| marinelpop a întrebat:

Toți oamenii buni merg la cer?

89 răspunsuri:
| NakedTruth a răspuns:

Veţi primi răsplata rezervată oamenilor buni?
Ce trebuie să facă cineva pentru a primi răsplata vieţii veşnice pe pământ? Iată ce a spus Isus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3:16). Să observăm că Dumnezeu, din iubire pentru oameni, le oferă tuturor posibilitatea de a trăi veşnic, însă doar cei care „manifestă credinţă" vor primi această răsplată.
Credinţa trebuie să se bazeze pe o cunoştinţă exactă (Ioan 17:3). Puteţi demonstra că vă număraţi printre cei buni dacă învăţaţi mai multe despre scopul lui Iehova cu privire la oameni. Lucrurile învăţate vă vor insufla credinţă, iar credinţa vă va îndemna la acţiune. Nu ezitaţi să treceţi la fapte! Astfel, şi dumneavoastră veţi putea avea perspectiva de a trăi veşnic!
Ce spune Biblia?
Întrebare:
Ce se întâmplă cu oamenii buni când mor?
Răspuns:
„Cei morţi nu sunt conştienţi de nimic." (ECLESIASTUL 9:5)
Întrebare:
Ce speranţă de viitor există pentru oamenii buni?
Răspuns:
„Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său [al lui Isus] şi vor ieşi afară." (IOAN 5:28, 29)
Întrebare:
Unde vor trăi majoritatea oamenilor buni?
Răspuns:
„Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el." (PSALMUL 37:29)
„Cei smeriţi vor stăpâni pământul şi îşi vor găsi desfătarea în belşug de pace. Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el. Speră în Iehova, respectă calea sa şi el te va înălţa ca să iei în stăpânire pământul" (Psalmul 37:11, 29, 34). Numai 144 000 de oameni fideli merg în cer. Ei au primit de la Dumnezeu sarcina de a „domni ca regi peste pământ". — Apocalipsa(Revelaţia) 5:9, 10; 14:1, 4.

| NakedTruth a răspuns:

Toţi cei buni merg la cer?
Fap. 2:34: „David [pe care Biblia îl descrie drept «un om după inima lui Iehova»] n-a urcat la ceruri".
Mat. 11:11: „Adevărat vă spun că printre cei născuţi din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul, dar cel mai mic în regatul cerurilor este mai mare decât el". (Aşadar, Ioan nu a mers la cer când a murit.)
Ps. 37:9, 11, 29: „Fiindcă răufăcătorii vor fi nimiciţi, dar cei ce speră în Iehova vor stăpâni pământul... Cei smeriţi vor stăpâni pământul şi îşi vor găsi desfătarea în belşug de pace. Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el".
Dacă Adam nu ar fi păcătuit, ar fi mers în cele din urmă la cer?
Gen. 1:26: „Şi Dumnezeu a mai zis: «Să facem om după chipul şi asemănarea noastră; ei să stăpânească peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor, peste animalele domestice, peste tot pământul şi peste toate celelalte creaturi care se mişcă pe pământ»". (Aşadar, scopul lui Dumnezeu cu privire la Adam era ca acesta să îngrijească pământul şi animalele de pe el. Nimic nu dă de înţeles că el avea să meargă la cer.)
Gen. 2:16, 17: „Iehova Dumnezeu i-a dat omului următoarea poruncă: «Din orice pom din grădină poţi să mănânci pe săturate. Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri»". (Scopul iniţial al lui Dumnezeu nu era ca într-o zi omul să moară. Porunca lui Dumnezeu citată aici arată că El l-a avertizat pe om cu privire la conduita care l-ar fi dus la moarte. Moartea urma să fie pedeapsa pentru neascultare şi nicidecum calea spre o viaţă mai bună în cer. Ascultarea urma să fie răsplătită cu viaţă fără sfârşit, viaţă eternă, în Paradisul pe care Dumnezeu i-l dăduse omului. Vezi şi Isaia 45:18.)
Trebuie omul să meargă la cer pentru a avea un viitor cu adevărat fericit?
Ps. 37:11: „Cei smeriţi vor stăpâni pământul şi îşi vor găsi desfătarea în belşug de pace".
Rev. 21:1–4: „Am văzut un cer nou şi un pământ nou... Am auzit un glas puternic de la tron care zicea: «Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi popoarele sale. Şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut»".
Mica 4:3, 4: „Nu vor mai ridica sabia, naţiune contra naţiune, şi nu vor mai învăţa războiul. Fiecare va sta sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-i va face să tremure, căci gura lui Iehova al armatelor a vorbit".
A deschis Isus calea spre cer pentru aceia care au murit înaintea lui?
Care este sensul afirmaţiei din 1 Petru 3:19, 20? „[După învierea sa, Isus s-a dus în spirit] să le predice spiritelor din închisoare, care fuseseră neascultătoare odinioară, când răbdarea lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe, când se construia arca, în care puţini, adică opt suflete [suflete, BC, BG, BO, BS, SS 1874, Carol II, NTP; persoane, NTÎT] au fost salvaţi prin apă". (Erau aceste ‘spirite din închisoare’ sufletele oamenilor care au refuzat să asculte ceea ce a predicat Noe înainte de Potop şi li se deschidea acum calea spre cer? Comparând 2 Petru 2:4 şi Iuda 6 cu Geneza 6:2–4, înţelegem că aceste spirite erau fiii îngereşti ai lui Dumnezeu care s-au materializat şi s-au căsătorit în zilele lui Noe. În 1 Petru 3:19, 20, termenul grecesc pentru ‘spirite’ este pneúmasin, în timp ce cuvântul tradus prin „suflete" este psykhái. Acele ‘spirite’ nu erau suflete dematerializate, ci îngeri neascultători; ‘sufletele’ menţionate aici erau persoane vii, oameni, adică Noe şi familia sa. Aşadar, ceea ce li s-a predicat „spiritelor din închisoare" era un mesaj de condamnare.)
Care este sensul textului din 1 Petru 4:6? „De fapt, pentru aceasta le-a fost anunţată vestea bună şi morţilor: ca ei să fie judecaţi potrivit oamenilor în ce priveşte carnea, dar să trăiască potrivit lui Dumnezeu în ce priveşte spiritul." (Erau oare ‘morţii’ aceştia oameni care au murit înaintea lui Cristos? Aşa cum s-a arătat deja, ei nu sunt ‘spiritele din închisoare’. Spiritele acelea erau îngeri neascultători. De altfel, predicarea nu le-ar fi adus niciun folos oamenilor morţi în sens fizic, fiindcă, aşa cum se spune în Eclesiastul 9:5, ei „nu sunt conştienţi de nimic", iar Psalmul 146:4 adaugă că la moarte „pier şi gândurile" omului. Iar în Efeseni 2:1–7, 17 se face referire la persoane moarte în sens spiritual, dar care au venit la viaţă în sens spiritual prin acceptarea veştii bune.)

| NakedTruth a răspuns:

Care este originea acestei învăţături false? Până la începutul secolului al II-lea e.n., toţi apostolii lui Isus au încetat din viaţă. După moartea lor, primii Părinţi ai Bisericii au început să aibă o influenţă tot mai mare. Iată ce se spune despre învăţăturile acestora într-o enciclopedie: „Concepţia generală era că, după moarte, sufletul dematerializat trece printr-un proces de purificare şi numai apoi ajunge la starea de fericire cerească" (New Catholic Encyclopedia, 2003, volumul 6, pagina 687).
Ce spune Biblia? „Fericiţi sunt cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!" (Matei 5:5)
Deşi Isus le-a promis discipolilor că le va ‘pregăti un loc’ în cer, el a arătat că nu toţi oamenii drepţi vor merge acolo (Ioan 3:13; 14:2, 3). El chiar s-a rugat să se facă voinţa lui Dumnezeu „precum în cer, aşa şi pe pământ" (Matei 6:9, 10). Cei drepţi vor primi una dintre cele două recompense. În realitate, un număr mic de persoane drepte vor guverna din cer împreună cu Cristos, iar restul, adică cei mai mulţi, vor trăi pentru totdeauna pe pământ (Revelaţia 5:10).
Treptat, Biserica timpurie şi-a schimbat punctul de vedere cu privire la rolul pe care îl are pe pământ. Care a fost rezultatul? Într-o enciclopedie se spune: „Biserica instituţională a înlocuit treptat mult aşteptatul Regat al lui Dumnezeu (The New Encyclopædia Britannica). Biserica a început să aibă tot mai multă putere, deoarece s-a implicat în politică, încălcând astfel porunca dată de Isus continuatorilor săi de a ‘nu face parte din lume’ (Ioan 15:19; 17:14–16; 18:36). Din cauza influenţei exercitate de împăratul roman Constantin cel Mare, Biserica a denaturat unele dintre învăţăturile ei, printre care şi cea referitoare la natura lui Dumnezeu.

