Ce credeti ca este timpul?

Question

doctorandus · Accepted Answer

Era un banc cu un student la economie. Profesorul l-a intrebat "Care este impactul Revolutiei Franceze asupra comertului mondial?" iar studentul a raspuns "Este prematur sa ne pronuntam." Asa si cu timpul, daca e realitate sau iluzie, e prematur sa ne pronuntam.

zurick · Answer

Acel cuvant care defineste ca viata nu este eterna

oprescudorin11 · Answer

Este considerat a 4-ta dimensiune. Este ceva considerat subiectiv. Teoria relativitatii, poetii si filozofii (mai inainte ), au incercat sa gaseasca o formula in a defini acest concept. Nefiind palpabil, ca un obiect fizic, ramane subiectiv la anumite nivele, care depasesc perceptia cotidianului, acela de masurare cu ceasul.

positivity · Answer

Probabil și cel mai mare dușman al nostru!

anonim_4396 · Answer

O variabila.

wtxwhdxifdjebdd · Answer

Timpul este echivalentul existentei.De oricare tip ar fi ea.

Apocaliptic · Answer

TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s. n., (IV, înv. și II) timpi, s. m. I. S. n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S. n. și (înv.) m. 1.     Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz. ◊ Loc. conj. Cât timp... = în toată perioada în care ◊ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = începând de la un moment dat. Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu. Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată. (În) tot timpul = mereu, întruna. În același timp = simultan; de asemenea. ◊ Expr. E timpul (să) = a venit momentul (să). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). ♦ (Înv.) Anotimp. 2. Perioadă determinată istoric; epocă. ◊ Expr. Pe timpuri = demult, odinioară. ♦ (La pl.) Împrejurări. III. S. n. Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. și (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc. ♦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor în patru timpi. ♦ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie. V. S. n. Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului (V). – Lat. tempus, -oris.
:))

puscahoreangaion · Answer

O masura pentru ceasurile noastre!
vremea trairii noastre pe pamant!

Anastasia1997 · Answer

Timpul este un reparator infailibil, care tămăduieşte fără niciun leac rănile sufletului. :)

Illvix · Answer

Dintr-o pespectiva aproape stationara pe plan spatial, miscarea desfasurata pe un plan tridimensional spatial imaginar, ortogonal fata de planul tridimensinal spatial.

HippocrateS · Answer

O iluzie ca multe alte lucruri ale omului.

sweatnees · Answer

"Ce este timpul? Daca nu sunt intrebat, stiu. Daca sunt intrebat, nu stiu."
TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s. n., (IV, înv. și II) timpi, s. m. I. S. n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S. n. și (înv.) m. 1.     Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.