Buna.
Am o problemă cu dependenta emoțională.
Când am relație am mereu teama de a fi rănit, am mereu senzația cand persoana iubita e plecata undeva, că ar putea fi cu altcineva.
Mă afectează și atunci când altul face o glumă cu persoana iubita, simt că mă rănește pe mine.
Cum as putea sa scap de problema asta?
Știu că este o trauma din copilărie care are legătură cu relația cu mama și așa mai departe, dar problema e că având problemele astea și le conștientizez, parca mi-e teama sa mai am sentimente pentru cineva.
Din fericire nu m-am refugiat în vicii dar m-am refugiat în a simți doar atracție fizică pentru o fată pentru că simt o teama de a mai avea sentimente.
Cum as putea sa rezolv asta?
Sa pot sa am o relație fara teama de a fi rănit?

Asta este gelozie, nu dependenta emotionala si nu este o trauma din copilarie ci nesinguranta ta, ca nu poti controla si manipula acea persoana.
Lipsa increderii in tine, este principala problema la care trebuie sa lucrezi serios!

Senzația că ea este cu altcineva se numește gelozie. Rezultă din felul în care iubești. Iubești ca pe un obiect proprietate personală. Ai nevoie de obiecte, ca să te simți bine. Dacă nu ai avea obiecte, și pe ea ca obiect, ai simți că nu exiști. Fără obiecte nu ai avea identitate. Ai fi ca mort. Dar tu ești viu, chiar și înainte de a avea o relație. nu-i așa? Când o iubești ca pe un obiect, îi ceri să se comporte ca un obiect al tău. Ea să stea pe dulap ca un obiect și tu să te uiți la ea. Așa că, la bază la tine trebuie să lucri. Să fii viu când intri într-o relație. Și să îi lași și ei libertatea de a fi vie. Vie cu altul? Da, chiar vie cu altul!
Că ea va prefera pe unul viu, decât pe unul ca tine.

N-ai cum. În relații vei fi rănit orice ar fi. Ăsta e adevărul.
Eu am aceeași problemă ca tine, se numește din câte știu, tulburare codependentă sau atașament codependent și e grav. Dacă ai asta e bine sincer să devii oleacă paranoic. E grav. Vei atrage asupra ta oamenii narcisici sau pe cei psihopați/sociopați sau chiar cei cu tulburare antisocială. Inevitabil. Și nu spun eu asta, spune psihologia. Că aceste tulburări sunt magneți vii. Noi pentru că din teama de a nu fi abandonați vom suporta orice, codependenții, iar ei, antisocialii/sociopații pentru că știu asta și mai grav simt. Deci ne miros de la distanță că noi suntem victimile lor perfecte. Iar ei de oamenii ca noi au cea mai mare nevoie, pentru a-i manipula și manevra. A-i ține sub papuc.

Dacă se agravează meri la psiholog. Nu poți scăp nici de tulburarea asta, sincer, dar nici de sub dominația cuiva antisocial, doar prin resursele tale. Iar dacă, cumva, unul/una/unii nu e/sunt la stadiul grav de tulburare după ce nu vor mai avea nevoie de tine, îți vor da papucii iar tu vei rămâne singur cu gândul la ea/ei. Deoarece așa se manifestă această tulburare codependentă, când ești în relații cu oameni, nu i-ai abandona niciodată, pentru că nu poți, nu concepi o viață fără (iubita ta, amicul tău, colegul ăla al tău care îți dă ție atenție, dar de fapt nu te respectă deloc) iar dacă el/ea/ei au totuși tupeul și o fac "pentru că ei se respectă și vor mereu ceva pe măsura lor" ei vor pleca și vei fi doar o umbră pentru ei. Dar ei pentru tine, chiar și absenți vor fi totul și ba chiar îți vor cauza traume și mai mari când îți amintești mereu de ei și te simți trădat și abandonat.
Meri la psiholog, vorbesc serios.
Eu una, ca să nu-mi accentuez tulburarea am ales singurătatea. Ba chiar am decis asta și cu oleacă de dorință tocmai pentru a nu da curs acestei temeri "ce mă fac dacă mă bazez pe ei și ei pleacă?"
Așa că înainte de a se întâmpla șcenariul ăsta, am ales mai bine să fiu alone să văd ce se întâmplă. Și nu e cel mai fain, admit, dar nici înfiorător. Și la fel am ales așa și tocmai pentru că am citit multe despre psihopatie și peste tot în acele cărți, au descris ca victima lor perfectă e un om ca noi. Cu atașament codependent. Deci e grav să pici sub mâinile unui sociopat/psihopat.
Meri la terapie, citește mult/documentează-te despre atașament codependent și chiar și oleaca psihopatie, deoarece aceste două opuse sunt cei mai buni magneți. Și ai grijă de tine.

https://youtu.be/Q-L3r0AHaI8

Atunci când ești nesigur pe tine, atragi in viata ta persoane dispuse să te trădeze, sa te folosească, să-ți confirme așteptările. Pentru ca atunci când tu te aștepți ca cineva sa fie într-un fel sau altul, inconștient, ai sa tratezi persoana respectivă de parcă deja a făcut chestia x sau y, si la un moment dat exact așa va face. Trebuie sa pornești la drum cu încredere. Dispus să vezi partea bună a persoanei iubite, să înțelegi rațional limitele libertății fiecaruia. Si apoi, nimeni nu e perfect, nici chiar tu. Toti greșim cu sau fara intenție, pentru ca suntem oameni, avem momente mai bune, mai rele, acționăm in baza impulsurilor de moment uneori. Tie ti-ar placea sa fii taxat pentru orice privire sau gluma nevinovata? Trebuie sa fii dispus sa riști puțin in viață, altfel vei rămâne in loc și nu vei fi gustat din tot ce poate ea sa ofere.

Cred ca un psiholog te-ar putea ajuta. Și eu am aceeași problema și ma chinui de câțiva ani sa o rezolv singura și nu pot. Sunt și intr o relație de un an și uneori gândurile astea îți fac o grămada de rău. Cred ca psihologul e una din cele mai bune soluții.

Majoritatea persoanelor își doresc să aibă o relație deoarece se simt goi pe dinăuntru, si se simt singuri.
Sfatul meu este ca înainte să începi o relație sănătoasă și fericită este să faci pace cu tine însuți.
Cum poți iubi o altă persoană dacă nu te poți iubi pe tine însuți?
Simte-te bine și liber în prezența ta, fi singur un timp.
Încearcă un nou hobbi, ai grijă de tine însuți, petrece timp singur și dă-ți seama de unde vin toate aceste dificultăți când vine vorba de o relație.
Toate răspunsurile de care ai nevoie le vei găsi în tine. Doar oferă-ți timpul de care ai nevoie, iubește-te pe tine însuți iar când clipa de a avea o relație va veni, ascultă-ți intuiția.
Și ține minte, din orice avem de învățat o lecție.