| NakedTruth a răspuns:

Cine nu este în cer
Declaraţia Bibliei este clară: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu?" (1 Corinteni 6:9). Şi totuşi, Biblia vorbeşte şi despre multe persoane drepte, victime ale nedreptăţii, care nu vor moşteni cerurile.
Isus însuşi a spus referitor la cel care curând avea să fie martirizat, Ioan Botezătorul: „Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el" (Matei 11:11). Toţi băieţii în vârstă de doi şi sub doi ani din Betleem şi din împrejurimile lui au fost măcelăriţi fără pic de milă de către răul rege Irod în încercarea lui de a-l ucide pe copilul Isus (Matei 2:16). Cu toate acestea, Isus a spus: „Nimeni [bărbat, femeie sau copil] nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului [Isus]" (Ioan 3:13). De ce nu a vorbit Isus despre aceste victime ale nedreptăţii ca fiind în cer?
Isus a deschis calea
Isus s-a numit pe sine „calea şi adevărul şi viaţa", iar apostolul Pavel s-a referit la el ca la „primul rod dintre aceia care au adormit în moarte" (Ioan 14:6; 1 Corinteni 15:20, NW). Deducem deci că nimeni nu s-ar fi putut afla în cer înaintea lui. Însă, când Isus s-a înălţat la cer după 40 de zile de la învierea sa, a fost el oare urmat de merituoşi bărbaţi ai credinţei care erau deja decedaţi? Circa zece zile mai târziu, apostolul Petru a spus referitor la regele David că „a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. . . Căci David nu s-a suit în ceruri". — Faptele 2:29, 34.

| Mikyss a răspuns:

Depinde ce intelegi prin buni. daca te referi la credinciosi care nu au facut rele eu zic ca ajung in cer

| Mădă0611 a răspuns:

Ce spun oamenii, adica eu?
1. Cerul nu exista.
2. Bun si rau sunt termeni relativi.

Ce spune biblia? Doar crestinii, buni sau rai, restul in cazanul cu smoala. laughing

| Thunderstruck a răspuns:

Oamenii buni si oamenii rai ajung in acelasi loc...Sub pamant.

| Adryan17 a răspuns:

Prin cer te referi la RAI. si da, conform religiei, toti oamenii care au savarsit pe parcursul vietii fapte bune, o sa ajunga in rai. Iar cei care au fost rai, o sa ajunga in iad.

| Silyca a răspuns (pentru Mikyss):

Si daca sunt necredinciosi si nu au facut rele nu ajung in rai? Ce trist sad.

| marinelpop explică:

