Pe scurt cu exemplu practic:
Am o temă de proporții biblice de făcut,îmi propun s-o scriu:
„No, îmi bag pulpa eu chiar fac rahatul ăsta! Dar mai întâi joc un Skyrim. Apoi mai bag o bere!"
Și faci toate rahaturile astea de la plimbat rața la cusut ciorapi, mai puțin scrisul temei.
Și-n final ajungi în clasă și scrii în 15 minute 3 pagini pentru că ambiția te-a impulsionat să nu te lași, deși o credeai plecată pe centură.
Happy ending, n-ai luat 3 pentru temă nefăcută.
In raspunsul de mai sus nu se regaseste ambitia ci necesitatea. Daca sti ca nu iei 3 sau ca nu asculta la tema nu o mai faci. Cel mult este curiozitate. Din citatul de mai sus eu inteleg ca nu trebuie sa ai scopul de a avea ambitie in sine ci pur si simplu atunci cand faci un lucru care-ti place care te face sa te simti bine atunci apare ambitia care te face sa evoluezi facand acel lucru din ce in ce mai bine.
Despre asta era vorba, dude, că ambiția se lasă așteptată în necesitate.
rhadan întreabă: