Am o intrebare, poate fi stupida, dar chiar nu ii inteleg sensul. exista cele 10 porunci, una dintre ele este "sa nu prea curvesti", cum vine asta sa nu prea curvesti?

Sa nu preacurvesti este traducerea Cornilescu,
sa nu te desfranezi este traducerea ortodoxa,
sa nu comiti adulter este traducerea King James.
In Matei 5. 28 Isus ne explica intelesul poruncii astfel:
Aþi auzit cã s-a zis celor din vechime: „Sã nu preacurveºti."
28  Dar Eu vã spun cã ori ºi cine se uitã la o femeie, ca s-o pofteascã, a ºi preacurvit cu ea în inima lui.
Deci cu fapta sau cu gandul este acelasi lucru, intrucat caracterul omului este definit de ganduri si sentimente.
Intrebarea este daca in cadrul casatoriei se poate curvi? Daca sa zicem ca 2 tineri se casatoresc, nu au mai avut relatii inaintea casatoriei, si nici nu se vor insela vreodata, insa experimenteaza impreuna, de dragul placerii, toate formele de relatii intime, oare acest lucru nu constitue si el desfranare?
Adica un astfel de cuplu este oare placut Domnului? Nu este el oare cazut in patima poftelor carnale, care nu trece niciodata, si care cere mai mult si mai mult?
Daca privim la Isus (viata lui asa cum este descrisa in biblie), intelegem ca poftele trupesti, sunt robia pacatului.Pana la ce limita pot eu merge, si sa nu fiu cazut in aceasta robie?
Dumnezeu ii zice lui Cain : "pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti".(vezi geneza cap4 versetul7)
Asadar am fost inzestrati cu organe de reproducere.La animale acestea sunt utilizate doar in acest scop, prin activarea instinctelor in urma actiunii unor feromoni, pe care femela ii raspandeste fara voia ei, iar masculul ii percepe, activand dorinta. In tot restul timpului, organele sunt in repaus.
La oameni ele sunt folosite si pentru experimentarea placerii, si asta dintotdeauna, fiind chiar cel mai greu de invins viciu, mai ales azi cand ispita vine pe toate planurile (pe strada, prin imagini, prin fotografii, prin limbaj etc). Dar ni se cere sa ducem lupta, si sa stapanim pofta.Inteleg ca este aproape imposibil sa stapanim pofta, si ca este usor sa cadem, insa cel ce crede va incepe lupta iarasi, si va socoti pacatul ca fiind un obstacol intre el si creatorul sau, iar in decursul timpului va face progrese uriase.
Cel necredincios spune ca este nebunie sa lupti de vreme ce este cu neputinta sa invingi total, si atunci experimenteaza placerea, zicand ca nu crede ca face ceva rau inaintea lui D-zeu.Asa ca mereu vor exista oameni ce vor incuraja tinerii sa fie naturali, sa fie asa cum cred ei de cuviinta, si sa lase deoparte ideea de gresala.Viata este scurta, si trebuie experimentata din plin.Sa nu ne rusinam cu ceea ce simtim, ca nu avem nici o vina, intrucat emotiile sunt spontane.Jos cenzura, traiasca libertatea de expresie.
Asadar sunt 2 tipuri de invataturi diametral opuse.Constient sau nu, fiecare alege de voie sau de nevoie una din ele. Ce constat eu, este ca oamenii inteleg ca D-zeu are dreptate dar nu sunt dispusi sa se opuna prea tare instinctelor primare ce cumulate cu ispita, de obicei sunt letale.Asa ca se cred credinciosi, dar de fapt sunt cazuti in necredinta.Asa ajunge un fumator sa zica ca nu crede ca este rau sa fumeze, asa ajunge un manechin sa pozeze nud, si sa zica ca nu este nimic rau in asta, asa ajunge un tanar sa asculte hip-hop si sa zica ca nu vede ce este gresit in asta, asa ajunge un om sa fure sau sa pofteasca bunul aproapelui si sa zica ca nu este gresit, asa ajunge un impatimit dupa fotbal sa zica ca este bine ce face.
Tot ce te desparte de Dumnezeu, este in defavoarea ta, si in timp te va distruge.