în 7 Februarie 2017 | a întrebat:

Cine este interesat sa vorbesca despre fobii, si in special de fobia de a inrosi (erautofobia)?

blog. https://ereutofobie.ro/

7 Raportează Evaluează

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.

Răspuns Câştigător

în 10 Februarie 2017 | a răspuns:

E bine că medicina evoluează constant și se găsesc soluții. Am mai învățat ceva nou.;-)

Răspunde

Ordonare:

6 răspunsuri:

în 7 Februarie 2017 | a răspuns:

Bună! Am citit articolul și mă regăsesc perfect în ceea ce ai scris. Habar n-aveam că există fobia asta. Toată copilăria și adolescența am fost terorizată de faptul că mă înroșeam foarte repede când mă aflam în anumite situații stânjenitoare. Cel mai mult mă enerva că mi se întâmpla când era de față și băiatul de care îmi plăcea. Și știi cum sunt copiii, mai răutăcioși. Din "Morcoveață" nu mă scoteau. Mă bântuie și acum porecla asta. :-D

Răspunde Raportează Evaluează

în 7 Februarie 2017 | explică (pentru VladIrina):

Buna, oricum daca reusesti sa vorbesti cu o oarecare usurinta insemna ca acesta fobie nu te-a marcat atat de tare, cred, nici nu iti cunosc povestea personala. Fiind copii nu constientizezi sau nu reusesti sa-i dai"o nota" acestei frici. Acum in schimb, la varsta care o ai, ce raport ai cu acesta frica de a inrosi? happy

Răspunde Raportează Evaluează

în 7 Februarie 2017 | a răspuns (pentru Dan_Adrian_1986_IfWD):

Acum am învățat să-mi controlez mai bine emoțiile și nu-mi mai pasă dacă roșesc sau nu. Am acceptat că asta face parte din mine și că n-o pot schimba. Nu știu dacă a fost neaparat o fobie, dar m-a marcat. Mereu avea în cap ideea că orice aș face nu trebuie să roșesc.

Răspunde Raportează Evaluează

în 8 Februarie 2017 | explică (pentru VladIrina):

Ma bucur sa aud asta. Exact acesta este atitudinea, doar ca in anumite cazuri extreme, cand acesta fobie trece de acel nivel mental si ti se "imprima" in piele si te inrosesti si cand stai acasa singur fara sa vrei, pentru ca ai ajuns la un status de ipersensibilitate, incepe greul. happy Oricum ma bucur foarte mult pentru tine. Ca sa ocolesc putin subiectul, dupa scaunul din spatele tau poza de profil a fost facuta in Italia. winking

Răspunde Raportează Evaluează

în 8 Februarie 2017 | a răspuns (pentru Dan_Adrian_1986_IfWD):

Nu ajunsesem nici chiar așa rău. :-) Cred că e nevoie de un moment șoc, care să te facă să-ți reorganizezi prioritățile și viziunea asupra lucrurilor în general și bineînțeles un prieten bun care să te asculte, să te înțeleagă și să te sfătuiască. Cât despre poză, e făcută în România, în tren.

Răspunde Raportează Evaluează

în 9 Februarie 2017 | explică (pentru VladIrina):

Ca te simti inteles de cei apropiati este un enorm avataj pentru ca, comunici cu ei despre teama asta, dar daca incerci sa le ascuzi si cam acesta este comportamentul acestei fobi, este normal ca o sa te izolezi si ca nu o sa vorbesti cu prietenul sau cu mama ta de exemplu, despre ceva care pana la urma iti provoaca un disconfort emotional sau in unele cazuri suferinta. Is nivele in orice fobie, teama, daca te lasi stapamita de ea, atunci ea va fi "sufu" in casa ta. Din pacate aceasta fobie este mai deranjanta ca alte fobi pentru ca se manifesta in tacere si este foarte vizibila, imposibil de ascusns, si asta o face atat de "tare" si sa te simti atat de neputincios, dar exista speranta si pentru cazurile cele mai incapatanate si acesta este operatia. winking

Răspunde Raportează Evaluează

în 10 Februarie 2017 | a răspuns (pentru Dan_Adrian_1986_IfWD):

E bine că medicina evoluează constant și se găsesc soluții. Am mai învățat ceva nou.;-)

Răspunde Raportează Evaluează

Ascunde conversaţia (6 răspunsuri)

Întrebări similare