| September_3574 a întrebat:

ce intelegeti prin fraza "fericirea este o optiune"?

5 răspunsuri:
| alessia5158 a răspuns:

Buna, September!
As "traduce-o" cam asa : indiferent de conjuctura, fericirea este o alegere!

| Rayyy a răspuns:

As spune ca depinde numai de tine daca vrei sau nu sa fii fericit/a.

ÉrotiqueConseils
| ÉrotiqueConseils a răspuns:

Bună. Depinde de tine dacă vrei să fii fericită sau nu.

pa, pa.

| cristinela_1018 a răspuns:

Cred ca voiai sa spui propozitia, enuntul, nu fraza. Omul este efemer si in traseul sau scurt pe pamant depinde de el daca vrea sa fie implinit sau nu, adica fericit. In mare parte decizia ii apartine. Trebuie sa se cunoasca pe sine si sa stie ce il va face fericit si nu mai e decat un pas, pana la a indeplini faptul acesta, depinde ce alege.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:


Nu stiu daca aceasta este o intrebare sau o afirmatie. O Simpla propozitie poate aparea in mod diferit in funnctie de un singur semn.
Prin urmare daca as intreba: Fericirea ester o optiune? Ar trebuii pe loc in virtutea inertiei sa si raspund sa acopar golul de cunoastere ce ma separa de intoarcerea la propriul echilibru.Pe de alta parte daca ar fi sa raspund la intrebare ca o afirmatie „Fericirea este o optiune si punct." Atunci inseamna ca plec de la un adevar cunoscut si dovedit ce nu mai trebuie dezbatut. Dar cum orice afirmatie este relativa trebuie sa-i analizam conexiunile si relationarile.
In final trebuie sa ma intorc la sensul abstract al propozitiei care trece dincolo de formele de expresie si astfel sa stabilesc daca fericirea se integreaza in categoria optiunilor.
In acest proces vom ajunge inevitabil sa analizam si sa definim cat mai bine fiecare notiune, atat fericirea cat si optiunea, si a vedem ce relationari sunt intre ele.
Intai sa incepem cu fericirea deoarece ne este mai la indemana, accesibila atat celor destepti si luminati cat si celor mai necopti si ignoranti.
Ca sa evitam amestecurile vom vorbi intai despre ceea ce este fericirea si apoi despre ceea ce nu este, care sunt limitele ei si care sunt calitatile ei.
In primul rand fericirea este o stare subiectiva fiecare traind fericirea in raport cu sine insusi. Astfel ceea ce simt eu si ceea ce simte celalt este diferit, motivele fericirii mele sunt diferite de ale celui de langa mine.Chiar daca avem similitudini perceptiile noastre sunt unice si limitate de proprii analizatori. Mie daca imi place o fata si ma simt fericit sa stau la doi pasi si sa-i simt parfumul nu la fel va fi si pentru colega geloasa care simte mirosul intepator de Channel 5 si-isi simte invadat teritoriul.
Daca ne intrebam de ce ne referim toti la aceeasi stare trebuie sa amintim ca oameni ca fiinte sociale trebuie sa impartaseasca valori comune pentru a supravietuii si a se cunoaste astfel ca au generalizat trairile subiective sub un gen comun," fericirea", un concept abstract ce a inlaturat diferentele dntre mai multe stari afective de acelasi fel.
In al doilea rand fericirea este o stare afectiva resimtita ca fiind pozitiva si este in stransa legatura cu motivatia delimitandu-se de procesele cognitive, rationale.
Prin urmare fericirea, ca stare, este fiziologica determinata de eliberarea de endorfine si apare mai putin ca rezultat al unui proces cognitiv.Astfel sunt vesel daca am reusit ceva si nu atunci cand imi doresc sa fiu vesel cand cer corpului meu sa fie vesel.
In al treilea rand fericirea Nu este permanenta si este delimitata de aparitia alor stari: tristete, melancolie, plictiseala.Se poate spune ca fericirea este ca o dependenta, iau doze de fericire apoi sunt intr-o stare de sevraj.
Ramane de precizat acum ce nu este fericirea si putem afirma ca fericirea nu este suferinta.
Aici apare insa paradoxul, unele persoane isi gasesc fericirea in suferinta insa la aceasta afirmatie ne intoarcem la prima ipoteza despre fericire si anume ca aceasta este subiectva.Pe aceasta baza pot sa afirm ca ceea ce e suferinta pentru unul poate sa fie fericre pentru altul si astfel descoperim ca fericrea este relativa, o relatie intre un subiect si un obiect.
Terminand o incercare de definire a fericrii trebuie sa intelegem si un pic optiunea. Ce este ea si putem sa raspundem printr-un sinonim alegere.
Totusi optiunea are un sens mai larg atat de alegere cat si de alternativa si prin urmare de a alege intre ceva si altceva.
Despre optine mai putem spune ca este un rezultat al proceselor cognitive, un produs care se reintegreaza in sistem pentru a produce alte rezultate.
Prin urmare explicatia simpla.Am un iepure-in lume exista doua genuri-am o compuner de facut-trebuie sa folosesc cuvantul iepure- am mai multe optiuni-iepure-iepuroi-iepurica. Ultimele trei sunt optiuni si aceste declanseaza mai multe optiuni in compunere. Pot folosi doar iepuroi, pot folosi doar iepurica, pot folosi toti iepurii din lume e. t. c.
Definind optiunea trebuie sa spunem si ceea ce nu este si anume rezultaul unic invariabil. Orice as face nu pot alege decat un raspuns si prin urmare raman doar la iepurica.
Trecand si peste problema spinoasa a definirii fericirii si optiunii ne vom confrunta acum cu punerea lor in relatie.
Vom incepe prin afirmatia simpla fericirea este o optiune, asta inseamna ca deja am trait fericrea si mi-am dat seama ca o pot alege. dar cum? Poate fi ea realizata tot timpul, intra sub incidenta vointei? Daca vreau eu acum sunt fericit?
Eu sunt de parere ca este realizabil si omul isi poate gestiona starile afective insa remarc ca acestui proces ii lipseste naturaleteasi perpetuarea unei fericiri permanente nu duce decat la alienarea sistemului care o gestioneaza
Daca eu reusesc tot timpul sa-mi provoc fericirea imi pierd reperul.
Fata de ce stare sunt eu fericit?, cand anume sunt nefericit?, mergand mai departe sunt oare eu fericit? Prin urmare fericrea ca stare permanenta este abstractasi de nemiscat si astfel ajungem intr-unblocaj. Daca eu sunt fericit si in starea de fericre permanenta unde mai este alegerea? Mai optez eu pentru fericire? Raspunsul este nu.Si atunci ma aflu in afara optiunii.
Dar daca ma aflu cu fericirea in afara optiunii dupa ce am realizato inseamna ca ea este o optiune doar atunci cand se face alegerea.
Pot sa concluzionez ca fericirea este o optiune doar in momentul alegerii inainte de aceasta fiind doar o variana si dupa aceasta doar o stare care tinde spre stingerea ei.
Un joc nteresant apare prin inversarea in cadrul propozitiei. Optiunea este fericire ceea ce ne poate arata subtil ca maximul fericirii noastre se gaseste in alegere si minimul in absenta ei.
pe de alta parte reintorcandu-ma la mesaj {fericirea este o optiune}pot sa ma gandesc ca fericrea ca stare este doar una din multe altelesi ca omulca fiinta poate alege sa fie nefericits au plictisit.Astfel el trebuie sa lupte permanent pentru a mentine optiunea deschisa si trebuie sa aiba curajulde a pasi in ea.