am si eu o intrebare.
Deci, de cateva luni m-am cam izolat de ceea ce voi numiti "societate", si cheful de a socializa mi-a cam pierit, pur si simplu stau in casa in mare parte a timpului, daca e sa ies afara ies rar, singur, seara la o plimbare, sau uneori cu un amic. Tot ceea ce fac, este sa pierd vremea, uneori cant la orga sau chitara, cel mai des stau la pc, ori sunt pe ceva MMO RPG, ori ma uit la anime sau filme. Ma simt gol pe interior, iar daca am un moment liber de a gandii, imi vin tot feluri de ganduri stupide cum ca viata nu are rost si ma simt foarte... "rau", pe dinauntru, de asta incerc sa imi ocup mintea cu ceva mai tot timpul. Ma simt tot mai obosit, epuizat (probabil pc-ul e de vina, dar cu toate ca stau in casa, fac si exerciți, nu doar stagnez), nu pot sa dorm, un motiv pentru care nu pot sa dorm sunt gandurile, pentru asta ori imi pun muzica si incerc sa o ascult ori imi pornesc TV-ul si il programez sa se stinga. Inafara de motivul asta, nu stiu de ce am aceste "insomnii". (Probabil tot pc-ul e de vina). Ma simt... hmm. Nu stiu, am acel sentiment de singuratate, dar in acelasi timp nu simt sa am nevoie de cineva. Sau nu vreau. Nu ma prea inteleg. Uneori am si ganduri de alea... dar nu vad rostul de a pune capat. Rostul vietii nu il vad de multi ani, am avut multe momente in care simteam ca fac cu nervi, in care m-am simtit epuizat rau de tot, incercam sa imi revin de fiecare data, inca incerc. Mi-am zis ca as vrea sa mor atat de rapid incat sa nu apuc sa regret asta, sa nu simt nimic. Astazi am stat putin si m-am gandit mai intens la moarte, sincer sa fiu, a fost singura data in viata mea cand am simtit ca mie asa frica de asta. Nu mie frica de moarte, ci de ceea ce ascunde, de necunoscut.
Oricat de ranit as fi (psihic) nu pot sa plang cu adevarat. Rareori se intampla sa imi iasa niste lacrimi din ochiul stang, in rest doar mi se inlacrimeaza ochii si isi fac aparitia suspinele. Nu simt interes pentru nimic, iar atunci cand il am, e de scurta durata. Deci pe scurt... ma simt putred. Fara viata, lipsit de orice urma de interes. Cand stau in preajma oamenilor si ii aud ce vorbesc, pur si simplu mi se face sila. Am auzit si de "accidentul" ala din bucurești in care au murit oameni, si de fiecare data cand imi accesam fb-ul (nu sunt adept al fb, il folosesc ptr game-uri mai mult.) vedeam doar poze cu lumanari hashtag colectiv -.-, si asta ma scarbea. Nu stiu sigur de ce, pur si simplu mi se pare o prostie, cand am avut o discutie cu cnv despre asta, mi-a zis cati au murit, am zis "bravo lor". El mi-a spus ca "cum zicem? Dumnezeu sa-i ierte, daca erai tu in locul lor?", " atunci bravo mie".
Nu imi pasa de propia persoana chiar deloc, de asta nu as putea spune ca-s egoist, ba chiar simt dezgust fata de propia persoana. Uneori am caderi di alea... Cum am zis mai sus, atunci cand "cedez", incep sa ma simt foarte rau, simt ca imi vine sa plang dar nu pot, simt ca imi vine sa ma arunc de pe ceva, inainte imi spargeam pumnii in pereti, acum pur si simplu incerc sa zambesc. Pana nici muzica nu o mai "simt".

Deci intrebarea mea este:

Ce este asta?

P.S: Daca aveti de gand sa va bateti joc, sa vorbiti vulgar, din partea mea sunteti liberi sa o faceti. Nu-mi pasa.
Dar daca aveti de gand sa ziceti ceva de genul: "Mai iesi si tu din casa", puteti sa nu va deranjati. Doar o sa ma " scarbiti" mai mult.

P.S.S: Nu sunt rasfatat daca asta ati crezut. Defapt nici macar nu am avut parte de afectiunea parintilor. Mai degraba nici nu stiu ce-i aia.

Ofer funda celui mai silitor raspunzator. Arigato!(as da si vot si toate cele tuturor, dar nu ma lasa TPU)

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook