"Să-ţi trăieşti viaţa care te va face să fii bun şi milos faţă de toată lumea, şi vei fi surprins să descoperi că vei trăi o viaţă fericită." (-Charles M. Schwab-)

Fericirea omului nu depinde oare în primul rînd de aceste principii creștine?

Intotdeauna cand faci un bine te simti rasplatit.

Daca faci bine, mai devreme sau mai tarziu vei fi rasplatit insa pana cand acel moment va veni lumea oricum va judeca si nu va raspunde corespunzator actiunilor tale. Facand bine obti pace si liniste dar nu neaparat si fericire deoarece in cazul in care oamenii ce vor aparea in viata iti vor face rau oricum si indiferent de cum i-ai trata, nu se mai poate spune ca a face bine este suficient. Daca faci lucruri bune ce unora le pot parea rele atunci da, poti fi multumit sufleteste dar nu si fericit.
Trebuie de asemenea luat in considerare si ce anume inseamna pentru. fiecare fericirea; lumea intreadevar a fost si este guvernata de niste principii conform carora ceea ce dai primesti, si poate ca da, privind lucrurile din aceasta perspectiva, trebuie sa fim buni si milosi cu toata lumea.
Dar daca lumea nu este asa cu noi? Ce facem? Cum sa nu ne pierdem esenta?
Lumea judeca atat de mult dupa aparente incat uneori simpla existenta a unui om ii deranjeaza pe altii; si atunci cum sa mai fim buni si milosi? unde gasim forta de a trece peste, de a nu ne pierde idealurile, lumina?

Eu cred ca da.Caci un om care e bun cu toata lumea va gusta mai multa fericire.Numai ca lumea nu pretuieste bunatatea.

Nu neaparat.fiindca nu numai crestinii stiu sa faca bine si sa fie fericiti.sant noncrestini care fac binele si sant fericiti din firea lor.

O mare prostie. Ca faci bine, ca faci rau tot acelasi ca...at e.

Scurt si la obiect: NU!

Cu siguranta.

NU