Vreau sa va spun in cele ce urmeaza o poveste trista, dar adevarata care s-a intamplat in viata mea saptamana trecuta.Tot ce vreau este o parere de la medici specialisti sau persoane care au habar care imi pot oferi un raspuns cat de cat bun. Luni dimineata, 13 ianuarie 2014, tatal meu in varsta de 53 de ani a suferit un accident vascular cerebral hemoragic silvian stang cu inundatie ventriculara. El lua de ceva timp tratament de tensiune arteriala caci avea tensiunea cam mare in ultimul timp in jur de 15, dar a mai sarit peste cateva pastile in perioada sarbatorilor si era o fire mai agitata in general. In aceea zi blestemata cand mama a plecat la servici la 7:30 el era in regula, nu a acuzat nici o durere sau o stare de rau. Cand eu m-am trezit la 10:45 si am iesit din camera l-am gasit intins pe jos intre baie si hol, era inconstient, am strigat la el sa se trezeasca de pe jos ca raceste, singurul gest care imi aduc aminte ca l-a facut a fost ca a deschis ochiul stang si l-a inchis imediat la loc. L-am stropit imediat cu apa pe fata si nu am observat nici o reactie. Apoi am mai incercat sa vorbesc cu el vreun 1-2 minute dupa care am sunat la salvare imediat. A sosit Smurdul cat a putut de repede, i-a administrat cateva injectii repede caci avea tensiunea 22 si nici cu acestea nu a scazut, apoi a fost transportat la spital. Dupa cateva ore tensiunea a ajuns la spital la 13 si ceva, dar el era inca in coma profunda de cand venise ambulanta. Medicii de la spital i-au dat sanse minime de supravietuire(5-10%) dupa ce au observat computerul tomograf.Nu l-au putut opera deoarece hemoragia era prea puternica din ceea ce ni s-a spus. Miercuri 15 ianuarie 2014 tatal meu a decedat la 19:30. Am sperat pana in ultima clipa ca poate se intampla vreo minune si poate se face bine. Problema mea este ca regret si ma simt putin vinovat ca nu m-am trezit mai devreme in aceea dimineata, eu nu stiu de cand zacea el acolo si poate daca ma trezeam mai devreme poate putea scapa si el. De asemenea, regret faptul ca nu am sunat imediat la salvare si am ezitat cateva minute (5-10) care poate au fost fatale, timp in care am incercat sa vorbesc cu el si sa astept vreo reactie de la el sau sa isi revina. Pur si simplu am ramas blocat cand l-am vazut acolo jos intins pe gresie si la inceput am crezut ca o gluma proasta. Inainte sa sun la salvare am sunat-o pe mama sa-i spun ce se intampla, ea find cadru medical si mi-a spus sa sun la salvare imediat ca nu am ce sa fac altceva. Acum regret foarte mult acele minute pierdute aiurea care poate ar fi putut sa-i creasca sansele la viata. Pe mine ma mai intereseaza odata declansat acest accident vascular cerebral hemoragic silvian stang cu inundatie ventriculara, daca mai sunt sanse de vindecare a bolnavului sau de mentinere in viata al acestuia, in cazul in care s-ar fi intervenit mai devreme daca s-ar fi putut face acea interventie medicala. Simt o mare povara pe suflet ca nu am putut face mai multe pentru tatal meu cand il vedeam cum zace acolo, mi-as fi dat si viata pentru el ca sa stiu ca el este bine. Si mai greu imi vine acest lucru deoarece in aceea zi nenoricita de 13 ianuarie cand a suferit accidentul vascular era si ziua mea de nastere, eu find singurul copil al lui(eu am 24 de ani). In ultima vreme el nu suferise dureri sau stari de rau, era fumator, dar fuma vreo 8-9 tigari pe zi, iar alcool consuma ocazional si in cantitati mici(sarbatori, zile de nasteri apropiati). Cam asta e tot, daca doriti ma mai puteti intreba detalii, tot ceea ce vreau eu sunt niste raspunsuri sincere si care sa aiba de a face cu medicina in ceea ce priveste sansele lui de supravietuire daca as fi intervenit mai repede(m-as fi trezit mai repede si as fi din prima la salvare), el nu a apucat cred sa ma anunte ca ii este rau, tot ceea ce am gasit era niste pijamale care erau langa el si pe care am constatat urme de voma mai tarziu. Vreau sa stiu au existat miracole de revenire a pacientilor in cazul acestui tip de accident vascular cerebral hemoragic silvian stang cu inundatie ventriculara? Eu am ramas doar cu mama acum si ne este tare greu fara el! Astept niste raspunsuri sincere la intrebarile mele, coerente si valide din punct de vedere medical!
Multumesc!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook