E clar, vorbesc degeaba tu fiind clar depasit de subiect si incapabil sa raspunzi. Sper totusi ca esti troll.
Ok, tu ramai cu CREDINTA ta ilogica si imuabila in prieteni imaginari iar eu raman cu "nu stiu INCA".
La fel cum pe tine "nu stiu" nu te multumeste, nici pe mine prietenii imaginari si zeii nu ma multumesc. Spre deosebire de tine, eu prefer ceva concret si real iar daca nu se stie raspunsul, accept "nu stiu" ca fiind varianta corecta nu ma apuc sa bagi zei in discutie si sa o ard ca tine ilogic gen "n-am dovezi dar eu stiu sigur ca exista si credinta mea e imuabila".
--------------
Prometeu s-a sacrificat pentru tine, cand i-ai multumit ultima data?
"Accepti acest raspuns ca fiind corect pentru tine cand vine vorba de "inainte de big bang" :" - Tu poti accepta senin si naiv ca nu stii "inca" doar pentru ca nu ai incercat nici cunostinta (pur stiintifica) si nici experienta spirituala, relatia cu Dumnezeu. Crezul meu este imuabil. De ce? Pentru ca mi-am pus de mult intrebarea asta si nu m-am multumit cu "nu stiu" atunci cand am inteles ca nu se stie.
Multi oameni au murit cu "nu stiu inca" in brate si asteptand in van sa se afle. Intre timp, adevarul pare tot mai indepartat. Fizica parea ca ii va ajuta. Acum ea condamna necredinta si ii impinge la minciuna pentru a-si apara teoriile. Si la un alt fel de credinta... La fel si celelalte stiinte. Nu crezi ca daca Dumnezeu chiar exista, nu iti poti permite sa te culci pe urechea ignorantei?
Dar, daca tu crezi (in ciuda evidentelor pur stiintifice) ca stiinta va inventa o teorie pentru aparitia din nimic, asta nu se numeste tot credinta? Nu vorbim de un supranatural fara sursa? Si nu este asta o credinta mai greu de digerat decat a mea? Iar daca tu te bazezi pe credinta, esti de acord si ca poti spune ca "nu stii INCA" daca exista sau nu Dumnezeu?
Gaia, asa cum sunt, eu scriu la categoria potrivita. Nu imi traiesc frustrarea si obsesia pe net, ca tine. Sunt onest in abordarea mea si am un punct de vedere pe care mi-l asum. Tu spui ca nu iti pasa dar vanezi orice subiect pe tema asta si urasti un Dumnezeu despre care chipurile nu crezi ca exista. Noteaza ce iti spun: nu vei reusi sa scapi de sentimentele astea pana nu iti vei da raspuns la intrebare. Si sa nu spui ca nu iti pasa... Cine te mai crede?
"CREDINTA ta ilogica si imuabila in prieteni imaginari iar eu raman cu "nu stiu INCA"." - Stii ce este ilogic? Nu sa crezi in Dumnezeu cat sa crezi ca fara nici un motiv si cauza, ceva a aparut din nimic si a inceput sa evolueze, sa se organizeze. Asta este ilogic. Este ilogic sa observi ca fara Dumnezeu in explicatie stiinta NU ARE nici o posibilitate de a explica si se contrazice, facand apel la supranatural si totusi sa elimini din start una dintre alternative, de asemenea supranaturala, dar care include vointa si inteligenta.
Vad ca am primit funda... de ce? Mi-e greu sa cred ca ai inteles ce ti-am explicat pana acum (vai, am folosit cuvantul "cred", te bagi in noua mea religie?).
"eu scriu la categoria potrivita"... si eu. Ultima data cand am verificat, aceasta era categoria "religie".
"Sunt onest in abordarea mea"...
![]()
Esti sigur ca cunosti semnificatia termenului "onest"? Nu de alta dar o persoana care o arde gen "nu pot sa dovedesc dar eu stiu sigur ca exista iar credinta ma e imuabila" nu are cum sa fie onesta. Ca ai impresia ca esti onest e altceva. Nu contesc faptul ca tu crezi ca esti onest. Sunt oameni care cred ca au fost rapiti de extraterestrii si sunt siguri de asta iar credinta lor e imuabila. La fel e si cu tine.
„Vad ca am primit funda... de ce?" – Ca sa ai de ce sa te miri, vorba lui Moromete. Si ca sa ne miram si noi ca iti pui fustita roz la miezul noptii si dansezi tamp, bucurandu-te ca ai dreptate atunci cand spui ca nu stii (INCA). ![]()
PS: nu simt nevoia sa imi apar onestitatea in fata ta. Fiecare dintre noi este chemat sa rezolve problema in fata propriei constiinte. Tu stii bine la ce ma refer.