4 După învierea lui Isus‚ apostolul Petru le-a spus iudeilor: „Capul de familie David (. . .) a decedat‚ a fost înmormîntat şi mormîntul său este printre noi pînă în ziua aceasta. În realitate David nu s-a suit la cer" (Fapte 2:29‚ 34). Aşadar bunul David nu s-a suit la cer. Dar ce putem spune despre dreptul Iov?
5 În mijlocul suferinţelor sale‚ Iov  l-a rugat pe Dumnezeu‚ zicînd: „O‚ de m-ai ascunde în Sheol‚ de m-ai ţine tăinuit pînă ţi s-ar retrage mînia‚ de mi-ai fixa o limită de timp şi de ţi-ai aduce aminte de mine!" Prin moarte Iov  se aştepta să meargă în mormînt‚ unde ar fi fost inconştient‚ însă nu era totuşi fără speranţă‚ deoarece el a spus: „Dacă un om viguros moare‚ poate el trăi din nou? Toate zilele serviciului meu obligatoriu [timpul în care va trebui să stea în mormînt] voi aştepta‚ pînă vine schimbarea mea. Tu vei chema şi eu îţi voi răspunde." — Iov 14:13–15.
6 Ioan care l-a botezat pe Isus‚ era şi el un om bun. Cu toate acestea Isus a zis: „Dar cel care este neînsemnat în regatul cerurilor este mai mare decît el" (Matei 11:11). Cu alte cuvinte‚ Ioan nu s-a suit la cer. La mai bine de 4 000 de ani de la răzvrătirea lui Adam şi Eva‚ omul Isus a zis: „Nici un om nu s-a suit la cer afară de cel care s-a coborît din cer‚ Fiul omului." — Ioan 3:13.
7 Astfel‚ conform afirmaţiei lui Isus‚ în cei 4 000 de ani care s-au scurs pînă în zilele lui‚ nici un om nu s-a suit la cer. David‚ Iov  şi Ioan Botezătorul vor învia pentru viaţă pe pămînt. De fapt toţi oamenii loiali care au murit înainte de moartea lui Isus sperau să trăiască din nou pe pămînt‚ nu în cer. Ei vor fi readuşi la viaţă şi vor deveni supuşii pămînteşti ai Regatului lui Dumnezeu. — Psalm 72:7‚ 8; Fapte 17:31.

| besleaganicolaecosmin a răspuns:

Asa ar trebui

| EmaS a răspuns:

Cei care L-au primit pe Domnul Isus si iertarea Lui au un loc asigurat in rai. Ceilalti oameni vor trece pe la judecata si in functie de modul in care si-au trait viata isi vor petrece vesnicia.Criteriile judecatii divine nu sunt arbitrare: nimeni nu este favorizat sau dezavantajat.(1Petru1:17; Rom.2:11). Norma ne-a fost facuta cunoscut de catre Dumnezeu. Noi suntem judecati exclusiv dupa cele revelate in Biblie.,, Cuvantul, pe care L-am vorbit Eu, acela ii va judeca in ziua cea din urma.,,(Ioan12:48).
De aceea sa rezumam cele mai importante criterii din Scriptura:
1. Dupa dreptatea lui Dumnezeu:Noi putem fi siguri:,, Cel Atotputernic nu calca dreptatea.''(Iov 34:12).caci El este un judecator drept(2Tim.4:8).Aici nu exista suciri si denaturari pentru ca adevarul si dreptatea sunt aratate din plin.
2. Dupa masura incredintata noua:Nici un om nu este identic cu celalalt, si fiecaruia i s-au incredintat daruri diferite.
3. Dupa faptele noastre: Dumnezeu cunoaste actiunile fiecaruia,''si El va rasplati fiecaruia potrivit faptelor lui''(Rom.2:6).
4.Dupa roada noastra:Tot ce facem in Numele lui Isus)Luca 19:13).Comportarea noastra, lucrarea noastra, faptele noastre, cuvintele.
5: Dupa dragostea noastra: Dragostea este o roada deosebita, caci este cea mai mare(1Cor.13:13)Ea este implinirea Legii(Rom.13:10)Aici este vorba de ceea ce am facut din dragoste pentru Dumnezeu.
6: Dupa cuvintele noastre:cuvintele au un caracter hotarator asupra sortii noastre vesnice.,, Caci din cuvintele tale vei fi indreptatit, si din cuvintele tale vei fi condamnat''(Matei12:36,37).
Dupa responsabilitatea noastra(Mt.24:11-13; Efeseni 4:14; 2Tim.16-18)
Dupa pozitia noastra fata de Isus Hristos: Relatia noastra personala cu Fiul lui Dumnezeu este hotaratoare:,, Cine crede in Fiul are viata vesnica dar cine nu asculta de Fiul Meu nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.''
Modul de judecare se va face individual potrivit criteriilor de mai sus.Nu este trecut cu vederea nici un aspect din viata cuiva.Matei 7:13-14,, 13 Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
Luc 13.24;
14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.

| RAY a răspuns (pentru EmaS):

Negarea sfantului duh=iad vesnic pentru 68% din populatia lumii

| RAY a răspuns:

Depinde in ce iad nimeresti cum sunt 20 de milioane de religi =20 de milioane de versiuni de judecati si peste 2700 de zeii
daca esti crestin nimeresti la zeul mulsulman =iad vesnic
daca esti mulsulman pentru zeul crestin =iad vesnic
daca esti hindus =iad vesnic daca se intarnesc cu astia 2 zeii sau cel evreu
sau poate te reincarnezi asa eviti judecata de apoi
desigur astea sunt basme nu exista nimic dupa moarte

| EmaS a răspuns (pentru RAY):

Alegerea va apartine.

| dracu14 a răspuns:

Dumnezeu iarta orice pacat cu exceptia negarii sf duh, deci doar crestinii indiferent ca`s buni sau rai ajung in rai restul o sa ajunga in iad

| RAY a răspuns (pentru EmaS):

Versetul la bagat pavel, pateru niciodata nu a spus asa ceva vreodata, pe tine nu conteaza apostoli nu?

| milan9 a răspuns:

Ce este asta? Duet prozelitist între doi iehoviști? O strategie murdară, scoaterea din context a unor citate și interpretarea lor în mod sucit după doctrina cultului!

În primul rând, Ecclesiast 9, 5 este tradus în mod greşit de biblia denaturată a "martorilor"! Traducerea corectă este „Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat." Pe de altă parte, scoaterea versetului Ecclesiast 9, 5 din context este greşită.

ECCLESIASTUL 9, 5 PREZINTĂ UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE vedere DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.

ESTE CLAR CĂ ACEST PASAJ, ECCLESIAST 9, 5 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată EXEMPLU DE ALTĂ IDEE a Eclesiastului, CONTRADICTORIE cu restul Scripturii. Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!

Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v. 5), ci şi faptul că "niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut TOŢI PENTRU TOTDEAUNA? Dar aceasta nu este decât perspecva profană, diferită de cea DIVINĂ!

În finalul cărţii, perspectiva SACRĂ, DIVINĂ, triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale... Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: teme-te de Domnul şi păzeşte poruncile lui. Aceasta este datoria oricărui om" (Eclesiastul 12, 1-13).

| milan9 a răspuns:

Organizația iehovistă susţine în mod aberant că biserica creştină ar fi limitată la 144.000 persoane.

Dar, ca şi în cazul altor simboluri din cartea Apocalipsei (care conține aproape numai limbaj simbolic), şi numărul 144.000 are valoare simbolică, fiind un multiplu al numărului simbolic 12, referitor la cele 12 seminţii ale lui Israel. Numărul celor,, 12.000 de pecetluiţi" din fiecare seminţie nu este un număr predestinat(!) de Dumnezeu ci un număr cu valoare simbolică.

Interpretarea "Turnului de Veghe" este profund greşită şi tendenţioasă în încercarea de a-şi argumenta învăţăturile eretice. Apocalipsa 7, 4 spune că cei 144.000 fac parte dintre fii lui Israel. "Din tribul lui Iuda 12.000 erau pecetluiţi, din tribul lui Ruben 12.000, din tribul lui Gad, 12.000, etc. Cum ar fi putut fi specificat mai clar statul Israel, altfel decât prin listarea celor douăsprezece seminţii care constituie naţiunea?

Dacă referirea la cei 12.000 din fiecare seminţie este pur simbolică, atunci, şi suma celor douăsprezece numere este tot simbolică, 144.000! Dar iehoviștii îl iau în sens literal. Iată cum din nou, interpretarea lor duce la o contradicţie foarte mare.

| milan9 a răspuns:

Mesajul Psalmului 146 este că trebuie să ne punem încrederea nu în conducători umani, ci în Dumnezeu. Pentru a înţelege contextul se pot citi și alte versete din Ps.146: Dumnezeu trebuie lăudat (vers. 1, 2), Dumnezeu este ajutorul care dă o nădejde sigură (vers. 5), Dumnezeu a creat cerurile şi pământul (vers. 6), El face dreptate celor asupriţi, vindecă pe bolnavi, îngrijeşte de cei sărmani şi este împărat în veci (vers. 10). Prin contrast, omul nu oferă ajutor real (vers.5), deoarece el însuşi moare şi tot ce intenţionează să facă (prin trup în această lume), moare împreună cu el (vers. 4).

