-si-tratament
Dacă doriți, vă puteți da și cu părerea despre el, m-ar ajuta enorm.

Nimfomania si satirismul existau de mult ca diagnostice. Dar acestea nu folosesc modelul adictiei.

Da, au existat, dar acum nu mai există ca diagnostice.
Probabil că sexul este doar un drog, care poate crea dependență sau nu, precum alcoolul, diferența este că consumul excesiv de alcool dăunează sănătății și excesul sexual nu, cel puțin așa se spune astăzi.
Multumesc pentru timpul acordat.