anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Poveste despre sufletul meu. Imi simt sufletul gol si intunecat, il simt singur in mijlocul fiintei mele, il simt trist si-ndurerat. E ca o stare de amar continuu, un gust olfactiv atribuit in totalitate vietii. E o lipsa apasatoare de sens, in ciuda faptului ca sunt in curs de realizare profesionala, e o frica continua de moarte, desi am totul inainte, am doar 16 ani, e o anxietate greu de suportat si imposibil de descris. E o depresie tumultoasa, o ceata continua, o moarte in curs de venerare.
Respir si totusi nu traiesc. Sunt trista si asta e tot ce simt. Cum e posibil sa nu mai ai sentimente de niciun fel? Pana si tristetea e una bizara. O simt altfel ca pana acum.
In fine, e mult de spus. Solutii? Sfaturi? Ganduri bune? Orice m-ar ajuta. Multumesc.

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
1 răspuns:
| onelove12 a răspuns:

Cauta-ma pe facebook: Danni Zet