Cand vine vorba de esecurile echipei nationale, de ce tind toti sa il critice pe antrenor ( ex: R.Lucescu / V. Piturca ). Bun eu inteleg ca el face selectia si el aranjeaza jucatorii in teren, dar acum lumea vrea ca antrenorul sa impinga mingea in poarta? Eu sunt de parere ca jucatorii Romaniei sunt prea comozi cand vine vorba de fotbal... e un sport, suntem toti oameni, tehnic vorbind nu putem vorbi de o diferenta ca fizic intre L.Messi si A.Mutu ( e doar un exemplu ). Messi nu are in el un ADN mutant sau inteligenta superioara umanitatii, doar ca isi da mai mult silinta si isi gandeste toate fazele foarte detaliat + este sustinut si de ceilalti din echipa. Cand vom putea vorbi de o Romanie care sa se dedice 100 % trup si suflet unei calificari si de ce nu castigari a Cupei Mondiale?

Dragă prietene, n-aş zice că ceea ce îţi voi spune eu este medicamentul, tratamentul care va face ca echipele româneşti de club şi echipa naţionalăsă aibă rezultate deosebite.
Dar, cred că, în primul rînd problema creşterii de jucători proprii, începînd cu faza copiilor şi juniorilor este cea mai importantă problemă.
În anii 80 se alcătuiseră, la nivel naţional, nişte pepiniere de jucători foarte tineri sub egida FRF, sub o numire unică şi emblematică "LUCEAFĂRUL ", cu circa 6 sau 7 generaţii. Din acea perioadă dăinuie cea mai bună performanţă a juniorilor români, locul 3 la CM din Australia, parcă 85 sau 86, şi cu desemnarea jucătorului român, Romulus Gabor, drept cel mai jucător al acelei ediţii.
Tot din aceeaşi sursă au erupt şi marile nume şi valori de jucători ai STELEI ( cea din perioada 86-89) precum şi ai generaţiei care a participat la ediţiile 90, şi 94 ale C.M.
O altă soluţie a realizării unor rezultate ar fi aceea a rulării unui număr restrîns de jucători, pe o perioadă de cel puţin 2-3 ani de zile, deci a formării unui nucleu de maxim 18-20 de jucători între care să se realizeze, în primul rînd un liant sufletesc, deci o familie, a unor scheme şi automatisme de joc în care, aşa cum se zice, jucătorilor să le iasă toate schemele de joc aproape şi cu ochii închişi. Antrenorul care realizează această structură de echipă trebuie să fie la cîrma echipei cel puţin 2-3 ani de zile. Iată, nu mai departe, două exemple clasice pentru fotbalul mondial, Alex Fergusson, de M.Utd., Arsene Venger, de la Arsenal, sau, cel mai nou, Guardiola, de la Barcelona, care cred că deja merge pe al patrulea an la cîrma lui Barca. Nu e de ajuns să înglozi nişte bani în achiziţia de jucători străini( gen Gigi Becali ) care a adus la STEAUA, în ultimii 4-5 ani vreo 80-100 de jucători, cu fiecare pe rînd se lăuda că va cuceri Europa, a schimbat cel puţin vreo 10 antrenori şi, cel puţin pînă acum echipa nu prea realizează nimic, ba, mai mult, a ajuns de rîsul ţării cu meciuri pierdute acasă la echipe modeste, uneori chiar şi la nou promovate.
Manageriatul este cea mai importantă problemă. NU JUCĂTORII STRĂINI.
Să dau două exemple : Urzicenii ultimilor trei ani, care a cîştigat titlul naţional după doar doi ani de la promovare, şi cea mai bună performanţă în Liga campionilor, a făcut-o doar cu jucători autohtoni, cîţiva străini, dar cu un antrenor, poate unul din marii viitor antrenori europeni, Dan Petrescu, care a ştiut ce a vrut, a fost ferm în conducerea tehnică şi a avut un foarte bun bun manager în persoana lui M-M.Stoica. Patronul echipei a dat banii...şi atît. Nu era zilnic omul numărul UNU al posturilorTV. Nici nu ştiu dacă a apărut vreodată. Un alt exemplu este cel al lui Şiman de la Sportul Studenţesc. Din echipa cu care a debutat în "A" pe la începuturile lui 2000, aproape toţi jucătorii au ajuns pe la diferite echipe străine, mulţi cu jocuri pe la naţională şi pepiniera SPORTULUI încă mai produce. Nu cred că Sportul a rulat vreun jucător străin în ultimii 10 ani. Retrogradarea din 2004 sau 2005 a fost una de factură extrasportivă iar jocul echipei nu este unul de locul în care din păcate se scaldă mereu E ceva care îmi scapă, dar pe ansamblu, e un exemplu pozitiv.
La fel, în oarecare măsură, Gaz Metan Mediaş şi Pandurii. Cu resurse minime, cu foarte puţini jucători străini (dar cîţi au fost s-au dovedit a fi valoroşi) şi cu doi antrenori foarte valoroşi.Mai ales cel de la Mediaş, Cristian Pusztay, de patru sau cinci ani acolo şi e mereu acolo. Şi iată, cu doar nimic au ajuns în acest şi în cupele europene. Zice un proverb latin : "Non multa sed multum ", tradus cumva " Puţin...dar bun".
Cam astea ar fi că, dacă intru pe tărîmul ăsta al fotbalului nu mă mai reuşesc opri.
Caută-mă pe tikitaka.ro special şi mă vei regăsi. Nu vorbesc chiar în necunoştinţă de cauză.