O ilustraţie recentă a mesajului din Psalmul 146 se află în moartea preşedintelui J. F. Kennedy. El a fost un conducător în care mulţi oameni s-au încrezut pentru rezolvarea problemelor lor. Şi totuşi, la moartea lui, "toate gândurile lui au pierit", au plecat cu el, iar planurile şi programele lui s-au prăbuşit. Oamenii care şi-au pus toată încrederea în el au rămas doar cu iluziile. Încrederea lor trebuia pusă în primul rând în Dumnezeu, care oferă o nădejde reală, dreptate, vindecare şi mântuire, în Dumnezeu care rămâne etern.

Când citim tot Psalmul 146, este evident că versetul 4 nu neagă existenţa vieţii conştiente după moarte. "Martorii" au sucit înţelesul acestui verset, scoţându-l din context. Pentru discuţii suplimentare referitoare la condiţia omului mort, vezi Luca 16:22-28 (sufletul săracului Lazăr dar şi al bogatului nemilostiv îşi continuă existenţa într-un mod conştient...); sau Ecclesiastul 12, 7 ("Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.");

| milan9 a răspuns (pentru milan9):

Calea sufletelor spre veșnicie nu este întreruptă de nimeni și de nimic! nici un suflet nu moare, nu dispare pur și simplu, ci își continuă veșnic existența! În acest sens există zei și zeci de versete în Scriptură.

În momentul Jertfei Sale pe cruce, Mântuitorul Hristos îi spune unuia dintre tâlharii răstigniți împreună cu El:

"Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai." - Luca 23, 43

| milan9 a răspuns:

Cuvântul "suflet" are în Scriptură mai multe înţelesuri. Uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane, alteori la PERSOANA însăşi şi în unele cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI.

Iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei:,, Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28);

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind,, martorii", ce mai poate fi aruncat în gheenă?

În II Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10). Dacă,, martorii" ar avea dreptate, ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul?

Apocalipsa 6, 9-11 vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" care cer lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei". Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El!

| milan9 a răspuns:

SE PARE CĂ SUFLETELE NU SUNT CHIAR ATÂT DE „INCONŞTIENTE" pe cât vor unii să pară:

(Imediat după sfârșitul vieții, SUFLETUL ÎŞI CONTINUĂ EXISTENŢA. Până vom conștientiza asta prin experiența proprie, nu ne rămâne decât să credem cuvântul Scripturii!)

Luca16, 22: Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Luca16, 23: Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7

"Fiecăruia (SUFLETELOR DE "DINCOLO") dintre ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei" Apocalipsa 6, 9-11

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" Luca 12, 4

"Si precum este randuit oamenilor, o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata" (Evrei 9, 27).

"Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10), etc...

| marinelpop explică (pentru milan9):

*** bh pag. 208 par. 3 - pag. 211 par. 2 Care este adevăratul sens al cuvintelor „suflet" şi „spirit"? ***
Să analizăm pentru început sensul cuvântului „suflet". Îţi aminteşti, probabil, că cea mai mare parte a Bibliei a fost scrisă, iniţial, în ebraică şi greacă. Când au făcut referire la „suflet", scriitorii Bibliei au folosit ebraicul néphesh şi grecescul psykhé. Aceşti doi termeni apar de peste 800 de ori în Scripturi, iar Traducerea lumii noi îi redă cu consecvenţă prin „suflet". Analizând contextele biblice în care apare cuvântul „suflet(e)" vei vedea că, în majoritatea cazurilor, el se referă la: 1) oameni, 2) animale şi 3) viaţa unei persoane sau a unui animal. Să analizăm câteva versete din care reies cele trei sensuri ale cuvântului „suflet".
Când se referă la oameni. „În zilele lui Noe,. . . puţine persoane, adică opt suflete, au fost transportate în siguranţă prin apă" (1 Petru 3:20). Este clar că termenul „suflete" se referă aici la oameni: Noe, soţia sa şi cei trei fii ai săi, împreună cu soţiile lor. În Exodul 16:16 sunt menţionate unele instrucţiuni referitoare la strângerea manei pe care israeliţii trebuiau să le respecte: „Fiecare din voi să strângă. . . după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui". Aşadar, cantitatea de mană pe care trebuiau s-o strângă depindea de numărul membrilor familiei. Iată alte câteva texte biblice în care cuvântul „suflet(e)" se foloseşte cu referire la oameni: Geneza 46:18; Proverbele 27:7; Faptele 27:37 şi Romani 13:1.
Când se referă la animale. În relatarea biblică despre creaţie, se spune: „Dumnezeu a zis: «Să mişune apele de vieţuitoare [sau „suflete", vezi nota de subsol din Geneza 9:10] şi să zboare păsări deasupra pământului, pe întinderea cerului.» Şi Dumnezeu a zis: «Să dea pământul vieţuitoare [sau „suflete"] după specia lor, vite, reptile şi animale sălbatice ale pământului, după specia lor.» Şi aşa a fost" (Geneza 1:20, 24). Atât peştii, cât şi animalele domestice şi sălbatice sunt numite în aceste versete „suflete".
Când se referă la viaţa unei persoane. Uneori, cuvântul „suflet" înseamnă viaţa unei persoane. David s-a rugat lui Iehova astfel: „Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-l. Scapă-mă, din cauza vrăjmaşilor mei!" (Psalmul 69:18). Ce-i cerea David lui Iehova? Să-i răscumpere viaţa. Într-o altă relatare biblică se spune că Rahela, în timp ce-l năştea pe Beniamin, ‘şi-a dat sufletul’, adică a murit (Geneza 35:16–19). Să ne gândim, de asemenea, la cuvintele lui Isus: „Eu sunt păstorul excelent; păstorul excelent îşi dă sufletul în folosul oilor" (Ioan 10:11). Isus şi-a dat sufletul, sau viaţa, în folosul omenirii. În toate aceste pasaje biblice, cuvântul „suflet" se referă, evident, la viaţa unei persoane. Termenul „suflet" are acelaşi sens şi în următoarele texte biblice: 1 Împăraţi 17:17–23; Matei 10:39; Ioan 15:13 şi Faptele 20:10.
Dacă vei face şi alte cercetări în Cuvântul lui Dumnezeu pe marginea acestui subiect, vei observa că nicăieri în Biblie nu se spune despre „suflet" că ar fi „nemuritor" sau „veşnic". Dimpotrivă, Scripturile arată că sufletul moare. — Ezechiel 18:4, 20.
CE ESTE „SPIRITUL"?
Să analizăm în continuare cum foloseşte Biblia termenul „spirit". Unii cred că este sinonim cu „suflet". Dar nu este aşa. Biblia arată cu claritate că „spiritul" şi „sufletul" sunt total diferite. În ce sens?
Scriitorii Bibliei au folosit cu referire la „spirit" termenul ebraic rúach şi cel grecesc pneúma. Chiar Scripturile ne arată care este sensul acestor cuvinte. Iată ce scrie în Psalmul 104:29: „Le iei Tu [Iehova] suflarea [sau „spiritul", în ebraică rúach], ele mor şi se întorc în ţărâna lor". În plus, în Iacov 2:26 se spune: „Corpul fără spirit [în greacă pneúma] este mort". Din aceste versete reiese că „spiritul" dă viaţă corpului. Fără spirit, corpul este mort. Prin urmare, în Biblie cuvântul rúach este tradus nu numai prin „spirit", ci şi prin „forţă", forţă de viaţă. Dumnezeu a spus referitor la Potopul din zilele lui Noe: „Eu voi face să vină un potop de ape pe pământ, ca să distrugă orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă [sau „forţă de viaţă", în ebraică rúach]" (Geneza 6:17; 7:15, 22). „Spiritul" se referă, aşadar, la acea forţă invizibilă (scânteia vieţii) care însufleţeşte toate creaturile vii.
Sufletul şi spiritul nu sunt unul şi acelaşi lucru. Corpul are nevoie de spirit aşa cum un aparat de radio are nevoie de curent electric pentru a funcţiona. Gândeşte-te la un radio portabil. Dacă îi pui baterii şi îl porneşti, curentul electric din baterii „dă viaţă" aparatului. Fără baterii, radioul este „mort". Acelaşi lucru se poate spune şi despre un aparat de radio scos din priză. În mod asemănător, spiritul este forţa care dă viaţă corpului nostru. Dar ca şi curentul electric, spiritul nu are gânduri sau sentimente. Este o forţă impersonală. Însă fără acest spirit, fără forţa de viaţă, corpul nostru ‘moare şi se întoarce în ţărâna lui’, aşa cum a spus psalmistul.
Eclesiastul 12:7 arată ce se întâmplă cu omul când moare: „Ţărâna [din care este făcut corpul lui] se întoarce în pământ cum a fost şi duhul [sau „spiritul"] se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat". Când spiritul, sau forţa de viaţă, părăseşte corpul, acesta moare şi se întoarce în pământ, de unde a venit. Iar forţa de viaţă se întoarce la Dumnezeu, care a dat-o (Iov 34:14, 15; Psalmul 36:9). Aceasta nu înseamnă că forţa de viaţă călătoreşte literalmente până la cer. Ideea transmisă de verset este că, la moartea unei persoane, orice speranţă ca aceasta să revină la viaţă în viitor depinde de Iehova Dumnezeu. Cu alte cuvinte, viaţa ei este în mâinile lui Dumnezeu. Numai prin puterea lui Dumnezeu, spiritul, sau forţa de viaţă, se poate întoarce în persoana respectivă, pentru ca ea să trăiască din nou.
Cât de mângâietor este să ştim că Dumnezeu va face acest lucru pentru toţi aceia care se odihnesc în „mormintele de amintire" (Ioan 5:28, 29)! La înviere, Iehova va crea un corp nou pentru cei care dorm în moarte, va pune în el spiritul, sau forţa de viaţă, şi ei vor trăi. Ce bucurie va aduce învierea!

| sabin89 a răspuns (pentru NakedTruth):

De ce nu spui cu cuvintele tale? Numai daca copiezi de undeva poti sa iti exprimi parerea?

| 3xfemeie a răspuns (pentru marinelpop):

„Capul de familie David (...) a decedat‚ a fost înmormîntat şi mormîntul său este printre noi pînă în ziua aceasta. În realitate David nu s-a suit la cer" (Fapte 2:29‚ 34) Esti sigur ca apare cuvantul "realitate "?
Cine iti interpreteaza tie biblia?

| Zenit313 a răspuns:

Nu conteaza daca esti bun sau rau, conteaza sa crezi in Iisus si sa fii un sclav toata viata...

| milan9 a răspuns (pentru milan9):

După cum spuneam, cuvântul "SUFLET" are în Scriptură mai multe înţelesuri. Uneori se referă la VIAŢA TRUPULUI unei persoane, alteori la PERSOANA ÎNSĂȘI şi în unele cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI. Polisemia cuvintelor este un lucru des întâlnit în Sfânta Scriptură!

Iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei: "Nu vă temeţi de cei ce ucid "trupul", IAR "sufletul" nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28); Cât de sinistru trebuie să fie un cult care spune albului negru și negrului alb:
"Nu vă temeţi de cei ce ucid "trupul", IAR "sufletul" nu pot să-l ucidă;" - "trupul" și "sufletul" sunt prezentate ca două lucruri CATEGORIC DIFERITE!

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind,, martorii", ce mai poate fi aruncat în gheenă?

În II Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10). Dacă,, martorii" ar avea dreptate, ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul?

Apocalipsa 6, 9-11 vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" care cer lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei". Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El!

| IoanieCriminalul a răspuns:

Nu! Oricine poate zbura cu avionul sau cu balonul

| BSwwatch a răspuns (pentru NakedTruth):

Sti ce n-apreciez la tine ca vorbesti "copy paste" foloseste-te de puterea si invatatura ta, asa, sunt si eu creeeatorul universu-lui, mai apelezi la un copy paste da, nici macar ce te reprezinta sa nu poti rosti?